O zi în care am lăsat aparatul foto acasă, normal…

Trebuie să mă înțelegeți, am terminat azi Eleganța ariciului, o fabulă filosofică foarte complexă și frumosă până la absurd, de aici starea asta melancolico-depresivă. Să vă mai spun că mai în glumă mai în serios se spune despre cartea mai sus amintită că este un bun Prozac literar? :) Oricum, altceva vreau să zic, nu va fi despre carte.

_______________________________________________________

Mă gândeam la câte răspunsuri vrem de la viață, prea multe, sincer, prea, prea multe. Unde mai pui că pe unele le poți primi după ce nu te mai interesează. Sau bine zicea cineva odată, întrebările se schimbă odată cu vârstele, cu momentele cu experiențele. Și totuși îmi vine să spun că ne cranponăm prea tare să obținem răspunsuri. Pozitive mai ales, sau să nu zic pozitive, să le zic benefice. Vrem răspunsuri benefice din partea alora, uitând pur și simplu că acele răspunsuri pot să contravină răspunsurilor care deja se află în noi. Noi, fiecare, avem răspunsurile noastre benefice, care izvorăsc din ființa noastră și rămân cu noi, nemodificate, pentru totdeauna. De ce să le negăm? De ce să excludem din ecuația vieții singurele răspunsuri pozitive/benefice de care suntem cu adevărat siguri? De ce le ucidem pe acelea și căutăm răspunsuri în altă parte? La alții! Cu atât mai mult cu cât, uităm prea des că multe din răspunsurile benefice primite din exterior sunt benefice atunci, fix atunci, pentru o perioadă scurtă. Ai pățit? Eu am pățit! Am exemple de pot umple 7 caiete. Uităm, și o spun cu ciudă, că în timp, multe răspunsuri exterioare își pot schimba forma și sensul. Pur și simplu nu ne mai privesc. Și peste toate, ca o încununare a faptului că avem serios de lucrat cu noi înșine, răspunsurile exterioare nu valoarează nimic, niciodată, dacă nu înțelegem așa cum ar trebui răspunsurile care erau mereu în noi.

____________________________________

Azi am văzut Clujul dintr-o altă perspectivă, adică am urcat la etajul 8 al unei clădiri centrale și am privit cam 10 minute peste acoperișurile de pe care se scurgea zăpada ca într-o clepsidră uriașă. Pe acoperiș încă era zăpadă, dar cum dădea să cadă spre asfalt, razele soarelui, din această zi de primăvară neverosimilă, transformau zăpada în picuri de apă. Dar apa și lumina păreau că se fac stele, serios, stele în lumina soarelui, nu știu cum să explic pentru că nu există termeni, dar a fost frumos. Am mai numărat de acolo 8 turle de Biserici și o turlă dublă, deci 10 vârfuri ca niște brațe înălțate în rugăciune spre cer, fiecare altă culoare, fiecare alt stil, fiecare altă grandoare. Am urcat eu 8 etaje fără lift, dar am apucat să simt cum îmi pulsează tâmplele, abia atunci. Iar azi a fost o zi în care am lăsat aparatul foto acasă, normal…

______________________

Am plâns la Veneţia, în Manhattan m-am rătăcit, am crescut în Havana, la Paris am fost urgisit, Mexico mă torturează, Buenos Aires mă omoară, dar există întotdeauna un tren spre Madrid” (ascultați aici)

Bialog Cafe; Catchy Travel Stories

Trebuie să fiu mai constantă și la această rubrică, mai ales că îmi place atât de mult! Ce ziceți, petreceți azi pauza de masă la o cafea, de vorbă cu mine, ca să vă mai povestesc ce articole minunate am găsit?

Păi, toată dimineața a stat un semnul articolelor de travel de pe site-ul Catchy. E românesc, îl știți? Poate doamnele și domnișoarele, dar nu-i nimic, acum vor afla și domnii. Haideți deci, să ne plimbăm puțin prin poveștile sensibile scrise pe Catchy și să vedem ce ne-a atras atenția și mai ales de ce ;)

Nu că nu s-ar fi putut altfel, dar sincer, sincer, articolul despre Florența, la picioarele lui David mi-a aprins imaginația și m-a făcut să răscolesc din nou albumul cu poze din… Toscana :D Numai nu mă mai vindec și parcă sunt semne că nici nu trebuie să mă vindec :)

P1250641

Apoi o oprire la Budapesta. Da, am spus și o să mai tot spun cât de mult îmi place mie cea mai frumoasă capitală de pe Dunăre. Și de câte ori o spun se găsesc oameni în jurul meu care să-mi dea dreptate și să admită că Budapesta nu e apreciată la adevărata valoare, mai ales de către români. Azi am descoperit că cineva a privit Budapesta ca oraș al îndrăgostiților. Ce ziceți?

P1210280

Back în Italy, dar de data acesta pentru o poveste de groază, nu vă pot spune mai multe ;)

Nu, nu sărim nici România, nu vrem și nu putem. Mai ales Bucovina scrisă cu inima plină de dor. Cât de mult mi-a plăcut acest articol!!

P1240122

Un “mic” ocol prin Japonia – departe, aproape, scris chiar de posesoarea blogului Japonia, departe, aproape . Nu știu cum sunteți voi, dar dintre pământurile îndepărtate pe mine Japonia asta atât de neverosimilă mi se pare cea mai fascinantă și îmi pare rău că Alina Rădulescu scrie atât de rar…

Încheiem cum am început, căci am zis, semnele sunt peste tot și cred că uneori le putem citi, pe bune :) Deci să fie (până o să vă plictisesc complet) Italia și italiencele și chiar cireașa de pe tort: Pământul din care (mi)-am început Renașterea.

P1250249

Fond muzical ;)

Visând la… Capalbio

url-2Anul trecut, într-o zi toridă de iulie (și se știe cât de cald a fost în iulie anul trecut) inauguram o rubricuță pe care am intitulat-o Visând la… unde credeam eu atunci că o să mai încarc destinații mai puțin cunoscute, dar care mă fascinează în 3 secunde și mi le voi pune pe lista de “visat și apoi plecat”. Dar nu știu de ce am abandonat total rubrica (și nu, nu pentru că nu am mai visat la greu, doar mă cunoașteți).

Azi dimineață, obosită după drumul prin țară și fără chef de a vă povesti încă (deși o să povestesc, promit!) ce am văzut și ce am făcut, am dat peste o fotografie, genul acela care îți poate da toată săptămâna peste cap pentru că vrei nu vrei gândurile tale vor zbura în acea direcție. Fotografia este din Capalbio, o așezare micuță din apropiere de Grosseto, Toscana. M-a uimit mai cu seamă că nu aveam habar de ea și credeți-mă pe cuvânt că am în minte multe locuri de acolo, le studiez cu grijă și încerc să le asimilez pentru când o să mai ajung în zonă.

De Capalbio nu știam și acum mă gândesc de câte altele asemănătoate nu știu!?! Așa că mi-am început săptămâna asta plină de zăpadă, la mine, cu un sat colinar aflat sub soarele Toscanei… Să aveți o săptămână frumoasă și voi ;)

409472_2195645185666_1813462094_nFoto

După un timp fotografiile spun altă poveste…

Căutam ieri seară niște fotografii pentru un articol și cum n-am găsit nimic convingător la mine pe Picasa, am deschis iPhoto, arhiva cu fotografiile mele, fără să pot bănui ce sentimente se vor declanșa…

Mi-am dat seama răsfoind albumele pe repede înainte, că parcă unele fotografii ar fi fost făcute cu secole în urmă, parcă nu eu eram cea care trăise momentele imortalizate. M-a cuprins un sentiment de trisțețe și poate de nemulțumire față de faptul că nu văd acele fotografii mai des, că nu retrăiesc acele clipe mai intens, că nu și că nu…

Recunosc că, profilul meu de Picasa îmi furnizează doza de “un loc anume” în cantități mici și rapide. Vreau să văd ceva de la București sau Genova, Siena sau Kerkyra, repede, intru acolo și nu mai deschid toată arhiva mea de 100 de GB, care se mișcă puțin cam greu (oare de ce?) :) În timp însă, treaba asta a făcut ca fotografiile mele (cele pe care le știu și-n somn) să fie acelea de pe Picasa. Pe alea le-au văzut și mami și bunică-mea și toată lumea care a vrut să le vadă. Da, și eu… Ca și cum din, să zicem, 700 de poze dintr-un loc eu văd cu regularitate 70. OK, și eu mi-am zis la început că cele 70 sunt “cele mai bune”, dar hai să fim serioși, ele păreau a fi cele mai bune pe moment, căci ieri seară mi s-au părut sute mai bune că cele din albumele de pe Picasa. M-am schimbat eu între timp, s-a mai sedimentat ceva, s-au înfrumusețat ele singure în timp ce n-au mai fost privite de nimeni (?!?)… nu știu, dar știu că eu parcă m-am uitat la alte poze, la altă poveste, la altă eu care făcea altceva…

Poate că și vouă vi s-a întâmplat, poate că nu, poate că așa a trebuit să fie seara trecută până la urmă, poate că și poate că… cert este că după ce am trecut de faza cu nemulțumirea, m-am amuzat puțin de ce poze am găsit, apoi m-am emoționat la altele și uite așa am făcut un pachet de 5 pe care să vi le arat și vouă (în tot “răul” și-un bine, nu?). Poate o să-mi fac mai mult timp și vă mai mai arat și altele :D

P1110620

Veneția

IMGP3189

Vatican

P1220893

Pisa

P1230069

Vernazza (Cinque Terre)

P1250461

San Gimignano (Toscana)

Cum recunoști casa unui călător…

Azi blogosfera de turism s-a gândit să aibă o zi a porților deschise… Mi-a plăcut mult tema propusă de Anda pentru această nouă întâlnire din blogosferă cu cei mai pasionați bloggeri în domeniu, așa că mă alătur cu entuziasm. Că fiecare a tratat altfel acest subiect era de așteptat, ideea este însă că, azi o să aveți ocazia să treceti pragul unor case, birouri sau chiar dulapuri, sertare și colțuri cu amintiri ori simple locuri care îți spun fără cuvinte că ai intrat în bârlogul unui mare pasionat de umblat prin lume și prin viață.

manandhisbicycleFoto :)

Înainte să te invit la mine în casă, trebuie să-ți spun că eu ador casele cu personalitate. Când intru într-o casă în care nu văd o carte, o revistă, o ramă cu o fotografie, două, nouă, o amintire care să urle că e “de undeva”, indiferent cât de frumoasă și “din reviste” este casa respectivă, eu nu mă simt bine în ea. Am senzația că nu locuiește nimeni acolo. Ador casele calde, care îți spun povești oriunde te uiți, casele boeme, de oameni care își lasă amprenta peste tot. O casă arhitectural și well designed “frumoasă”, fie că e modernă sau veche, nu-mi dă posibilitatea să-i aflu povestea, fără ca proprietarul să se dezvăluie măcar puțin.

La mine acasă, nu faci 3 pași de la ușă până știi cine locuiește acolo, așa că, Hai intră! Apartamentul e micuț, dar și dacă ar fi mai mare tot plin de povești ar fi. Pe pervazul de la bucătărie zac cele peste 10 cărți de bucate luate din diverse locuri din lume, fie că a fost să fie Corfu, Toscana sau Montpellier. Altele au fost primite după ce prietenii au văzut că la noi se gătește (mai mult Clau, că nu oi fi ipocrită chiar acuma) :) Mai fă doi pași și îmi vezi raftul cu ghiduri turistice. Multe cumpărate, majoritate primite prin bunăvoința celor de la librariaonline.ro, care să știe cu ocazia asta că mi-au alimentat multe vise cu ghidurile alea :)

P1260663

Dacă îți ridici ochii de la ghiduri dai nas în nas cu poza noastră preferată. Nu râde! E făcută în trenul ce ne ducea spre Deltă în 2007. Suntem așa de mici în toate sensurile în poza asta, dar atât de fericiți de libertatea pe care ne doream să o gustăm, încât de câte ori văd poza parcă ies din mine și simt vântul ce ne bătea prin păr în goana acelui tren infect luat din Medgidia. Ca și cum le-aș fi aliniat cronologic (deși abia acum îmi dau seama că așa sunt puse), stau lângă fotografie: masca din Piazza San Marco (Veneția 2009), Turnul Eiffel (Paris 2009), MiniColosseo (Roma 2010), o replică a Turnului din Pisa (Toscana 2011)… Cât am crescut în amintiri de la acea poză făcută în personalul de Tulcea?

P1260661

Fă stânga împrejur și așază-te pe canapea cu fața la masa din mijloc de living. Aruncă un ochi pe raful de sub masca de stică. Așa, acolo! Acelea sunt albumele mele de călătorie, enciclopediile mele dragi, majoritatea primite de-a lungul vremii de la Clau, Nașa, Claudia etc, oameni care mi-a înțeles pasiunea încă pe vremea când erau unii de îmi spuneau “da mai stai acasă!”. Albumele acelea sunt răsfoite de toți musafirii acum. Călătorim cu fiecare musafir prin Cele mai frumoase 100 de orașe din lume, printre Minunile Italiei, prin Cele mai iubite locuri din Europa, Cele mai vizitate locuri de pe glob, Minunile Lumii sau 1000 de locuri de văzut într-o viață și nu cred că mă voi sătura niciodată de acest gen de albume, dovadă enumerarea din Wishlist.

Nu, nu, te rog, lasă, nu mai fotografiem și sertarele, acolo e plin de bilete de avion, tren, autobuz, metrou, plin de pliante, bilete de intrare la muzee, hărți luate de la hoteluri și pensiuni, hărți cumpărate, scoicile, ah, da scoicile mele de la Palavas care mai păstrează nisip în ele… Acolo, daaa, alea le poți răsfoi sunt revistele National Geographic Traveler, nu, nu le am chiar pe toate. Iar ăla roz e un album cu vederi, uită-te pe ăla. De ce am cumpărat așa de multe vederi când fac tone de poze? Eh…

postcards 2 001

Dacă faci câțiva pași spre bucătărie, o să-mi vezi frigiderul plin de magneți. Și când mă gândesc că la început nu-mi aduceam magneți din călătorii!! Acum sunt de-a dreptul îndrăgostită de ei. Am o paprika de la Budapesta, un turnuleț din San Marino, steme de la Viena și Florența, delfin de la Genova, un desfăcător de sticle de la Roma, logo-uri cu Toscana, Grădina Carpaților și Cinque Terre, calendare magnetice de la Roma și San Gimignano, magneți vitange de la Paris, mămăruțe de la Rimini, magnet în formă de hartă a României de la Peleș și multi alții, care stau, dragii de ei, aranjați după o logică pe care nu o vei înțelege :)

P1270284

Vrei un ceai, dacă tot suntem la bucătărie? Sigur! Vezi că poate o să ți-l servesc într-o cană înclinată luată de la Pisa, sau în una cu măsline în relief luată din Grecia :) A! Vrei în cana aia de jumate de litru pe care scrie NASA? OK, fie, dar fii tare atent că dacă o spargem nu cred că are rost să-l așteptăm pe Clau acasă, pe aia a adus-o el de la Johnson Space Center și valorează cu  mult mai mult ca un drum de Texas :)

Acestea fiind zise mai bine îți fac un ceai verde cu vanilie, ți-l pun în cana de la Hoffburg, că Viena e mai aproape dacă i se întâmplă ceva. Până fac eu ceaiul ia vezi ce au scris ceilalți. Pun pariu că și casele lor le recunoști instant ca pe unele de călători, de îndată ce le calci pragul ;)

Anda (Hai la Bord) – Cuibușorul meu de călător
Larisa (Blogul Larisei):  Amintiri din călătorii
Rose (CatherineCrossRoad): În casa călătorului
Anca Ș. (1001 Călătorii): Biroul de călătorii
Sorin (AirLinesTravel): Din casa unui călător pasionat de avioane
Alice (Enciclopedia Călătorului Independent): Suvenirurile mele aduse din călătorii
Adriana (Călătorii în trei): Trofee de prin călătorii adunate
Ovidiu (BucketList): Din călătorii adunate
Elena (Elena Cîrîc): Ce am adus eu din călătorii
Romulus (Turist în țara mea) – Bibliotecă de călător pasionat de istorie
Diana (Hai-Hui Stângaci) – Cutia cu povești
Lucian (Travel Impressions around the World) – Trofee de călătorie
Andreea (Tomata cu Scufiță) – Colțul călătoriilor
Oana (Călători prin lume) – Suveniruri din călătorii
Alice (Legături primejdioase) – Peretele lumii