Când mi se aprinde beculețul… hotărăsc să plec!

Mi-a spus cineva odată că cele mai bune idei i-au venit înainte să adoarmă, pe când era beznă în încăperea de somn. Am tras atunci concluzia că trebuie să fie întuneric complet undeva ca să zărești lumina aceea pe care o aștepți. Putem metaforiza pe această tema la nesfârșit. Recunosc faptul că și eu sunt una din persoanele care adorm foarte greu, oricât de obosită aș fi, eu mă zvârcolesc ca și peștele pe uscat până la întâlnirea cu Moș Ene. Nu m-am gândit însă niciodată că poate atunci am luat și eu cele mai bune decizii din viața mea. Deși privind retrospectiv…

Și dacă beau o canistră de ceai de tei înainte de a mă pune la somn, eu tot mai am niște gânduri care mă străbat și nu-mi dau pace. Mă gândesc la tot și la toate, întorc o situație din timpul zilei pe toată părțile inclusiv pe acele părți pe care nu le are. Iar dacă nu am o situație care să-mi dea bătaie de cap, mă gândesc pur și simplu la viața mea, la ce îmi doresc și la ce nu îmi doresc. Și uite așa, am constatat că nu de puține ori mi s-a aprins și mie beculețul pe întuneric.

Referitor la călătorii, acest beculeț s-a aprins de câteva ori atât de bine, încât abia am așteptat dimineața ca să o iau din loc, sau cel puțin să anunț planul ca să îl punem în aplicare cât mai repede. Străbunica mea îmi zicea ceva de genul „tu tre’ să faci ziua la ce te gândești noaptea!”. Era amuzant, dar cred că pot enumera câteva ocazii pe care nu le-am ratat, exact conform zicalei ei. M-am gândit la ele seara/noaptea și dimineața erau deja pe jumătate făcute:

  • plecările la deal, căci lângă Ineu există un deal, Dealul Mocrii se numește, am fost de nenumărate ori în copilărie sau adolescență și s-a întâmplat de zeci de ori ca seara înainte de a adormi să-mi vină să organizez o ieșire la deal. De era vară și ai mei prieteni prin apropiere, a doua zi dimineața planul era făcut, iar a treia zi dis de dimineață ne porneam pe jos cu rucsacul în spate spre deal… și ce mai excursii erau acelea!!
  • în 2005, Clau termina facultatea și într-o seară ce mi-a venit mie: ia să mergem noi la mare, că odată termină omul facultatea, să sărbătorim cumva (până să-i zic m-am mai gândit câteva nopți la treaba asta, să nu-l sperii de tot, că pe vremea aia parcă nu ne urmeam așa de ușor), iar după ce i-am zis ne-am informat și părinții (că nu aveam bani, de unde?)… normal că am fost la mare în acea vară, se îndoia cineva?
  • într-o seară m-am gândit: băi, eu nu am zburat niciodată!! Clau are zboruri la activ, unde aș putea pleca? A doua zi am intrat pe site la Wizz, în 40 de minute cu tot cu anunțat Clau, discutat etc… aveam două bilete spre Veneția happy Cele mai ieftine bilete pe care le-am cumpărat vreodată.
  • în altă noapte eram la Montpellier, era a doua noapte acolo și eu știam că am Mediterana prin preajmă… a doua zi dimineața eram în autobusul de Palavas
  • tot în Franța, mi-am plănuit prima vizită la Paris, într-o noapte pe întuneric, numai cu gândurile… nu știam când poate Clau ajunge, nu știam cât putem sta, dar știam că vom merge și ce anume vom face… și am făcut tongue
  • și ultima din Franța, nu știam când mă să mă întorc acasă, teoretic înainte de vacanța de iarnă trebuia, aveam 70 de kile de bagaje și nu se punea problema avionului… așa că într-o noapte m-am gândit: ce ar fi să plec peste două săptămâni, îmi iau bilet de la Eurolines și încerc varianta autocar (baaaad idea, but the only hope), dimineața următoare mi-am luat biletele
  • și așa mai departe din seria, „ce-i mâine, sămbătă? mergem până la…?” „nu dormi?… culcă-te vedem mâine dimineață…”, „păi da, dar dacă mergem, trebuie să punem ceasul să sune la…”, „ok, fie, la cât să-l pun?”…

Bineînțeles că unele planuri de noapte nu au ieșit, se mai întâmplă, dar totuși… Unele au ieșit exact cum le-am copt eu cu o noapte înainte când mi s-a aprins beculețul în întuneric… Pentru situații mai delicate însă, am nevoie totuși de becuri cu led happy

url