Din nou diverse amestecate/ Despre cărți și despre carte.

În ultima zi a lunii februarie, vreau să mă achit de două restanțe la capitolul lepșe despre cărți: prima vine de la Kadia, iar a doua de la Vienela. Nu am vrut să rămână nefăcute având în vedere că tratează un subiect drag. Însă trebuie să mărturisesc că fac tot mai greu lepșele, indiferent de subiect, nu știu de ce, dar parcă „în tinerețea blogului” eram și mai entuziasmată de ele și le lucram mai cu spor.

Să trecem la treabă, deci:

Kadia, nici să mă omori nu pot face leapșa cu personaje numai din 2012, dar căutând prin toate personajele întâlnite, poate că o ieși ceva:

  • A – (Adso – Numele Trandafirului – Umberto Eco)
  • B – (Miss Brodie – Domnișoara Brodie în floarea vârstei – Muriel Spark)
  • C – (Chloe – Eseuri de îndrăgostit  – Alain de Botton)
  • D – (Dean Moriarty – Pe drum – Jack Krouac)
  • E – (Ella – Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak)
  • F – (Firmin – Sam Savage)
  • G  – (Gură de Aur – Narcis și Gură de Aur – Hermann Hesse)
  • H – (Hassan – Vânătorii de zmeie – Hhaled Hossieni)
  • I – (Ivan Ilici – Moartea lui Ivan Ilici – Lev Tolstoi)
  • J – (Jubilo Chi – La fel de iute ca dorința – Laura Esquivel)
  • K – (Karenin – Anna Karenina – Lev Tolstoi)
  • L – (Lolita – Vladimir Nabokov)
  • M – (Mirona – Cartea Mironei – Cella Serghi)
  • N – (Nono – Renata Caragiani)
  • O – (Oscar – Oscar și Tanti Roz – Eric Emmanuel Schmitt)
  • P – (PI Piscine Molitor Patel – Viața lui PI – Yar Martel)
  • R – (Raskolnikov – Crimă și pedeapsă – Dostoieski)
  • S – (Sînziana – Arta Conversației – Ileana Vulpescu)
  • T – (Tom Robinson – Să ucizi o pasăre cântătoare – Harper Lee)
  • U – (Ursula – Un veac de singurătate – Gabriel Garcia Marquez)
  • V – (Veronika – Veronika se hotărâște să moară – Paulo Coelho)
  • W – (nu cred că știu!)
  • X  – (a, nu, nu știu)
  • Y – (Yakuza Moon – Shoko Tendo)
  • Z – (Zooey  – Frany și Zooey – I.D. Salinger)

Vienela, sper să-ți placă ce a ieșit. Am verificat și nu mai răspunsesm la aceste întrebări, așa că totul e brand new aici, ca să ne ferim de dublu conținut happy

1. Când faci o pauză de la citit, foloseşti un semn de carte sau îndoi un colţ al paginii?

Semn de carte (am o colecție drăguță), nici nu îmi pot imagina cum ar fi să îndoi cărțile. Țin la ele ca la ochii din cap.

2. Ai primit în ultimul timp o carte? Dacă da, care a fost aceasta?

Da, de Crăciun, am primit o carte a cărților, 1001 de cărți de citit într-o viață.

 3. Citeşti în baie?

Evident, e unul din locurile de citit preferate happy

4. Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce?

Oooo, da, cred că orice cititor s-a gândit. Eu aș scrie una autobiografică, dar nu acum… la bătrânețe.

5. Care este cartea ta preferată?

Nu se poate răspunde la așa întrebare. Cine știe, cunoaște big grin

6. Îţi place să reciteşti unele cărţi?

Recunosc că nu prea recitesc, încă sunt la momentul de citesc.

7. Ce părere ai despre o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciezi şi ce le-ai spune?

Ah, daaa, mi-ar place la nebunie să mă întâlnesc cu autorii mei preferați. Cum ce le-aș spune? Cât îi apreciez și apoi am discuta poate, puțin despre cărțile lor, așa ar fi frumos.

8. Îţi place să vorbeşti despre ceea ce citeşti şi cu cine?

Îmi place să vorbesc și pe blog și față în față. E o mare bucurie să întâlnesc pe cineva cu care pot vorbi despre cărțile pe care le-am citit.

9. Care sunt lucrurile care te determină să alegi o carte anume?

Caut informații pe net și de multe ori găsesc inspirație în bloguri, sau pe site-urile librăriilor și editurilor.

10. Care crezi că este o “lectură obligatorie”, o carte pe care toată lumea trebuie să o citească?

Ar fi câteva lecturi obligatorii, îmi vine în minte acum, Cum să ucizi o pasăre cântătoare, o carte despre viață, toleranță, dragoste, copilărie și demnitate. Frumoasă carte!

11. Care este locul tău preferat pentru lectură?

Undeva într-un parc pe o bancă, sau pe plajă, sau de ce nu… în pat.

12. Când citeşti, asculţi muzică sau preferi liniştea?

Liniștea, eu, carte și povestea noastră winking

13. Ai citit cărţi în format electronic?

Am citit, dar nu-mi place să le citesc așa. Poate sunt demodată rău, dar paginile palpabile pe mine mă fascinează. Mirosul de carte e ca cel al unui iubit, ți-l amintești și după ce „s-a încheiat povestea”…

14. Citeşti numai cărţi cumpărate sau şi cărţi împrumutate?

De toate felurile, dar nu neg că îmi place să am o bibliotecă frumoasă.

15. Fă un top 5 al celor mai bune cărţi/serii pe care le-ai citit vreodată:

Nu pot, cred că aș recomanda cel puțin 250 de cărți care mi-au plăcut la nebuie, le-aș face o nedreptate dacă aș numi doar 5.

OK, nu dau leapșa mai departe, căci numai eu știu de câtă vreme o am în draft și lucrez la ea printre „picățele”… Dar dacă totuși cineva are chef, musai o fi să-mi lase link spre leapșa rezolvată winking

London baby, doar în plan! Sau cum să urci Londra în wishlist

Cum ieri, de ziua lui Clau, am revăzut episodul The one when all turn thirty, azi am revăzut partea funny din episodul în care Joey și Chandler merg la Londra pentru nunta lui Ross (inutil să vă spun cât de mult mi-au plăcut cele două episoade din Friends). De prima dată când am văzut episodul mă gândeam că voi fi la fel ca Joey de entuziasmată de o vizită la Londra (deși cei care locuiesc acolo parcă ar zice că nu e chiar așa de fun la fața locului). Dar eu, de la manualul de engleză din clasa a noua, începând, cam visez la Londra cu ale ei Trafalgar Square, Buckingham Palace, Piccadilly Circus, Big Ben, London Bridge, Tower of London etc. Dar nu am ajuns încă, din simplul motiv că pe mine Marea Britanie nu m-a atras cu adevărat niciodată, ba chiar m-a deprimat uneori. Când îmi zici Anglia, de exemplu, văd o vreme mohorâtă de toamnă (chiar și vara) și îmi piere orice chef de a ajunge acolo, deși sunt multe locuri de văzut  prin și pe England’s greenest hills, vorba lui Elton John.

Cum am zis că aș vedea două capitale europene anul acesta (sper!) tare mi-ar place ca Londra să fie una din ele. Tare mi-ar place ca într-o dimineață gata de plecare să mă amuz și eu cu „London Baby!” și mai apoi cu „Goooo into the map!” happy

Până atunci însă, mă inspir și eu de unde pot, fac trasee, dau ture pe bloguri și forumuri, aflu informații și uite așa Londra urcă în Wishlist fără să-mi dau seama, apoi mai vorbesc cu cineva care cică merge pe acolo în mai, nu?

5 cărți cu povești întâmplate la Londra

  • Poveste despre două orașe – Charles Dikens
  • Sherlock Holmes – Arthur Conan Doyle
  • Plăcerile bărbaților – Kate Williams
  • Harta timpului – Felix J. Palma
  • Bridget Jones – Helen Fielding

5 pelicule filmate la Londra (pe care trebuie să le vezi înainte de a merge în vizită)

5 ghiduri turistice care îți pun Londra în Față

5 locuri în care ajung toți turiștii la Londra

  • Palatul Buckingham – reședința familei regale.
  • Catedrala Saint Paul – centrul spiritual al orașului, a doua cea mai mare catedrală din lume (după San Pietro de la Vatican)
  • London ‘s Eye – cel mai mare carusel din lume. Situat pe malul Tamisei
  • Turnul Londrei (London’s Tower) – care a fost pe rând fortoreață, palat, închisoare.
  • Big Ben – cel mai mare ceas cu clopot și patru fețe, și al treilea turn cu ceas ca înălțime din lume.

O ofertă foarte bună pentru Londra, gândită de prietenii de la Tamicris Tours!

london2

30 ;)

Azi vreau să mai fac niște urări pline de emoție, pentru cel mai bun prieten al meu, iubit, partener de fericiri și sprijin la nefericiri, omul care mă face cel mai mult să râd și care m-a învățat (fără să-mi dea lecții):

  • că normalitatea se calculează statistic
  • că minunile sunt stări cu mici șanse de a se realiza, dar totuși se întâmplă minuni
  • că există noroc și e important
  • că în viață trebuie să fii tu însuți, dar dacă poți fi Batman, fii Batman
  • că oamenii vor trăi din ce în ce mai mult
  • că Apollo 13 e un film înălțător
  • că Michael Jackson chiar a fost The King of Pop
  • că bărbații știu să facă cele mai potrivite cadouri
  • că diferența dintre bărbați și copii este dată de prețul jucăriilor
  • că „dacă n-ai fi tu, nici eu n-aș fi eu
  • și alte 50-100 de „lucruri” pe care le-am făcut pachet și i le-am trimis pe mail (că trebuie să rămână între noi, ca între doi copii mari ce suntem) happy

35__Hold_my_hand_by_becauseIRnutty

La mulți ani, Clau! La mulți ani, alți 60, 90, 120 de ani… Nu fii trist, toată lumea zice că de la 30 de ani începe „marea aventură”, iar dacă e să zic ceva și să șochez lumea, eu abia aștept să ajung acolo ”winking Mai știi episodul din Friends când They All Turn Thirty? happy

All my Love!

Mister Oscar m-a trezit la 4 jumate (păreri și câștigători)

url-2Și am ratat începutul, deși când mi-am pus alarma credeam că dacă HBO transmite de la 3 jumate, o oră o să petreacă pe covorul roșu și nu aveam de gând să văd defilarea neaparat (oricum azi va fi plin internetul de ținutele ălora) happy

Așadar am văzut esențialul și m-au bucurat anumite momente:

Anne Hathaway câștigă pentru Fantine din Les Miserables (cum aria I dreamed a dream este probabil aria mea preferată după Vincero, din toată istoria operei, iar Les Miserables mi-a plăcut enorm, iacă numai bine că am început gala)

Barbra Streisand cântă pentru a doua oară pe scena Oscarurilor (și arată extraordinar la 71 de ani), nu o iubesc ca pe Celine Dion, dar tare mi-ar place și la un concert de-al ei (însă tare mi-e că nu o să ajung nici la ea și nici la Celine, nu în viața asta cel puțin)

Adele câștigă pentru Skyfall, o piesă care m-a cucerit din primul moment și îmi zornăie în urechi într-o veselie, iar Adele e probabil cea mai bună descoperire muzicală din ultimii ani (and my ringtone) happy

Jennifer Lawrence pentru Silver Linings Playbook, nu știu cine ar fi meritat mai mult Oscarul pentru rol principal feminin… e grozavă și la vârsta ei fragedă, wow și rochia a fost wow (păcat a mers de-a berbeleacul pe scări, în drumul spre succes, nimic mai adevărat despre faptul că uneori ajungi sus după ce ai căzut în genunchi) Citește mai mult

Atracția ciocolatei

url-1

Titlu: O ciocolată pe zi

Autori: John și Suzy Ashton

Editura: Corint, 2001

Traducere: Răzvan Taliu

Nr. pagini: 126

Cum a început totul!

Plec ieri să-mi spăl mașina. În general merg la Cora, au spălătorie destul de rapidă, iar în cele 20-30 de minute de „așteptare” eu pot merge să iau pâine, iarut, covrigi sau ce o mai fi de luat de la Cora. Așa și ieri, doar că ieri aveau reduceri MARI la cărți (Cora are, în Cluj cel puțin, un raion măricel de cărți). Buuun, pâinea mai poate aștepta. Dau să răsfoiesc, văd cărți la 4 sau 5 lei, din păcate niciun ghid turistic că sigur nu mă puteam stăpâni, îmi atrag atenția câteva cărți, mi-aș fi luat cel puțin 5 titluri (dar aștept Gaudeamus-ul pe bune) și când dau să plec, hopa! Mă atrage o copertă cu niște buze fermecătoare (blushing, dar da, mă uit după buze, asta e altă poveste, ca să vezi de unde până unde și cum ajungi la ce…winking

Buzele respective acompaniate de niște dinți superbi mușcau dintr-o… ciocolată, amăruie (după culoare). Cartea se numește „O ciocolată pe zi” și aflu rapid că este scrisă de un medic și doctor în chimie John Ashton și de nora sa Suzy specialist în probleme de nutriție. Recunosc, coperta face toti banii, nu doar cei 6 lei pe care i-am dat pe ea, adică face toți banii înainte de a fi la reducere. Și dau să citesc, acolo în mijloc de hipermarket până îmi dau seama că ăștia îmi terminaseră mașina de muuult. Iau cartea, înhaț niște chifle, frumos ar fi fost iau și o cioco, dar plec numai cu astea.

Ajunsă acasă am niște întrebări: De ce este ciocolata atât de atrăgătoare? Sigur va trebui să citesc toată cartea pentru asta, dar deocamdată mă mulțumesc cu ce vă voi cita și vouă, dar nu înainte de a vă ura de pe acum… un weekend dulce:

Roald Dahl (cunoscut romancier englez și de asemenea autor de nuvele etc, a scris numeroase cărți pentru copii printre care și Charlie și Fabrica de ciocolată, ecranizată de Tim Burton cu Johnny Depp în rol principal) nu a dorit să-și numească celebra carte pentru copii, Charlie și Fabrica de varză… Se pune foarte mare accent pe sănătate, astfel încât nu este de mirare că suntem încurajați să căutăm gustări mai sănătoase decât ciocolata. Am încercat și eu asta cândva, după ce avusesem o zi terbil de proastă la serviciu. Uitându-mă prin frigider, am observat o legătură de țelină cu tulpinile ei strălucitor de verzi care parcă te implorau să le mănânci. Lângă țelină am observat și o ciocolată care nici nu atrăgea atenția. Am luat țelina și am început să mănânc. Cranț, cranț, cranț. Era așa de diferită de gustul fin și dulce al ciocolatei care mi se topește în gură. 

Hai să recunoaștem  – atunci când vine vorba să alegem între ciocolată și țelină, cine ar fi cu adevărat fericit să aleagă țelina – mai ales după o zi grea la serviciu, după o discuție în contradictoriu cu soțul/soția sau un prieten, sau pur și simplu atunci când te simți trist? 

Deci! Țelina sau ciocolata? Eii, ciică din anumite puncte de vedere ar avea același efect. Dacă totuși ciocolata, ce vă atrage spre ea (atenție! în afară de gust)? Cât de vinovați sau nevinovați vă simțiți după? big grin

Un Paște „unicat” în Insula Corfu

Două mari și late destinații am tratat până acum superficial: Corfu și Roma (+ zona Lazio). Nu doar că mă simt prost că am făcut nejustificat acest lucru, dar îmi pare și rău, ce-o fi fost cu mine în 2010 (că atunci le-am vizitat pe amândouă) nu-i chip să-mi explic. În schimb vreau să mă reabilitez în ochii acestor două locații prin articole interesante scrise retroactiv, căci, în definitv, sunt două destinații inepuizabile, iar poveștile despre ele pot fi mereu actuale.

Azi ne întoarcem puțin în Corfu. Paștele ortodox se apropie repejor (doar și grecii sunt ortodocsi, se știe) și mai mult decât atât, cade pe 5 mai. Dacă în România e mijloc de primăvară, în Corfu puteți fi siguri că este vară în toată regula. Așadar, o călătorie anul acesta de Paște în Corfu poate îmbina două vacanțe: vacanța de Paște și o săptămână de bălăceală la mare. Să mai adaug că puteți scoate aproape două săptămâni de vacanță dacă ne legăm și de preaiubitul 1 mai „muncitoresc”?

P1190154

Deși am fost în luna august pe insula veșnic verde, cum îi zic grecii, am aflat cât de multe tradiții de sărbători se păstrează aici. Am prins atunci 15 august, Sfânta Maria și țin minte că la hotelul la care am fost cazați am primit un fel de colivă specifică zilei. Patronii hotelului fuseseră la biserică înainte de micul dejun și au sfințit respectiva colivă și ne-au servit-o la micul dejun. A fost un fapt inedit, iar grecii sunt pe cât de petrecăreți pe atât de credincioși.

De Paște se pare că se întrec în tradiții care mai de care mai intresante și mai atractive pentru turiști. Un fapt interesant îl reprezintă, în Kerkyra (Corfu Town, capitala insulei) procesiunea din Sâmbăta Mare, care în mod normal s-ar ține în Vinerea Marea, dar cum pe vremuri insula era sub ocupație venețiană, această procesiune a fost interzisă vinerea și se ținea în secret sâmbăta, așa a și rămas peste veacuri. Ce este mai interesant e ce se întâmplă după această procesiune. De la toate balcoanele din orașul vechi se aruncă vase ceramice pline cu apă. Se spune că astfel se aruncă din casă tot răul care se sparge pentru totdeauna. Cioburile însă reprezintă bucuria care ocupă în acele zile sufletele oamenilor. Așa că toți turiștii se reped că culeagă acele cioburi și să le aducă acasă :) Intresant, nu? Mie mi-ar plăcea să văd un astfel de spectacol, mai ales că este acompaniat de cântecul tuturor clopotelor de pe insulă… MINUNAT!

P1180459

Și ca să vedeți ce departe am mers, am găsit și cazare. De exemplu Hotel Messonghi Beach, 4 nopți la 197 de euro (eu am stat în august 6 nopți cu 300 de euro), deci prețul ce l-am găsit îmi pare tare bun. Și să nu ziceți că am luat-o razna, chiar sper să ajute pe cineva această informație. Un prieten a stat aici și garantează că ar fi foarte bine din toate punctele de vedere. Ca o alternativă puteți avea în considerare și un hotel din Kerkyra, ca să fiți mai aproape de toată nebunia.

Da, au început planurile pentru Paște și chiar planurile de dincolo de Paște. Doamne, parcă nu-mi vine să cred că s-a dus iarna… De bucurie vă dedic această melodie :)

Africa, dragostea mea

africa

Titlu: Africa, dragostea mea

Autor: Corinne Hofmann

Editura: ALLfa, 2012

Colecție: Cărțile adevărate

Nr. pagini: 248 

Preț: 29.90 RON pe www.all.ro

Nu, nu m-am îndrăgostit brusc și de la distanță de Africa, dar așa se numește ultima apariție din colecția Corinnei Hofmann despre Africa ei dragă. Și cum a început a doua ediție de vALLuntar am decis să contribui și eu la plantarea copacilor alături de Editura All și Romsilva. Mai am 3 cărți despre care să scriu, dar am început exact cu cea mai potrivită zic eu, care din păcate mi-a plăcut cel mai puțin (mai puțin din cele pe care le voi prezenta și mai puțin din toată colecția Corinnei).

Pe Corinne Hofmann o știm prea bine odată cu volumul „Îndrăgostită de un masai” și prin continuările „Adio, Africa!” și „Revedere în Barsaloi„. O să țin minte pe vecie aceste 3 cărți pentru că le-am cărat cu mine în Franța și le-am citit în prima lună cât am stat acolo. Prima carte este și cea mai bună și poate singura care merită cu adevărat citită. A fost și ecranizată, a fost un imens succes, poate de aceea autoarea s-a lăsat inspirată să scrie, însă din ce în ce mai anost. Pentru cei care au citit tot ce a scris până acum, normal că recomand și ultimul volum, măcar așa de dragul curiozității, ce s-a mai întâmplat cu Corinne? Eu am citit cu mare efervescență cele 3 cărți și am avut așteptări până la cer de la această carte.

După cum aflăm încă înainte de această ultimă carte, dar cu precădere în aceasta, Corinne locuiește în Elveția, alături de fiica sa și a masaiului Lketinga, călătorește prin lume și într-un final se alătură unei expediții în Africa pentru a ajunge în zonele devaforizate și a sta de vorbă cu oamenii de acolo (în special în mahalalele din Nairobi). Mulți și-au făcut afaceri proprii și au povești de succes acolo unde puțini ar reuși, iar poveștile lor o însuflețesc pe Corinne, care mărturisește că orice s-ar întâmpla, ea vede Africa ca pe o parte din sufletul ei.

Așa că, nu în ultimul rând ea dorește să-și viziteze fosta familie africană și dacă este posibil să-și aducă în premieră și fiica în Africa. Napirai, care deja este o tânără de 20 de ani, cu o viață occidentală și din ce îmi dau seama deloc interesată de Africa (mama pare să-i nu fi insuflat nimic din dragostea nemărginită pentru patria marii sale iubiri) nu și-a cunoscut niciodată tatăl. Pe de altă parte, Corinne are ceva rezerve pentru ca legile nescrise ale Africii să nu-i afecteze fata. Speră să nu emită nimeni preteții de a o mărita și pe ea cu vreun masai, pentru a păstra o tradiție  de care cei care încă trăiesc acolo nu se leapădă.

Nu vă povestesc ce se întâmplă, doar vă spun că Napirai ajunge în sfârșit în tribul masailor din care vrând nevrând face parte prin sângele ce-i curge prin vene. În afară de acest foarte scurt episod și evocat deosebit de fără substanță, în carte predomină descrierile a la Sadoveanu numai că nu despre „ținuturile nemțene” ci despre cele africane, care nu par a avea niciun fel de mesaj. Am înțeles că Africa este dragostea autoarei, dar nu am putut nici în ruptul capului pricepe de ce nu a fost mai inspirată în a o evoca. Am avut senzația pe tot parcursul celor aproape 300 de pagini, că doamna Hofmann a scris o carte la comandă, a fost cenzurată mai întâi, modificate anumite fraze într-un limbaj de lemn și apoi un comunist a dat-o la tipar. Altfel nu-mi pot explica de ce nu are nici miez și nu a trezit în mine chiar niciun sentiment.

Dacă aveți altă părere referitoare la carte, chiar vă rog să o exprimați, la fiecare 15 comentarii, o echipă de vALLuntari va plata un copac, cu cât avem mai multe comentarii, cu atât vom avea mai mulți copaci plantati și mai multe șanse să citim cândva (dacă nu noi, copiii noștri poate, sau nepoții) la umbra lor… Salut pe această cale inițiativa lăudabilă a prietenilor de la Editura ALL.