Despre toleranță, mai ales pe internet

tolerance_coexist

Azi mi-a ajuns în fața ochilor un articol motivațional care, în mod paradoxal m-a dus la un articol total deprimant la prima vedere, dar cu o mare doză de adevăr, de genul “de ce ne simțim bătrâni încă de pe la 23 de ani în România și de ce la 40 avem senzația că toată viața ne-a trecut pe lângă noi fără să fi făcut nimic notabil?!”. Buuun, până aici nimic în neregulă cu acest articol, dar urmeză comentariile, unde după bunul plac și buna educație a omului, fiecare (cu foarte mici excepții) a dat cu parul în felul său. Vă puteți lămuri singuri, citind droaia de comentarii care de care mai… interesante.

Din ce am văzut, autoarea, nu pare foarte vehementă în afirmațiile din articol și nici nu ar spune că acela este strict modul său de gândire, ci mai mult, cu niște exemple din jurul său, (că toți le avem) prezintă o realitatea oarecum tristă din România. În primele cinci comentarii deja cineva s-a și găsit să o întrebe pe un tot atotștiutor și bineînțeles deloc înțelegător, citez: “Bine, te-ai saturat. Si ce o sa faci in privinta asta?”, apoi nu trec 10 comentarii și cineva puțin puieril după modul în care scrie, sare la beregata autoarei cu următorul comentariu “inteligent”: Chiar te simti asha?? Si de ce crezi ca o tara intreaga e de vina ptr starea ta la frageda varsta de 23 de ani??!! E numai vina ta ca te simti batrana si nu mai ai sperante..blah..blah..blah!! Trezeste-te si fa ceva!! E usor sa dai vina pe altii (ca e vorba de un sistem sau de oamenii din jur), mai greu e sa treci peste ce e dificil (indiferent cat de dificil) si sa faci ceva care sa te faca sa te simti multumit de tine”.

Ok, nu mai citez, o să vedeți singuri că mulți o trimit afară din țară “dacă nu-i convine aici”, apoi vedeți voi sunt și spirite patriotice încinse etc. Și trecem peste faptul că articolul a adunat vreo 70 de comentarii din care jumătate văd că în România e bine, toate merg strună și fata asta vorbește niște prostii când spune ce spune, dar toți au citit articolul și fiecare a înțeles ce a vrut. Menționez că eu una, nu m-am gândit niciodată până acum la modul serios de a părăși România de tot și mai mult decât atât urăsc să mi se vorbească urât de România, dar acest articol NU este despre asta.

Până la urmă nici măcar nu este vorba despre subiectul în sine al articolul ci despre cât de puțin toleranți sunt oamenii. Mie mi se pare tot mai supărător când cineva dă cu părul fie în offline, fie în online, referitor la orice și tot mai agasant găsesc acel adevăr general valabil propovăduit de anumite persoane. Doamne, îmi spun de multe ori, ce bine că nu cunosc în offline persoane atât de inflexibile și atât de needucate (ok, mai cunosc și din ăștia, că n-ai cum să te aperi de ei, dar parcă în online, grădina e mai mare… și e tot mai mare).

Știu că un articol se scrie pentru a împărtăși o părere, știu că acea părere poate atrage comentarii pozitive sau negative, dar în repetate rânduri am văzut, cum de la articol inofensiv iau foc calculatoarele, unii încearcă să te convertească la ideile și princiipile lor, uitând că în spatele articolului este un om cu o indentitate proprie, om pe care tu nu-l poți cunoaște dor din câteva fraze, poate e prima dată când îi citești un articol, și atunci nu sari la atac în mod total enorant și gratuit?! Exemplele de personaje și situații din această categorie ar putea continua la nesfârșit.

NU știu de ce mi-a venit să scriu acest articol, căci sincer nu aveam nimic pregătit pentru azi, pe blog, dar a răsărit asta în mintea mea și am hotărât să împărtășesc cu voi. Și în plus, pentru că am fost martoră tăcută la discuții caraghioase despre cum să doveadească cineva în online că numai el/ea are dreptate, că el și numai el deține adevărul absolut, numai gusturile lui sunt bune, numai el e cel mai tare de pe tarla, am decis să scriu acest articol pentru cei care mă citesc, nu pentru necunoscuți, care m-ar găsi comentând pe anumite bloguri la articole „cu probleme”, implicându-mă în discuți care nu mă interesează și nu mă vizează. Din păcate însă, cu tristețe, remarc faptul că s-au înmulțit în ultima vreme. Pe semne se vede și răzbate bine faptul că, mai redepe decât o salcie gânditoare, omul pare a fi o buruiana usturătoare.

sursa foto

21 comentarii pentru “Despre toleranță, mai ales pe internet

  1. Bia, fata in fata oamenii aceastia care sunt asa de vehementi la adapostul anonimatului nu ar mai lega doua fraze. E foarte usor sa arunci cu vorbe stand in fata calculatorului si semnand „Bubu povestitorul”.

    Uita-te numai, desi sunt sigura ca ai facut-o, la comentariile de la articolele ziarelor. Te ingrozesti.

  2. @Alina: off, la comentariile articolelor de ziar nici nu pot sa ma uit, acolo e de groaza, îmi vine să plec de pe Terra când le citesc, nu doar din România… cred ca expresia „ce oameni!” nu merge, caci foarte puțini pot fi cu adevărat numiți așa, din punct de vedere al intelectului…

  3. Cred ca daca tonul si experimarile s-a schimba putin, totul ar fi perfect! Oamenii in general orice articol il raporteaza la propria persoana (ei ce ar face, ei cum cred, simt etcc)! cand se nasc discutii inseamna ca articolul a generat un feedback si asta e bine! oamenii sunt interesati doar ca uneori pun problema prea drastic uitand de fapt lucrurile care sunt mai importante!

    Faptul ca la 23 de ani esti un om „Mare” stresat de societate si de sistem, care nu isi gaseste locul fiindca nu i se ofera un loc!

  4. @Aliceee: evident, omul raportează orice la propria persoană, iar toleranța constă chiar în faptul că trebuie să înțelegi că oamenii sunt diferiți… Asta e ideea care te poate scăpa de foarte multă frustrare happy

  5. De fapt, despre asta e toleranţa, nu, să putem accepta diferenţele. Să acceptăm că nu doar ceea ce facem noi este interesant, deosebit, uimitor sau nimic din toate acestea. Să acceptăm că fiecare om are păreri despre anumite lucruri şi are dreptul să le exprime. Dar înseamnă şi modul în care exprimăm aceste păreri. Putem să nu fim de acord cu alţii, dar este un exerciţiu interesant de a spune acest lucru fără să jignim, să fim agresivi prin vorbe. Toleranţa se învaţă. Din cărţi, din călătorii, din viaţă. Dacă vrei să înveţi, desigur. happy

  6. @Cotos: există, categoric, dar nu cred că e important să nu-i băgăm în seamă, cred că e important să-i facem să vadă că au o atitudine greșită și supărătoare… nu să-i lăsăm să creadă că pot spune chiar orice, ai dreptul la o opinie, chiar și contrară, dar vezi cu o exprimi…

    @Mira: această este esența mesajului meu, ai surprins perfect ce am vrut să spun, toleranta nu este sa fim de acord cu celalalt ci sa fim educati in directia in care, a ne exprima dezaprobarea sa insemne a avea replici contructive, care să-l ajute pe celalalt să se ridice eventual sau cel puțin să privească și din alte puncte de vedere problema expusă de el.
    A combate argumentat e inteligent, a jigni și a dori să te impui cu orice preț e o prostie și o lipsă de educație…

  7. Sa vezi ce comentarii exista pe site-urile crestine straight face Te-ai cruci ateu fiind!
    Nu mai stiu cum am ajuns odata pe un astfel de site si am ramas o vreme blocata in cititul comentariilor unde oricine incerca sa aiba o alta parere decat „singura” parere admisa era considerat posedat de draci big grin

  8. peste tot in online este la fel. de multe ori la munca mai intram pe descopera.ro, au articole destul de interesante, din toate domaniile. sa vezi acolo razboi. si nu inteleg de ce. imi e greu sa inteleg de ce oamenii sunt atat de rautaciosi, de egoisti, de barfitori. nu-si pot oare vedea de treaba lor?

  9. @Claudia: ooo da, am văzut și eu, doar așa ne învață religia să ne „înțelegem” aproapele, nu? Unele din acele comentarii chiar le-am citit cu multă milă și acolo chiar că nu aș fi comentat în Vecii Vecilor, AMIN!

    @Giulia: răutatea și egoismul există în natura noastră „homo homini lupus” e bună, problema care ar trebui să ne preocupe este cum ni le manageriem…

  10. Trebuie sa recunosc ca si pe mine ma uimeste rautatea oamenilor si faptul ca abea asteapta sa spuna ceva negativ. Oriunde privesc in jurul meu vad oameni care de cele mai multe ori comenteaza rautacios orice situatie si de cele mai multe ori nici nu au inteles despre ce este vorba. Parca impulsul de a ”da” in cineva cu vorbe rele a pus stapanire pe noi. Eu chiar daca nu impartasesc parerea unui om nu am sa scriu niciodata un comentariu rautacios la adresa lui pentru ca nu-mi sta in caracter si pentru ca mai intai incerc sa-i inteleg pozitia omului. Incredibil cu cata usurinta aruncam cu rautate in jur desi ne tinem o natie de credinciosi..

  11. @Cris: bineînțeles că ține mult și de strucura interioară, de personalitate, dacă ești genul pacifist niciodată, prin nicio metodă nu vei răni pe cineva, chiar dacă ești pe internet și nu face to face, nu o faci din ipocrizie ci pentru că așa ești tu ca om, mă recunosc perfect în ce ai spus… dar eu mai constat ceva, nu știu câtă vointă sau rea voință au unii, dar cert este că „le place să dea peste nas”, o altă chestie idioată și care denotă multă intoleranță…

  12. Toleranta e treaba grea si cere doua lucruri (1) stomac plin si (2) creier educat. Adica cineva foarte sarac care se straduieste sa-si asigure niste nevoi primare nu are capacitatea sa se mai preocupe de „toleranta”. De asta, in general, toleranta, este un criteriu bun pentru estimarea nivelului de educatie si economic al unei societati. Cu cat esti mai informat cu atat devii mai putin cert si cu atat iti dai seama ca orice problema este suficienta cat sa permita cel putin cateva abordari optime.
    Pe de alta parte eu zic ca nu toata lumea e rau intentionata. Si aici ma leg strict de exemplele date de tine (intr-o incercare probabil futila de a fi si eu o data concis tongue ). Uneori, intr-un comentariu pe blog te grabesti din diverse motive. Atunci incerci sa fii succint si fiindca partenerii de discutie nu te pot vedea, plus discutia in sine e foarte fragmentata, e aproape imposibil ca macar cineva sa nu iti interpreteze gresit intentiile. Intr-o discutie fata in fata poti oferi explicatii suplimentare, poti zambi, poti glumi. Un comentariu e ceva sec. Cand eu am constatat asta (pe pielea mea) desi uram cu tarie emoticoanele, am inceput sa le folosesc. Ca sa vada omul in ce dispozitie sunt. Sau ca fac o gluma. Ca nu-s incrancenat. De aia le folosesc. Dar in continuare mi se par de prost gust laughing.
    Uite, intr-un roman sau nuvela ai timp si spatiu sa faci o introducere sa creeezi o atmosfera. In mediul online social, unde discutii relativ „telegrafic” e foarte greu sa fii sigur ca ai fost inteles. Nu zic ca cei din comentariile redate mai sus nu sunt mitocani. Dar eu ma gandesc sincer ca as fi putut fi unul dintre ei. Fara sa vreau sa jignesc. Si sa-ti zic de ce. Eu sunt de parere ca un lucru trebuie planuit. Pana la un punct. Apoi, cand deja nu mai poti controla fiecare detaliu, trebuie trecut la actiune. Mai cred si ca orice vis poate fi facut realitate daca ai motivatie, rabdare, planifici si apoi…TE SCOLI si FACI. De aceea eu insist in 4π pe blogosfera cu „trecutul la actiunea”. Adica exista un timp pentru vaicareala si unul pentru rezolvat problema. Te vaicari cat te vaicari, dar apoi purcezi sa rezolvi. Poate suna dur si intolerant, dar foarte multi au nevoie doar sa stie ca se poate. Uite, de exemplu acum nu stiu daca m-am facut inteles… laughing. Dar uite, de exemplu, multi considera ca nu pot face ceva si gandesc fatalist, cand de fapt problema e doar in mintea lor. Eu cred ca oricine e educabil, salvabil, ajutabil, etc. Asa ca in general intind o mana, uneori bag un sut. Dar stiu ca chiar daca omul ala ma uraste pe loc, pe termen lung poate l-am ajutat. Nu vreau sa ma si iubeasca dupa. Imi ajunge daca l-am pus pe vectorul sanatos. Ce vreau sa spun in extrem de multe cuvinte este ca nu toti cei care par intoleranti si sunt si nici toti intoleranii sunt intotdeauna rai sau manati de intentii nasole. Gata ma opresc tongue

  13. Din pacate, inca nu stim sa respectam parerea fiecaruia dintre noi, sau eventual sa ne exprimam punctul de vedere fara sa devenim agresivi si sa atacam. Si unde se poate face acest lucru cel mai usor? In online, desigur, ascunsi foarte bine!

  14. @Vladimir: știu ce zici, înțeleg… știu că uneori toleranța nu înseamnă ca cineva să te „perie” ci înseamnă să-ți dea acel șut în fund care va fi un pas înainte, toleranță nu înseamnă să fii toată ziua, bună ziua, plăcut, diplomat și lumea să te iubească… toleranță înseamnă să ÎNȚELEGI și dacă ai ceva de spus referitor la ce ai înțeles să o exprimi în așa fel încă să nu sune ca și cum ai fi (cum să mă exprim? ei la naiba!), să nu sune ca și cum ai fi prost și nu ai înțeles de fapt nimic laughing
    Pot admite că te-ai grăbit când ți-ai lăsat gândurile pe undeva, comentând gândurile altora, pot admite că este un gen de comunicare impersonală care nu ajută, pot admite multe de acest gen, dar nu pot admite ca cineva să se comporte total necugetat dincolo de ecran, doar pentru că este dincolo de ecran și nu îi văd părul, în care, în mod normal mi-aș băgă mâinile de nervi când aud ce inepții îmi zice laughing
    Revenind, fără glumă de data asta, eu spun că totuși intoleranța e mare, dacă nu ne place dăm cu ranga, toporul, cuținut, dăm peste nas, luăm în derâdere și ne comportăm după zicala „cine nu-i cu mine e împotriva mea”. Aceasta este intoleranta, și da, este educabilă, dar de către cine din moment ce majoritate ori ignorăm ori trecem peste, spunând că nu e chiar atât de grav?

    @Adriana: da, se poate să se practice aceasta „ascundere” în online, dar e urât să facem asta, e tare urât… păcat sad

  15. Cred ca si aici se potriveste foarte bine pecetea care ni s-a pus ca romani – chestia cu „sa moara si capra vecinului”. Aceasta este un dintre trasaturile fundamentale ale poporului roman,unul din motivele pentru care Romania este unde este, cu toate ca, teoretic, ar putea mai mult. In spatele anonimatului, se spun lucruri urate pe internet, se jignesc oameni – chiar si oameni de valoare, se arunca cu noroi prin simplul motiv ca acea persoana are alte pareri/idei. Traim intr-o tara libera, dar oare asta inseamna libertatea?

  16. intr-o tara in care in ultimele zile televizunile au urlat despre marea tragedie nationala a steagului secuiesc nu ar trebui sa te astepti la grozav de multa toleranta happy

    sigur ca romanii raman totusi buni si frumosi asa cum sunt: orice om are in el un strop din Dumnezeu, sa nu uitam… atat ca ei trebuie vazuti cu tot cu limite, si acceptati asa cu limite, exact cum ai accepta niste copii; iar uneori nu e deloc usor…

    personal mi s-a parut ca acel comentariu avea, pe langa doza de agresivitate grosiera sesizata de tine, si o mare cantitate de bunavointa, si chiar ceva dreptate: „Trezeste-te si fa ceva!!”, zicea doamna cu pricina; si in genere e un indemn bunicel, in mai toate situatiile happy

  17. @Oana: sub ideea libertatii de exprimare se ascund multe atituni gresite, eu nu ma prea uit la TV, dar acolo atitudinea gresita e in floare, fiecare are vaga senzatie ca poate spune orice, oricui, fara a tine cont de nimic… nu știu dacă e libertatea, dar cu siguranta asta este realitatea sad

    @Lucian: mă aștept la toleranta dintotdeauna, de la grădiniță, veneam acasă și povesteam cum s-au petrecut anumite situatii si ma trezeam zicand: „nu e drept!” happy
    Acum, mai trebuie avut ceva în vedere, vis a vis de toleranta si vis a vis de ce acea tanti i-a zis fetei cu „trezeste-te…” In viata nu se nastem cu sanse egale, te poti trezi si ciuciu, dacă n-ai șansa să te vadă cineva treaz. Poate si fata in cauza s-a trezit, nu trebuia sa i se spuna asta, probabil de catre cineva care prin acest „semnal de alarmă”, se simte net superior ei, doar pentru că a avut alte șanse… Poate văd eu distorsionată atitudinea respectivei, nu știu, poate..

  18. Bia, iti zic eu de ce oamenii sunt atat de vehementi. Au uitat sa se bucure, au uitat sa asculte si sa accepte ca lucrurile sunt diferite pentru fiecare si ca e ok sa fie asa. Sunt rai si inversunati pentru ca iau totul in serios si asta ii face nefericiti.

    Am observat si eu tendinta asta si recunosc ca uneori sunt la un pas sa fac aceeasi greseala. Dar si atunci cand este evident ca cineva greseste, atitudinea asta distrugatoare nu o sa-l ajute nici pe el sa se corecteze, dar nici pe noi sa ne simtim mai impliniti ca i-am deschis ochii. Atacurile mi se par manifestari ale unor frustrari. Argumentele si discutiile coerente si binevoitore sunt altceva.

  19. pai in a da cu parul toti suntem specialisti. vorba Alinei, sa te uiti pe comentariile de la ziare. eu mai scriu din an in pasti pe Adevarul, uneori imi vine sa intru in pamant de rusinea altora. e normal sa ai pareri diferite, altfel am fi o turma, dar le poti expune civilizat. frustrari, educatie lipsa, prostie, toate ascunse sub curajosul anonim.

  20. @Carmen: ai spus un mare adevăr la care nu mai am ce aduga decat niste aplauze, eventual: „Atacurile mi se par manifestari ale unor frustrari”, asta și sunt sad

    @Miky: nu e anonim de fiecare dată, semn că unii chiar cred în „lipsurile” lor laughing

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.