Azi blogosfera de turism s-a gândit să aibă o zi a porților deschise… Mi-a plăcut mult tema propusă de Anda pentru această nouă întâlnire din blogosferă cu cei mai pasionați bloggeri în domeniu, așa că mă alătur cu entuziasm. Că fiecare a tratat altfel acest subiect era de așteptat, ideea este însă că, azi o să aveți ocazia să treceti pragul unor case, birouri sau chiar dulapuri, sertare și colțuri cu amintiri ori simple locuri care îți spun fără cuvinte că ai intrat în bârlogul unui mare pasionat de umblat prin lume și prin viață.

Foto :)

Înainte să te invit la mine în casă, trebuie să-ți spun că eu ador casele cu personalitate. Când intru într-o casă în care nu văd o carte, o revistă, o ramă cu o fotografie, două, nouă, o amintire care să urle că e “de undeva”, indiferent cât de frumoasă și “din reviste” este casa respectivă, eu nu mă simt bine în ea. Am senzația că nu locuiește nimeni acolo. Ador casele calde, care îți spun povești oriunde te uiți, casele boeme, de oameni care își lasă amprenta peste tot. O casă arhitectural și well designed “frumoasă”, fie că e modernă sau veche, nu-mi dă posibilitatea să-i aflu povestea, fără ca proprietarul să se dezvăluie măcar puțin.

La mine acasă, nu faci 3 pași de la ușă până știi cine locuiește acolo, așa că, Hai intră! Apartamentul e micuț, dar și dacă ar fi mai mare tot plin de povești ar fi. Pe pervazul de la bucătărie zac cele peste 10 cărți de bucate luate din diverse locuri din lume, fie că a fost să fie Corfu, Toscana sau Montpellier. Altele au fost primite după ce prietenii au văzut că la noi se gătește (mai mult Clau, că nu oi fi ipocrită chiar acuma) :) Mai fă doi pași și îmi vezi raftul cu ghiduri turistice. Multe cumpărate, majoritate primite prin bunăvoința celor de la librariaonline.ro, care să știe cu ocazia asta că mi-au alimentat multe vise cu ghidurile alea :)

Dacă îți ridici ochii de la ghiduri dai nas în nas cu poza noastră preferată. Nu râde! E făcută în trenul ce ne ducea spre Deltă în 2007. Suntem așa de mici în toate sensurile în poza asta, dar atât de fericiți de libertatea pe care ne doream să o gustăm, încât de câte ori văd poza parcă ies din mine și simt vântul ce ne bătea prin păr în goana acelui tren infect luat din Medgidia. Ca și cum le-aș fi aliniat cronologic (deși abia acum îmi dau seama că așa sunt puse), stau lângă fotografie: masca din Piazza San Marco (Veneția 2009), Turnul Eiffel (Paris 2009), MiniColosseo (Roma 2010), o replică a Turnului din Pisa (Toscana 2011)… Cât am crescut în amintiri de la acea poză făcută în personalul de Tulcea?

Fă stânga împrejur și așază-te pe canapea cu fața la masa din mijloc de living. Aruncă un ochi pe raful de sub masca de stică. Așa, acolo! Acelea sunt albumele mele de călătorie, enciclopediile mele dragi, majoritatea primite de-a lungul vremii de la Clau, Nașa, Claudia etc, oameni care mi-a înțeles pasiunea încă pe vremea când erau unii de îmi spuneau “da mai stai acasă!”. Albumele acelea sunt răsfoite de toți musafirii acum. Călătorim cu fiecare musafir prin Cele mai frumoase 100 de orașe din lume, printre Minunile Italiei, prin Cele mai iubite locuri din Europa, Cele mai vizitate locuri de pe glob, Minunile Lumii sau 1000 de locuri de văzut într-o viață și nu cred că mă voi sătura niciodată de acest gen de albume, dovadă enumerarea din Wishlist.

Nu, nu, te rog, lasă, nu mai fotografiem și sertarele, acolo e plin de bilete de avion, tren, autobuz, metrou, plin de pliante, bilete de intrare la muzee, hărți luate de la hoteluri și pensiuni, hărți cumpărate, scoicile, ah, da scoicile mele de la Palavas care mai păstrează nisip în ele… Acolo, daaa, alea le poți răsfoi sunt revistele National Geographic Traveler, nu, nu le am chiar pe toate. Iar ăla roz e un album cu vederi, uită-te pe ăla. De ce am cumpărat așa de multe vederi când fac tone de poze? Eh…

Dacă faci câțiva pași spre bucătărie, o să-mi vezi frigiderul plin de magneți. Și când mă gândesc că la început nu-mi aduceam magneți din călătorii!! Acum sunt de-a dreptul îndrăgostită de ei. Am o paprika de la Budapesta, un turnuleț din San Marino, steme de la Viena și Florența, delfin de la Genova, un desfăcător de sticle de la Roma, logo-uri cu Toscana, Grădina Carpaților și Cinque Terre, calendare magnetice de la Roma și San Gimignano, magneți vitange de la Paris, mămăruțe de la Rimini, magnet în formă de hartă a României de la Peleș și multi alții, care stau, dragii de ei, aranjați după o logică pe care nu o vei înțelege :)

Vrei un ceai, dacă tot suntem la bucătărie? Sigur! Vezi că poate o să ți-l servesc într-o cană înclinată luată de la Pisa, sau în una cu măsline în relief luată din Grecia :) A! Vrei în cana aia de jumate de litru pe care scrie NASA? OK, fie, dar fii tare atent că dacă o spargem nu cred că are rost să-l așteptăm pe Clau acasă, pe aia a adus-o el de la Johnson Space Center și valorează cu  mult mai mult ca un drum de Texas :)

Acestea fiind zise mai bine îți fac un ceai verde cu vanilie, ți-l pun în cana de la Hoffburg, că Viena e mai aproape dacă i se întâmplă ceva. Până fac eu ceaiul ia vezi ce au scris ceilalți. Pun pariu că și casele lor le recunoști instant ca pe unele de călători, de îndată ce le calci pragul ;)