Ultimul tango la Buenos Aires

ultimul-tango-la-buenos-aires-justina-irimia

  • Titlu: Ultimul tango la Buenos Aires
  • Autor: Justina Irimia
  • Editura: Humanitas, 2012
  • Nr.pagini: 172
  • Preț: 20 RON pe www.libris.ro

Poate suna puțin nedrept ce voi spune, dar coperta e mai frumoasă ca și cartea, care mi s-a părut puțin greoaie și scrisă destul de în stilul unui jurnalist de documentare. Aș fi vrut să aibă mai multă poveste și mai puțină informație de ghid. Poate greșesc eu, poate nu am simțit ce trebuia să simt, caz în care vă rog să mă corectați, căci nu am nicio intenție să spun minciuni despre o carte pe care mi-am dorit mult să o citesc și am ajuns la ea datorită celor de la librăria online Libris.ro.

Aș putea zice despre carte că merită citită și poate apreciată mai mult și mai ales de către cei care au ajuns deja la Buenos Aires, în caz contrar o să fie puțin frustrant să o citiți pentru că vorbeste excluziv de lucruri pe care nu prea le poți cunoaște decât la fața locului. Am vrut să spun asta de la început pentru că m-am înșelat puțin în privința ei.

Ce înseamnă că m-am înșelat? Adică am crezut că este altceva, că e vorba despre altceva, că e un fel de “jurnal de bord” și nu este. Asta nu înseamnă că nu e o cartea bună, ba chiar este scrisă bine, cu simț de răspundere pentru informația transmisă. Însă nu o luați să o citiți în ideea că este un fel de autobiografie a cuiva sau notele de călătorie ale cuiva. Nu! Cartea este altceva, din alt registru, dacă exagerez puțin aș spune că e un fel de “Un an în Provence” doar că despre Buenos Aires și fără umorul lui Peter Mayle. O să ajungeți să cunoașteți bine capitala Argentinei odată cu această carte, multe lucruri despre care doar ați auzit vi se vor înfățișa de parcă ați fost în vizită voi înșivă.

Justina Irimia s-a născut la București în urmă cu 32 de ani și datorită mamei sale, profesor universitar, a călătorit de mică în toată lumea. Asta este mare lucru pentru un copil, să fie luat în călătorii peste tot de părinții lui, chiar dacă aceștia merg cu treabă (cum a fost cazul mamei sale care mergea la cursuri sau conferințe prin lume). Ea subliniază în carte faptul că i s-au deschis orizonturile de la o vârstă fragedă și astfel modul în care a decis să-și trăiască viața a fost complet schimbat de aceste circumstanțe. Până la 30 de ani reușișe să cunoască tot atâtea țări și culturi și o sumedenie de oameni care au transformat-o în omul care este azi.

În prezent autoarea este redactor la Radio Romania International, dar la bază este absolvent de Litere și ca om de litere a abordat și experiența în Argentina. Cei doi ani petrecuți în țara tangolului și a lui Borges s-au soldat cu această carte în care amănunte ce poate scapă la prima vedere despre un oraș de mari dimensiuni, au fost disecate între pagini ce au cunoscut tiparul. Ea a stat de vorbă cu psihologi, sociologi, filosofi, jurnaliști și diverse personalități din diverse arii culturale, care au ajutat-o să descoase dedesubturile vieții din Buenos Aires.

Buenos Aires, sau Parisul Sudului cum mai este numit, a fascinat-o și a fost singurul oraș, din câte a văzut, care chiar a determinat-o să scrie o carte, să-i dedice o carte și mult din timpul petrecut acolo efectiv. O să vedeți probabil marea metropolă a Americii de Sud pusă sub lupă și trecută prin filtrul unei fete tinere, care descoperă lumea cu mult entuziasm și dăruire. Aș fi vrut din toată inima să mă captiveze mai mult și pe mine, dar cine știe ce voi descoperi atunci când o voi reciti… Poate după ce voi fi ajuns deja și eu la Buenos Aires ;)

2 comentarii

  1. Cred ca trebuie sa fie tare interesant sa ai o asemenea viata, sa calatoresti de cand te stii, sa cresti intr-o lume cu mintea deschisa catre alte culturi, sa inveti limbi straine din mers etc. Probabil asta li se intampla multor copii nascuti azi, dar cei nascuti ieri au fost cu siguranta mult mai putini…

    1. Da, minunat mi se pare si mie să ai așa șansă… au fost și pe vremea noastră, adică chiar tatăl meu avea un coleg de serviciu și sotia lui era profesoara de franceza, ok nu la nivelul scriitoarei in cauza, dar copiii lor au calatorit in Franta cu ea de cand erau in clasele primare, mi se părea genial… Au ajuns departe copiii (sunt mai mari ca si mine cu vreo 6-7 ani, cred), ultima data cand stiam de ei, baiatul lucra la o Ambasada, iar fata in televiziune (dar ceva la nivel inalt). Si au pornit din Ineu, dintr-o familie de conditie medie, dar au avut sansa asta a calatoriilor care cred ca le-a deschis mintea enorm!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.