Unforgettable… Rome

Era o seară de noiembrie, o duminică seara de noiembrie și prima aterizare noaptea, cumva deasupra mării și a luminilor blânde din Cetatea Eternă. Nu era o seară caldă, ba destul de răcoroasă, simțeam miros de mare, iar la radioul din microbuzul ce ne ducea spre hotel se auzeau Natalie și Nat King Cole cu a lor Unforgettable. Am zâmbit, în ideea în care aș vrea ca în fiecare oraș de care urmează să mă îndrăgostesc să-mi fac intrarea așa.

În Roma nu aveam reper, dacă în Paris am turnul luminat, în Roma noaptea nu am știut după ce să mă uit și așa am ajuns în față la Hotel Sant Angelo cu Castelul în apropiere, apropiere pe care i-o intuiam doar. La hotel, deși unul de mai multe stele decât în mod obișnuit, aveam geam spre curtea interioară, era târziu și Roma nu dorea să mi se dezvăluie atunci, era prea repede, trebuia să adorm și să mă trezec abia când zorii se spărgeau de nerăbdarea mea. Acesta era planul ei cu mine. Trebuia să ajung la Ponte Sisto la o întânire la ora 8 și m-am gândit să o iau pe jos. Mi-aș fi dorit din suflet să fie o întâlnire romantică, dar nu era…

Citește mai departe

“Pretenții” de călător

url-1Zilele trecute am râs bine citind niște review-uri la câteva hoteluri de pe Booking.com. De fiecare dată mă amuz și de fiecare dată îmi dau seama cât de diferinți suntem ca oameni, cât de puțin contează uneori mulțumirile sau nemulțumirile noastre pentru alții și îmi spun din ce în ce mai des că nu te poți lua după nimeni când e vorba să iei propria decizie. Ce funcționează pentru mine poate nu funcționeză pentru tine sau invers și nu știu de ce ne încrâncenăm așa.

Să citesc părerile oamenilor care s-au cazat pe la anumite hoteluri, despre locațiile respective a devenit atât de amuzant pentru mine, încât nu le ratez niciodată atunci când mă interesază o locație cu adevărat. Și tot din aceste comentarii, mai mult sau mai puțin utile, îmi formez opiniile și despre cât de prețențioși sunt unii sau ce așteptări au de la locurile în care ajung și cel mai important de la prețul pe care îl plătesc.

Citește mai departe

În ghearele Camorrei. Legi nescrise, coduri de onoare…

camora

Titlu: În ghearele Camorrei

Autor: Giuseppe Carrisi

Editura: ALLFA, 2011

Nr. pagini: 213

Preț: 24.90 lei pe all.ro

Am citit o carte absolut cutremurătoare, nu știu cum s-a întâmplat să fie ultima carte pentru vALLuntar, dar cum am citit multe cărți adevărate (din colecția cu acleași titlu), cred că iau o pauză. M-am încărcat cu niște povești de viață de parcă pe parcursul acestui campanii am trăit și alte vieți decât a mea. Pe de-o parte e bine, pe de altă parte aproape m-am îmbolnăvit de la greșelile altora, iar acum la final vin și vă spun: nu există ficțiune care să te facă să trăiești o carte mai bine ca poveștile, care îți dorești să fie ficțiuni, dar nu sunt. Treaba asta lasă urme, cartea În ghearele Camorrei, despre care vreau să spun azi câteva cuvinte a lăsat și ea urme, am dormit foarte prost în noaptea în care am terminat-o, m-am frământat fără motiv, apoi la un moment dat m-am rugat și am mulțumit pentru faptul că m-am născut aici și am fost crescută în felul acesta, pentru că acea graniță fină dintre a fi undeva și a fi altundeva e dată de noroc, uneori nu-l vedem deși el e simplu: suntem în viață sau nu suntem!

Citește mai departe

13 tendințe turistice în 2013 (ediția de primăvară)

M-am gândit să-mi scriu primele observații pe 2013 în ceea ce privește preferințele românilor în materie de vacanțe și felul în care ei știu să le organizeze. Deja s-au făcut primele alegeri ale vacanțeleor pe acest an, sezonul târgurilor de turism a început (e chiar în toi, la finalul acestei săptămâni merg și eu la Touristica) site-urile și forumurile pe care le frecventez deja și-au trasat în linii mari tendințele etc. Sper să revin în toamnă cu alte observații referitoare la ce alege lumea când e vorba de plănuit vacanțe.

url-6

Citește mai departe

E greu să te schimbi, dar să rămâi la fel…

Schimbarea produce în viaţa noastră o ruptură… Dar asta n-are nici o importanţă. Oricum trebuie să te schimbi. Trăim într-o eră în care singura cale de a supravieţui este să iubim schimbarea.

Azi dimineața când m-am trezit, am crezut că voi avea o banală zi de sâmbătă, de fapt, îmi doream o zi banală de sâmbătă, în care eventual să fac ceva curat și apoi să stau lipită de C.M de patinaj artistic.

Văzând că și Clau are o zi plănuită la fel ca mine (minus curat și patinaj), am făcut ce știu eu cel mai bine, adică l-am stresat maxim :) Inițial, i-am zis că la cererea cititorilor trebuie să-mi pună un buton de Twitter și să facem cumva ca oamenii să primească pe mail comentariile noi la postările unde au ceva de zis. După ce toate astea au fost cât de cât gata… ȘOC și groază, am început să nu mai găsesc chestii pe blog din cauze necunoscute, mi-au dispărut imagini, bannere, blogul nu mai arăta cum arăta dimineață, să mă ia cu leșin nu altceva. La drept vorbind tema pe care o aveam era veche și în 2011 când mi-am pus-o și de ceva vreme am avut probleme cu ciornele, pentru că eu îmi scriu unele articole în avans s-a întâmplat să nu mai găsesc ciorne ce existau cu o seară înainte. Foarte supărător, FOARTE. M-am gândit că poate tema trebuia schimbată de tot, dar știam că e o muncă istovitoare, iar Clau va face 101% din ea… Dar azi nu am mai răbdat când am văzut că mi se duce blogul și am pus piciorul în prag… în prag la dormitor unde omul citea deja liniștit.

Restul este ce se vede, adică o temă nouă, poate cam electrică, dar să vă spun drept mi se pare mai veselă și mai dinamică. Cel mai mult îmi place cum ne-a ieșit logo-ul și faptul că a reușit Clau să lucreze așa de repede ca până acum să o dea gata… Mai sunt lucruri de pus la punct și cel mai probabil zilele următoare se vor repara, așa că vă rog să fiți îngăduitori dacă descoperiți nebunii nefinisate, dar nu am dorit să ținem blogul suspendat prea multă vreme.

Și odată cu această temă schimbată v-am mai pregătit o surpriză marca Bialog (tot cu sprijunul lui Clau săracul, de uneori nu-mi mai vine să le zic… blogurile mele). Surpriza nu e gata, gata, dar mai multe aflați în bara de sus, ultimul buton :D

Păreri? Accept orice critici numai să nu mă mai puneți să-i mai dau foarte mult de lucru lui Clau :)

10 localuri unde se mănâncă bine la Cluj

Și cu puțină întârziere, am ajuns și la ultimul articol din Săptămâna 10… Sper că v-au plăcut articolele din această săptămână, toate gândite de ceva vreme. Dacă nu era să le organizez așa, cred că nu apucam nici acum să vă povestesc despre ele, de multe ori scriu sub impulsul momentului. Mai am idei de acest gen, nu știu însă, când le voi pune în practică.

Azi la Cluj avem lapovită, norii cuprind cerul din toate părțile, iar eu vă invit în oraș la masă :) Avem localuri pentru toate buzunarele și vă promit că nu vă plimb doar prin restaurante, ci am pregătit o listă diversă de locuri în care se poate mânca decent. Menționez că toate cele 10 au fost încercate de mine. NU este un TOP, le-am luat în ordine alfabetică, dar voi preciza la fiecare cât de mult mi-a plăcut. Poze am pus doar acolo unde am avut imagini personale.

Vă avertizez că urmează o postare kilometrică la finalul căreia s-ar putea să vi se facă foame.

Citește mai departe

10 filme pe care nu-mi doresc să le văd

url-6Dar chiar deloc! Și nu vorbim de un anumit gen, dar vorbim de unele atât de celebre că e plin internetul de review-uri, unele positive, pentru că nu am spus că sunt toate filme proaste, am spus doar că eu nu vreau să le văd. Și vă explic și de ce:

1. Dude, Where’s My Car? (2000)

Jur că am încercat să mă uit la acest film, e chiar singurul din lista asta de zece la care am încercat să mă uit, dar am abandonat după 5 minute cu dorința de a nu mai auzi în viața mea de un film ATÂT de stupid. E mama stupizeniilor, păcat, pentru că mie îmi place figura lui Ashton Kutcher, dar un film mai cu… proști ca ăsta… rar :) Mi-a părut rău și pentru cele 5 minute pe care i le-am acordat din naivitate…

2. Resident Evil: Retribution (2012)

Drept să vă spun, am văzut primele două (câte sunt de fapt în serie?) și mi-a ajuns de știți cum (?) numai când o văd pe Milla Jovovich mi se face rău. Fata este tare frumoasă, expresivă, dar a  jucat într-o grămadă de rebuturi de filme, blockbustere în marea majoritate, care n-au niciun mesaj și care sunt de-a dreptul urâte. Sincer, când eu aud de Resident Evil, cuvântul urât îmi vine cumva lejer, sau nu, e sinonimul cuvântului urât.

Citește mai departe