Atracția ciocolatei

url-1

Titlu: O ciocolată pe zi

Autori: John și Suzy Ashton

Editura: Corint, 2001

Traducere: Răzvan Taliu

Nr. pagini: 126

Cum a început totul!

Plec ieri să-mi spăl mașina. În general merg la Cora, au spălătorie destul de rapidă, iar în cele 20-30 de minute de “așteptare” eu pot merge să iau pâine, iarut, covrigi sau ce o mai fi de luat de la Cora. Așa și ieri, doar că ieri aveau reduceri MARI la cărți (Cora are, în Cluj cel puțin, un raion măricel de cărți). Buuun, pâinea mai poate aștepta. Dau să răsfoiesc, văd cărți la 4 sau 5 lei, din păcate niciun ghid turistic că sigur nu mă puteam stăpâni, îmi atrag atenția câteva cărți, mi-aș fi luat cel puțin 5 titluri (dar aștept Gaudeamus-ul pe bune) și când dau să plec, hopa! Mă atrage o copertă cu niște buze fermecătoare (blushing, dar da, mă uit după buze, asta e altă poveste, ca să vezi de unde până unde și cum ajungi la ce…)

Buzele respective acompaniate de niște dinți superbi mușcau dintr-o… ciocolată, amăruie (după culoare). Cartea se numește “O ciocolată pe zi” și aflu rapid că este scrisă de un medic și doctor în chimie John Ashton și de nora sa Suzy specialist în probleme de nutriție. Recunosc, coperta face toti banii, nu doar cei 6 lei pe care i-am dat pe ea, adică face toți banii înainte de a fi la reducere. Și dau să citesc, acolo în mijloc de hipermarket până îmi dau seama că ăștia îmi terminaseră mașina de muuult. Iau cartea, înhaț niște chifle, frumos ar fi fost iau și o cioco, dar plec numai cu astea.

Ajunsă acasă am niște întrebări: De ce este ciocolata atât de atrăgătoare? Sigur va trebui să citesc toată cartea pentru asta, dar deocamdată mă mulțumesc cu ce vă voi cita și vouă, dar nu înainte de a vă ura de pe acum… un weekend dulce:

Roald Dahl (cunoscut romancier englez și de asemenea autor de nuvele etc, a scris numeroase cărți pentru copii printre care și Charlie și Fabrica de ciocolată, ecranizată de Tim Burton cu Johnny Depp în rol principal) nu a dorit să-și numească celebra carte pentru copii, Charlie și Fabrica de varză… Se pune foarte mare accent pe sănătate, astfel încât nu este de mirare că suntem încurajați să căutăm gustări mai sănătoase decât ciocolata. Am încercat și eu asta cândva, după ce avusesem o zi terbil de proastă la serviciu. Uitându-mă prin frigider, am observat o legătură de țelină cu tulpinile ei strălucitor de verzi care parcă te implorau să le mănânci. Lângă țelină am observat și o ciocolată care nici nu atrăgea atenția. Am luat țelina și am început să mănânc. Cranț, cranț, cranț. Era așa de diferită de gustul fin și dulce al ciocolatei care mi se topește în gură. 

Hai să recunoaștem  – atunci când vine vorba să alegem între ciocolată și țelină, cine ar fi cu adevărat fericit să aleagă țelina – mai ales după o zi grea la serviciu, după o discuție în contradictoriu cu soțul/soția sau un prieten, sau pur și simplu atunci când te simți trist? 

Deci! Țelina sau ciocolata? Eii, ciică din anumite puncte de vedere ar avea același efect. Dacă totuși ciocolata, ce vă atrage spre ea (atenție! în afară de gust)? Cât de vinovați sau nevinovați vă simțiți după? :D