În trecere prin Ungaria: Szolnok, Budapesta, Lacul Balaton

Ungaria, prima zi a vacanței de vară de anul acesta, a venit târziu în planul pentru „cucerirea Istriei”, mai exact atunci când ne-am dat seama că nu vrem să facem Cluj-Zagreb dintr-o bucată și că vrem pe traseu o zi în plus. Luând totul mai lent ne-am trezit că avem nevoie de o noapte în Ungaria, cam pe la jumătea drumului Cluj-Duga Uvala. Așa am poposit noi la Gyenesdias, o localitate micuță de pe malul Lacului Balaton, însă până acolo…

DSCF1022

… ei bine, până acolo drumul s-a prezentat cam așa. Am hotărât să plecăm din Cluj la 7 dimineața, asta ca să fim siguri că ora 8 ne prinde pe drum și nu ardem aiurea prima zi de vacanță. La 7 jumate deja ieșeam din Florești, iar pe la 9 jumate eram deja în vama Borș. Ne-am luat de la graniță o vignetă pentru Ungaria (7 zile = 56 ron, dacă am reținut bine), iar la vamă practic nu am stat deloc, deși era vineri dimineața și ne-am gândit că poate, poate prindem aglomerat. Ne mai uităm la știri și uneori, de multe ori, auzim informații false, una de top în sezon fiind că la graniță e jale în august, românii care lucrează în străinătate vin și pleacă pe bandă rulantă din România. O fi, n-o fi, noi nu i-am văzut…

Ungaria, ah… Ungaria. Sper să nu-mi ridic lumea în cap, dar mie peisaje mai anoste ca în Ungaria nu îmi e dat să mai văd pe niciunde. Daaa, ADOR Budapesta, este un oraș fantastic, mai au ei orășele deosebite (vezi Szeged, Debrecen), dar la capitolul peisaje, mai ales pornind de la granița noastră de vest spre capitala lor, sunt tare sărăcuți, iar câmpia aia infinită mă omoară cu zile. La întoarcerea din vacanță am traversat din nou Ungaria cu numai două opriri, la două benzinării pentru alimentare și dezmorțire… în rest a fost un drum peste măsură de plicticos.

Dar să revenim. Undeva la prânz, pe traseu fiind, normal că ni s-a făcut foame. Și pentru că aveam mâncare de drum și nu am vrut să o mâncăm chiar pe marginea șoselei, am oprit în cochetul orășel de pe malul Tisei, Szolnok. Păcat, păcat, mare păcat că i-am văzut numai parcul central și Tisa cea frumos curgătoare, căci în zare se vedeau turle de biserici evanghelice ce poate că meritau o vizită, iar mai apoi am aflat că Szolnok-ul găzduiește și cel mai mare Muzeu al aviației din Ungaria, deci dacă aveam timp mai mult, poate că o după-amiază în Szolnok nu este chiar una pierdută..

După Szolnok am crezut că până la Balaton nu mai oprim, dar în calea noastră a apărut frumoasa Budapesta și ne-a atras ca un magnet, așa că am dat o tură și pe malul Dunării. Mi-am amintit de toate vizitele mele la Budapesta, cu precădere de săptămâna total surprinzătoare din vara lui 2007 și am avut o poftă de ea de nu s-a pomenit. Dacă nu știam că mă așteaptă marea cred că n-aș mai fi plecat happy Și s-a mai întâmplat o chestie la Budapesta, abia la 500 de km de casă, acolo cu privirea spre Cetatea Buda și cu capul pe geam, cu părul în bătaia plăcută a vântului, am început să mă simt în vacanță. Recunosc că până acolo am fost tare încordată și poate chiar puțin iritată… Mulțumesc Budapesta pentru minunata clipă în care m-am simțit liberă ca pasărea cerului… Și așa am rămas două săptămâni laughing

Lacul Balaton îl zărești de pe autostradă și nu ai cum să nu îți dai seama că ceva se schimbă în peisaj, mai apare câte un deal, un petec de apă, orășele răspândite pe mal, bărci cu vele la orizont și deosebit de multe mașini cu număr de Budapesta, semn că e vineri după-amiază și toți locuitorii Budapestei se îndreaptă spre „marea lor”, căci da, aceasta este faima Lacului Balaton. Recunosc că într-o mare măsură și pe mine m-a tras acest lac cu apa lui foarte albastră prin fotografiile văzute, dar acum că am văzut ceva din el, hmm, parcă nu mă mai atrage.

Orășelul în care am stat, Gyenesdias este foarte, foarte plăcut, deosebit de curat și vestic, ce mai… Dar Lacul, care poate fi accesat și de aici nu mi s-a părut că ar avea deloc culoarea la care mă așteptam, plus că m-a lovit brusc realitatea că, la fel ca orice lac, este mâlos. Wait, what? Păi mie nu-mi place treaba asta, de altfel am o problemă cu suprafețele pe care calc, mai ales dacă nu le și văd laughing Bun, deci n-am mai intrat în lac, ceilalți intraseră, mi-au mai și zis că apa nu e caldă, deci no regrets etc. Măcar nu am plătit intrarea, căci de la ora 18 nu se mai pătește. Cum, nu șțiați că se plătește intrarea la Lac? Da, ungurii au amenajat foarte fain malurile lacului și din orășelele cu acces la Lac nu poți ajunge să te faci baie în el numai dacă plătești ca la bazin. Fiecare intrare din asta arată ca o stațiune de la noi, cu gazon, umbreluțe, garderobă, magazine și terase. Din nu știu ce motive eu am crezut că locul este mai sălbatic și mai la liber… Well…

Pe de altă parte mă așteptam să nu fie Balaton ca și Lago di Como, par example, drept dovadă stă inclusiv cazarea noastră fenomenală la prețul de 135 Ron/cameră dublă cu baie. Nici nu vreau să mă gândesc cât ar costa așa ceva pe mal de Como, într-un sat acolo, nu la Bellagio, dacă mă înțelegeți. Așa că Veni, Vidi, Vici Balaton, aveam eu în minte un weekend prelungit aici, dar cred că voi rămâne totuși la Budapesta.

De reținut însă cazarea din Gyenesdias. Dacă sunteți în drum spre Croația (proprietara chiar ne-a citit, ne-a întrebat dacă mergem în Croația), vă recomand pensiunea Bodo Haz cu foarte mare căldură. Adam, probabil fiul proprietarei, cu cei mai mișto ochi albaștri din Ungaria și cu siguranță cu cea mai impecabilă engleză întâlnită până acum la un cetățean maghiar, o să vă explice tot ce aveți nevoie să știți despre zonă. Și știa de Kolozsvar măi, cică tot a zis că vine dar noah, până acum n-a ajuns. Păcat!

A doua zi, la ora locală 8 părăseam Bodo Haz și Ungaria. N-am mai avut mult până la graniță, cazarea aleasă în Ungaria a fost undeva la capătul sudic al Lacului, astfel că a doua zi de vacanță ne-a găsit foarte aproape de destinație…

Mai multe imagini din trecerea prin Ungaria puteți găsi aici.

DSCF1132

6 comentarii pentru “În trecere prin Ungaria: Szolnok, Budapesta, Lacul Balaton

  1. mi am adus aminte ce am patit noi cand am trecut spre Croatia, prin Ungaria. un politist ce voia spaga, ploaie, ploaie si iar ploaie, rezervare gresita, taximetrist nesimtit, McDonalds, ca era singuru cu meniuri cu poze tongue, restul erau doar in maghiara si engleza nu vorbeau unde am nimerit noi… pfii… minunat big grin
    trebuie sa revin la prietenii unguri (pe bune, mai ales ca mai nou am o amica langa Budapesta)

    1. Am vizitat muzeul si la vremea accea l-am considerat interesant, acum insa dupa numeroase Muzee as spune ca mai bine alegi sa vezi un Muzeu de Ciocolata, fiind cam accelasi lucru doar ca in acesta vei vedea figurine din martipan. Poate merita sa faci o degustare din magazinul muzeului, mai mult decat sa vezi figurinele, parerea mea.

  2. Nu-ți sare nimeni în cap. Până dai de munțișorii Ungariei, e groaznic de anostă. Cineva mai sus spunea de „ploaie, ploaie și iar ploaie” – bună caracterizare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.