După un timp fotografiile spun altă poveste…

Căutam ieri seară niște fotografii pentru un articol și cum n-am găsit nimic convingător la mine pe Picasa, am deschis iPhoto, arhiva cu fotografiile mele, fără să pot bănui ce sentimente se vor declanșa…

Mi-am dat seama răsfoind albumele pe repede înainte, că parcă unele fotografii ar fi fost făcute cu secole în urmă, parcă nu eu eram cea care trăise momentele imortalizate. M-a cuprins un sentiment de trisțețe și poate de nemulțumire față de faptul că nu văd acele fotografii mai des, că nu retrăiesc acele clipe mai intens, că nu și că nu…

Recunosc că, profilul meu de Picasa îmi furnizează doza de „un loc anume” în cantități mici și rapide. Vreau să văd ceva de la București sau Genova, Siena sau Kerkyra, repede, intru acolo și nu mai deschid toată arhiva mea de 100 de GB, care se mișcă puțin cam greu (oare de ce?) happy În timp însă, treaba asta a făcut ca fotografiile mele (cele pe care le știu și-n somn) să fie acelea de pe Picasa. Pe alea le-au văzut și mami și bunică-mea și toată lumea care a vrut să le vadă. Da, și eu… Ca și cum din, să zicem, 700 de poze dintr-un loc eu văd cu regularitate 70. OK, și eu mi-am zis la început că cele 70 sunt „cele mai bune”, dar hai să fim serioși, ele păreau a fi cele mai bune pe moment, căci ieri seară mi s-au părut sute mai bune că cele din albumele de pe Picasa. M-am schimbat eu între timp, s-a mai sedimentat ceva, s-au înfrumusețat ele singure în timp ce n-au mai fost privite de nimeni (?!?)… nu știu, dar știu că eu parcă m-am uitat la alte poze, la altă poveste, la altă eu care făcea altceva…

Poate că și vouă vi s-a întâmplat, poate că nu, poate că așa a trebuit să fie seara trecută până la urmă, poate că și poate că… cert este că după ce am trecut de faza cu nemulțumirea, m-am amuzat puțin de ce poze am găsit, apoi m-am emoționat la altele și uite așa am făcut un pachet de 5 pe care să vi le arat și vouă (în tot „răul” și-un bine, nu?). Poate o să-mi fac mai mult timp și vă mai mai arat și altele big grin

P1110620

Veneția

IMGP3189

Vatican

P1220893

Pisa

P1230069

Vernazza (Cinque Terre)

P1250461

San Gimignano (Toscana)

24 comentarii pentru “După un timp fotografiile spun altă poveste…

  1. eu am majoritatea pozelor pe un HDD extern, pe care NU il accesez decat dc am nevoie de ceva – duh, de aia le-am mutat, sa nu imi umplu laptopul cu el. Eu insa sunt ft drastica cu ce pun online ptr ca se furraaaaa neicaaaaa….in weekend mi-am propus sa fac curat pe hard – am o manie zen saptamana asta LOL asa ca toate sansele sa patesc ca si tine laughing)

  2. Prima si aIVa sunt minunate!Tu „lucrezi”cu pozele si macar revezi (hai sa zicem constant)cateva…Eu pur si simplu evit sa le privesc pt.ca mi se face dor de locuri si stiu ca majoritatea nu le voi mai vedea niciodata!Sunt unele in care m-am intors dar,mai sunt atatea de vazut…

  3. @Cristina: păi nici ale mele nu sunt toate pe laptop, dar sunt multe din ele laughing Offf… îmi trebuie un hard mai mare tongue

    @Liliana: da, mă gândesc și eu că poate în anumite locuri nu voi mai ajunge fizic, dar îmi place să cred că ajung puțin câte puțin cu fiecare fotografie pe care o revăd kiss

  4. Sa stii ca si mie mi se intampla destul de des asta. Descarc pozele in ziua in care le fac, le pun pe cele mai reusite intr-un folder separat si peste luni de zile,cand le rasfoiesc din nou pentru vreun articol ajung sa folosesc cu totul altele.

    Ah, si de cand zic ca-mi organizez si eu pozele pe un hard extern… Acum doua saptamani, cand i-au furat laptopul lui Bogdan, am ramas fara cele din Danemarca si Barcelona sad Si asa rau imi pare de ele.

  5. @Adriana: vai, da sad urât să pierzi poze, o singură data mi s-a intamplat, după o zi in Roma, aveam vreo 300-400 de poze, nu stiu ce am reusit sa fac, le-am descarcat, le-am sters de pe aparat sa-l am gol pe a doua zi, nu stiu ce am facut exact, cert este ca nici pana in ziua de azi nu am mai gasit acele poze, mi-a venit sa plang, n-am dormit toata noaptea (am luat-o razna de-a dreptul)…
    In caz de furt sau de alt gen de pierdere, noi le avem cam pe toate impartite pe mai multe harduri… la calculator, pe hard extern, unele (multe) pe laptop…

  6. ce chestie…credeam ca-s singura care patete asa! eu am poze printate (vreo 30 de albume cu intre 30 si 300 poze din fiecare calatorie- din Italia am vreo 400 laughing ). le revad din cand in cand si le cam stiu pe dinafara.
    cand se intampla sa caut ceva in calculator, in folderul original de poze, imi da o stare…altfel. si gasesc cate o poza misto si ma mir de ce n-am aleso-o la print. happy

  7. l.e: frumoase pozele pe care le-ai pus si evident ca ma bucur sa revad toscana si 5 terre.
    si un pic offtopic…care satuc din 5 terre ti-a placut cel mai mult? mie primul vazut, riomaggiore (am si o poza preferata de acolo) – ce-i drept, nu am vazut corniglia

  8. @Alexandra: happy nu, nu esti singura, se pare că suntem mai mulți, putem face un grup… pe Facebook laughing

    Cat despre Cinque Terre: nici nu știu exact ce să-ți răspund. Noi ne-am cazat în Corniglia big grin Mi-a plăcut tare mult, tot acolo m-as caza daca as mai merge. Satele sunt destul de diferite intre ele. Poate Riomaggiore și Manarola sunt mai asemanatoare, dar celelalte 3 sunt tare diferite. Din pacate multi tutisti nu ajung in Corniglia pentru că pare mai departe happy Sunt acele aproape 400 de trepte de urcat ca sa ajungi la ea… Pe mine Corniglia m-a cucerit pentru ca am apucat sa o vad foarte, foarte bine… dar in contrabalans sta Manarola care mi s-a părut extrem de frumoasă, poate fix din cauza ca in ea am stat cel mai putin. Vernazza si Riomaggiore, superbe si ele mi s-au parut cele mai aglomerate (asta e!), iar Monterosso e din alta poveste, nu seamana cu celelalte 4, dar e splendid, desigur, e mai mare, mai stațiune asa. Nu pot decat sa le iau ca pe un tot unitar si sa ma bucur ca există kiss

  9. inca nu am reusit sa pierd poze – decat alea de au ramas la fostu si le-a dat delete…mda. in rest, am mereu 2-3 carduri de camera la mine si uneori iau si netbookul care are card-reader (deci absolut tot salvez la sf zilei)

  10. mersi de raspuns. era o pura curiozitate, oricum toate satucele sunt superbe happy
    – noi am vazut riomaggiore, manarola si vernazza intr-o zi. riomaggiore fiind primul, mi-a lasat impresia cea mai puternica.
    – monterosso e intr-adevar diferit, l-am vazut pe fuga, in dimineata in care am plecat spre toscana, dar am prins un fel de targ ciudat (amestec de chestii traditionale si chinezarii) care m-a facut sa ma simt localnica, ptr cateva ore.
    – imi pare rau ca nu am ajuns in corniglia, imi aduceam vag aminte ca tu ai stat acolo happy. sper sa o vedem si noi candva, intr-o a doua tura de Italia!

  11. @Alexandra: eu am zis că dacă mai ajung în zonă vreau să ajung la Portofino care nu e de parte de Cinque Terre și seamană foarte bine winking Doar că e mai de vedete așa tongue Ai fost?

  12. voiam sa ajungem si acolo, in portofino si in portovenere (cica e un fel de portofino mai fara fitze). dar..n-am mai ajuns….

  13. Acum ca ma gandesc si eu am unele la care nu ma prea uit. Imi printez cele mai dragute si restul isi iau zborul pe hard-disk extern..acum mi-ai dat o idee sa le mai iau si eu a rand, macar uneori happy.

  14. superbe imaginile selectate aici!
    happy am zambit citind textul tau si trebuie sa-ti spun ca asa mi se intmpla si mie happy Este normal?! cred ca da… In fiecare zi ne schimbam, avem alte perceptii… In general, Lumea este in continua modificare, paralel cu noi – fiecare avem viteza proprie, dar… toti suntem in continua miscare. Doar pozele nu! Momente imortalizate, comprimate in format de 1 sau 5 MB laughing

  15. Mi-au placut alegerile de pozici big grin cand vreau sa-mi gasesc bucuria intr-o zi deschid albumele de poze si arunc o privire pe ele, cu siguranta imi gasesc linistea si bucuria dar si nostalgia sau cheful de duca big grin Cel mai mult ma apuca cheful de ducabig grin

  16. @Alexandra: da, nici Portovenere nu l-am văzut sad

    @Ana-Maria: tu măcar îți printezi, eu nu mi-am mai printat poze de-un secol sad

    @Carmen: vezi, tocmai de asta îmi place mie să fac fotografii cât mai multe laughing

    @Erasmusa: mersi, dar nu trebuia să faci spam pentru asta tongue

    @Roșcata: ah, nu… cum să se piardă sau să șteargă din greșeala? laughing Bine, se mai întâmplă accidente, dar pozele rămân amintiri de preț tongue OK, contează enorm și amintirea de la fața locului, aceea va trăi mereu în noi kiss

    @Hapi: la fel și eu, de aceea cred că pozele sunt amintiri de mare preț kiss

    @Cris: mersi, eiiii și pe mine la fel, mă apucă de nu mă mai lasă, drept dovadă că joi seara a fost faza cu pozele astea, vineri am și plecat de acasă laughing

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.