Pe șevalet și alte observații

Aseară pe când mă apropiam de casă, iar un nor cu adevărat negru mă amenința din spate, am remarcat pentru prima dată în această toamnă pădurea din jurul Floreștiului. Și am căscat bine ochii, bine de tot, pentru că o fi arătat toamna anului trecut așa, dar culori ca cele existente acum n-am avut nici măcar în 15 noiembrie.

DSCF6084

Pădurea este ruginie, aurie și ciocolatie și asta aproape că s-a întâmplat peste noapte, adică peste o brumă și câteva grade foarte mici prin termometre. Mai observasem și sâmbătă o altă pădure care mi s-a părut suspect de frumoasă pentru un început de octombrie, dar mi-am zis că mi se pare, că e prea devreme, că n-are cum (!?). Nu știu dacă v-am mai spus, dar dintre toate „minunile” toamnei, cel mai mult mă extaziez în fața culorilor dominante și caut acel weekend în care totul e galben și cărămiziu, totul. Atunci, jur că mă simt ca pe șevaletul unui pictor inspirat. An de an.

În general acest weekend își trăiește viața undeva la început de noiembrie, dar vine însoțit de ploi fără sfârșit, cam ca cea de ieri (imediat ce am ajuns acasă a început un puhoi care mi-a zădărnicit planul de a ieși la un mic pozărit de pădure colorată). Totuși visez la o zi de anul acesta în care să mă plimb prin pădure, iar covorul de frunze să mă facă să mă arunc în ele și în nebunia lor de culoare.

O altă toamnă trece” îmi vine să spun… deci nu doar că a trecut vara, dar va trece și toamna, ora se va schimba în mai puțin de 14 zile, iar pădurea va rugini până va muri, dar asta numai pentru a renaște la primăvară. Cum, cum oare să nu ne facă nostalgici incurabili, anotimpul acesta cu atâta dor în el?

S-a scris foarte mult despre toamnă în blogosferă (adică a postat despre ea chiar și Adelin Petrișor, dacă mă înțelegeți, apropo nu știe careva dacă își va lansa cartea nouă la Cluj?), am citit tot din dorința de a o iubi așa cum o iubește toată lumea, nu știu dacă am reușit, dar de trecut oarecum mai ușor prin ea, față de anul trecut, cred că am trecut. Septembrie mi se pare că a fost o zi, iar aceasta jumătate de octombrie, o oră…

O altă toamnă trece…/ Străbatem iarăși parcul, la pas, ca mai nainte…

10 comentarii pentru “Pe șevalet și alte observații

  1. si eu m-am plimbat o tura prin zone mai de padure, dar in weekend o sa ma duc in Apuseni si abia astept sa vad toamna de acolo… nu am mai vazut-o de foarte mult timp…

  2. Si eu sunt fascinata de culorile pe care le pune toamna prin paduri si pajisti!
    Ieri am avut noroc de vreme buna si am dat o tura cu bicicleta pe un traseu care mi-a mers la suflet, m-a incarcat pentru ceva timp! A avut de toate: paduri, pajisti, veverite, rau care curge repede printre peitre, plin de somoni imensi veniti din lac sa-si depuna oale, coline, podete, cer albastru cu norisori pufosi …
    Daca am timp, am sa pun ceva poze pe blog.
    Toate cele bune, Bia!

    1. Dacă m-ar slăbi nebunia de răceală aș lua-o și eu din loc în doi timp și trei mișcări, acum însă, cum ajung acasă mă trântesc în pat și bolesc sad

  3. si în orasul meu copacii au înca toate frunzele. Multi sunt înca verzi dar sunt si foarte multi aurii -ruginii. Cei mai frumosi îmi par paltinii de munte! acestia au capatat, asa cum spui tu – peste noapte, vesmânt auriu, portocaliu, verde-crud si rosu aprins! Ofera un spectacol minunat! Iubesc aceasta luna! hee hee cum nu, daca peste 5 zile e marea sarbatoare?! winking stii, o vrabiuta mi-a soptit ca tu si eu suntem nascute în aceasi zi!
    Savureaza clipele cu soare si umpleti sufletul cu frumos!

    1. Serios? Esti și tu pe 20? Wooow, asa ma bucur când mai aflu de cineva din 20 ca si mine!! big grin Sa ne vină sărbătoarea cu bucurie, atunci winking

      1. Buletinul meteorologic a anuntat pentru orasul meu si ziua de 20…..o minune! big grin
        Cica vor fi 22°C O zi superba! happy
        Dar indiferent cum va fi vremea, noi purtam soarele in suflet, nu-i asa? winking
        TOATE CELE BUNE! ☆★☆★☆

  4. De obicei toamna venea la pachet cu astenia si nu mi-am dat seama pana acum ca tocmai soarele imi dadea de fapt unele simptome (dureri de cap, moleseala). E drept ca vremea inchisa sau ploaia nu sunt prea stimulante, ba chiar stimuleaza doar pofta de mancare care cica ar fi un mecanism al organismului de a spune: vine frigul, sa depozitam si noi ceva big grin
    Cred ca ravnim atat de mult la soare in perioada asta („vreme buna, te rog mai stai!”winking incat atunci cand prindem stam ca puii de gaina in bataia razelor, cel putin eu asa fac si asa cred ca se si explica de ce dupa fiecare baie de soare bolesc o zi cu dureri de cap…

    p.s. eu n-am intalnit inca om care sa fie indiferent in fata culorilor toamnei.

    1. Mie soarele imi face mult, mult bine, uneori chiar simt că mă încarc ca o baterie dacă mă pui la soare, în schimb vremea mohorâtă mă face abia să mă ridic din pat dimineața sad

      Mai sunt si indiferenti la culorile toamnei, doar că acestia sunt indiferenti cam la orice sad

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.