Câte două ore (și nimic mai mult), din ultimele mele două weekend-uri acasă, s-au petrecut pe dealul din spatele blocului (aproximativ în spatele blocului, dar așa îmi place mie să-i spun). V-am mai povestit de el și v-am arătat poze și cu alte ocazii. Că n-am mai fost aici din septembrie anul trecut, este numai vina mea, așa că, de data aceasta, cele patru ore însumate s-au transformat într-un pelerinaj de redescoperire a locului meu de suflet din Florești.