Având azi o zi mai… ciudată, întoarsă acasă pe o vreme ce mi-ar fi căzut la suflet în decembrie, m-am băgat în pat cu un ceai aburind pe noptieră și destul de înfrigurată. La scurt timp, de parcă mușcasem din madlenă, gândul mi-a zburat la prima vizită la Paris, probabil una din cele mai frumoase și romantice călătorii din viața mea… iar de aici nu a mai fost decât un pas…