Să stau pe asfalt, să citesc o revistă, să nu înceapă războaie…

Mirosul verilor mele de altădată cred că a fost dus de acest vânticel călduț de mijloc de iulie. Din nou mi-e dor de mine… din nou! Și de o altă lume, de un fel de pace, de oameni minunați, de un altfel de timp… din nou!

old_piano

Simt sub tălpi asfaltul cald și văd pătura cea gri și ponosită, care niciodată nu a fost folosită pentru plajă în altă parte decât în curte. Văd și acel costum de baie, care niciodată nu a fost folosit pentru plajă sau baie în altă parte decât în curte. Văd și că orele sunt nepotrivite, dar ce mai contează, am 16 ani și nu cred că voi avea riduri vreodată. Sau pete pe piele. Sau că există noțiunea de îmbătrânire a pielii. Sau că oamenii mor și de altceva decât de bătrânețe…

Nu, vara asta nu e lungă, căci odată cu anii s-au scurtat și verile, nu doar viețile. Vara aceea a fost lungă și țin minte și acum că nu-mi doream să se mai termine. Începusem Război și Pace. Nu l-am mai terminat niciodată. „Cumpără-mi o revistă, i-am spus într-o zi. Am chef să citesc nimicuri, sau mai bine zis alte nimicuri pe lângă Concert de muzică de Bach.” happy

Mi-a cumpărat două. Reviste. „M-am gândit că o să te bucuri! Și mai stai pe la umbră!” M-am bucurat și le-am citit la umbră. În următoarele zile a plouat cu găleata.

(Și) vara asta a plouat mult, iar eu am apucat să stau pe balcon maxim de două ori. De plajă nu poate fi vorba. Ieri mi-am luat două reviste. Una am citit-o la umbră, probabil așa o voi citi și pe cealaltă. Inutil să spun că vreau înapoi o vară în care să-mi citesc revista la soare, pe asfalt, în curte, să aflu nimicuri despre creme și vedete trecătoare, chiar dacă costumul de baie nu mă mai încape, pătura nu cred că mai există, iar 13 ani au trecut ca ultimele 24 de ore.

Pe când eu stăteam pe asfalt și citeam reviste, World Trade Center era încă în picioare, lăsam mesaje pe hârtie: „te rog, nu uita să-mi iei o revistă”, în Europa oamenii nu trăgeau cu rachete după avioane, iar eu mă întrebam des, cu fața la cer, privindu-le: „oare unde merg toți acești oameni? voi merge și eu într-o zi!”

UCLETAW

3 comentarii pentru “Să stau pe asfalt, să citesc o revistă, să nu înceapă războaie…

  1. Articolele cu iz de nostalgie pe care le scrii sunt perfecte! Pe mine m-a lovit acu’ câteva zile următorul: „Aș vrea să fiu ceea ce eram atunci cînd îmi doream să devin ceea ce sînt acum.” Keep going!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.