Călătorie în sufletul unui tată…

Întrerupem șirul de povești caracteristice acestui blog, pentru că am dat peste ceva…

Sunt sigură că fiecare dintre voi ați pățit-o! Aveați în minte ceva de publicat pentru o anume zi și totuși ceva se întâmplă. Ceva vă dă „metafizicul pe dos”, cum spune un cântec stupid. Vă simțiți ca într-o buclă temporală. Așa mi s-a întâmplat mie azi dimineață, când am dat peste Scrisoarea lui Charlie Chaplin către fiica sa Geraldine, care la acea vremea încerca să cucerească scenele Parisului cu dansul ei. Au fost suficiente câteva minute ca să nu mai vreau azi altceva, decât să citesc de câteva ori această scrisoare și să-mi imaginez că e un mesaj… pentru mine… Și totuși nu am răbdat să nu o împărtășesc și cu voi…

url-6

Citește mai mult