1001 de cărți de citit într-o viață și planul de lectură pe 2013

1001-carti-citit-76480Am primit de la Moș Crăciun volumul 1001 de cărți de citit într-o viață, o carte (dacă îi pot spune așa) pe care mi-o doresc din 2006 de când a apărut prima ediție. O răsfoiam în fiecare librărie în care intram, dar niciodată nu am avut de dat pe ea prețul aferent. A stat în wishlist mult și bine și anul acesta Moșul s-a îndurat de mine și așa am țopăit sub brad de mama focului ca mândră posesoare de „carte a cărților…

Odată ajunsă în brațele mele, cartea s-a dovedit a fi o sursă nesecată de inspirație, mai ales că îmi încheiasem lista de lectură pe 2012 și mă gândeam serios la ce carte să încep de cum ajung la Cluj. Care va fi prima carte pe 2013 devenise deja o întrebare care nu-mi dădea pace. Da, fetele iubesc listele chiar dacă de puține ori se țin de ele tongue

Așa că am urzit un plan: am căutat în cele 1001 cărți, cărțile pe care le am (dețin în bibliotecă) dar pe care nu le-am citit până acum și am strâns fix 30 de titluri de pe lista celor 1001. Aceste 30 de cărți îmi propun să le citesc în 2013, evident pe lângă altele, dar acestea zic eu că obligatoriu (deși am MARI dubii la Război și Pace, Contact, Pe aripile vântului care sunt niște „cărămizi” la care am văzut deja ecranizările). Totuși, am zis că prima încercată va fi chiar Eleganța ariciului – Muriel Barbery, mai ales că are în prim plan Parisul… apoi vedem.

Ce părere aveți de listuța de mai jos? E viabilă? Sunt cărți bune, sau mai puțin bune? Credeți că mă voi putea ține de ea, mai ales că mai sunt și alte cărți, ce nu sunt cuprinse în cele 1001, care mă așteaptă…?! Din lunga listă de 1001 nu am numărat exact câte am citit, dar plănuiesc un alt articol pe acestă temă. Oricum cadoul venit odată cu această „carte de temelie” a fost unul mult mai complex, căci a venit cu planuri peste planuri, idei peste idei și mai ales o poftă de lectură ce nu s-a pomenit winking

  1. Eleganța ariciului – Muriel Barbery
  2. Totul este iluminat – Jonathan Safran Foer
  3. Viața lui Pi – Yann Martel
  4. Durabila iubire – Ian McEwan
  5. Cronica păsăriii arc – Haruki Murakami
  6. Contact – Carl Sagan
  7. Ghidul autostopistului galactic – Douglas Adams
  8. Maestrul și Margareta – Mihail Bulgakov
  9. Strigarea lotului 49 – Thomas Pynchon
  10. 1984 – George Orwell
  11. Somnul de veci – Raymond Chandler
  12. Brington Rock – Graham Greene
  13. Pe aripile vântului – Margaret Mitchell
  14. Nimic nou pe frontul de vest – Erich Maria Remarque
  15. Vârsta inocenței – Edith Wharton
  16. Amantul doamnei Chatterley – D. H. Lawrence
  17. Femei îndrăgostite – D. H. Lawrence
  18. Fii și îndrăgostiți – D. H. Lawrence
  19. Aripile porumbiței – Henry James
  20. Aventurile lui Sherlock Holmes – Arthur Conan Doyle
  21. Bel-Ami – Guy de Maupassant
  22. Demonii – Fiodor Dostoievski
  23. Idiotul – Fiodor Dostoievski
  24. Război și pace – Lev Tolstoi
  25. Moara de pe Floss – George Eliot
  26. Mănăstirea din Parma – Stendhal
  27. Rațiune și simțire- Jane Austen
  28. Mansfield Park – Jane Austen
  29. Emma – Jane Austen
  30. Tristam Shandy – Laurence Sterne

Anul 2012 în destinații, imagini și impresii

A fost un an ciudat pe care nu l-aș numi bun nici la capitolul călătorii, dar nici această postare nu va fi scrisă pentru a mă plânge happy Mai mult vreau să spun că a fost un an în care zicala: „Dacă vrei să-l faci de D-zeu să râdă, fă-ți planuri!” a fost adevărată și la mine cel puțin s-a aplicat. Nu au ieșit călătorii plănuite și au ieșit excursii la care nici nu ne-am fi gândit.

Am început anul afară din țară, în micuțul San Marino și cel mai probabil o să-i petrec finalul nu doar în țară, ci chiar la Ineu, ceea ce nu s-a mai întâmplat din 2009. Și totuși ne-a plimbat puțin 2012… fără să avem habar pe unde vor avea loc aceste plimbări, dacă era să mă întrebați de Revelionul trecut.

Anul 2012 a fost, absolut neplanificat, anul României (mai mult decât alți ani) și a mai fost anul în care am revăzut Parisul, deci până la urmă nu a fost așa de rău! Dar să le luăm puțin pe rând:

  • 1 ianuarie a fost fantastic, am alergat ca nebunii să vedem primul răsărit din an pe zidurile vechiului San Marino, de unde Adriatica se putea zări spărgându-și valurile de zorii lui 2012

P1260368

  • am început să ne plimbăm prin România lui 2012 odată cu ieșirea de la Ciucea, dintr-un martie friguros, care își păstra zăpada pe frunzele primilor ghiocei ce se luptau aproape zadarnic pentru sosirea primăverii
  • ne-am întors la București cu o ocazie specială și cu bucuria de a revedea oameni dragi la început de primăvară, cum aveam eu să o numesc mai apoi, primăvară adevărată
  • cu două zile înainte de 1 mai am dat o tură de Apuseni și merită menționată aici Cascada Vălul Miresei pe care nu o puteți rata dacă ajungeți în zonă
  • în dar de ziua noastră, de 4 iunie, am plecat la Paris pentru a doua oară, a fost o revedere emoționantă și m-am întors de acolo încărcată cu amintiri ce nu au preț, dacă vă puteți face vreodată cadou Parisul, vă rog să nu ezitați

P1290581

  • vacanța de vară am petrecut-o la Ineu și am realizat în premieră și un fel de serial pe care l-am numit Ilustrate de vacanță, mă bucur că m-ați urmărit și ați fost alături de mine pas cu pas
  • inima de mai jos se află pe zidul Casei de Cultură din Ineu, a fost o bucurie să putem petrece două săptămâni în mijloc de vară la Ineu și prin zonă

P1310709

  • din toamnă am continuat periplul prin România, întâi a fost nesperatul Transfăgărășan, iar apoi Cetatea Lita, minunea de la 30 de minute de Cluj
  • pe când credeam că toamna se sfârșește, mi-a demonstrat că nu începuse încă, întâi la Târgu Mureș, apoi la Jibou și nu în ultimul rând la Cluj, a fost o toamnă nebună, nebună, nebună și frumoasă cum numai nebuniile pot fi
  • pe 30 septembrie am mai dat odată pe la București pentru Răducu, iar pe 20 octombrie de ziua mea l-am „târât” pe Clau la Cetatea Fetei
  • într-un mod surprinzător chiar și pentru mine, 2012 a fost și un an al Clujului și Floreștiului pe care le-am luat la picior scăpându-le de straniul „sindrom al locurilor în care locuiești” și despre care eu cred că ajung să devină singurele locuri pe care s-ar putea să nu ajungi să le vizitezi niciodată cu adevărat, tocmai pentru că sunt „acolo” la picioarele tale

P1330564

Ce va aduce 2013 numai el va ști. N-am niciun plan măreț, dar mă voi bucura de fiecare oportunitate de a pleca în lume!

Travel-The-WorldFoto

Pentru voi cum a fost 2012, dacă ar fi să-l măsurați în locurile pe care le-ați văzut și momentele de care v-ați bucurat în deplasare? Iar pentru 2013 cum stati cu planurile? happy

Nu rămânem decât cu ceea ce dăruim*

Family_Christmas_Celebration_FAN2019908s_300x300Câte amintitri ale copilăriei și adolescenței mele păstrează pereții acestei cămăruțe în care stau acum, în ziua de Crăciun, nu mai știe nimeni pe lume! Iubesc locul ăsta cu liniștea lui, cu zgomotul lui, cu atmosfera lui. Îl iubesc și pentru că pot să privesc pe fereastră luminițele agitându-se, iar gândurile mă inundă… Și totuși pot regăsi în mine o liniște și o pace de nedescris. Bineînțeles că nu e în fiecare zi la fel. Numai ieri am fost un zbucium de nedescris în care am suferit și apoi m-am înălțat zâmbind. Și așa a fost mereu viața mea aici, la o privire atentă acum e o văpaie care se poate epuiza în 5 secunde, acum e un râu ce curge liniștit și pare a nu se epuiza nicicând.

Aseară a venit Moșu’, s-a lăsat puțin așteptat din cauza unor colindători întârziați care până la urmă nu au mai venit deloc. Apoi, efervescența cu care numai niște adulți își pot primi surprizele ca niște copii, m-a tulburat și emoționat peste măsură. Cât de incredibil de frumos naiv e sufletul omului atunci când își permite să îmbrățișeze bucuria cu toate simțurile!!

Pentru un moment m-am gândit departe, mintea mi-a fost străfulgerată de un zbor timid spre alte zări. Cum ar fi să nu fiu aici? Să fiu la Paris, Roma sau New York, Tokyo sau Guadalajara? Cum ar suna și răsuna în mine Crăciunul dacă aș fi acolo? Cât din mine ar fi acolo și cât din mine ar fi aici? Aici în camera asta ponosită de vreme, dar atât de frumoasă pentru clipa prezentă? 5 secunde! Atât am fost în altă parte și mi-am dat seama că nu trebuie să plec niciunde ca să realizez că MEREU o parte din mine va petrece de fapt Crăciunul aici, în camera asta, cu atmosfera asta… cu viața asta. Dacă voi vedea vreodată de la fața locului luminile Turnului Eiffel în seara de Ajun sau isteria electrizantă din Time Square în ziua de Crăciun, undeva în inima mea, mereu va licări de fapt instalația de la garaj sau cea de la intrare în hol, pe care am așezat-o acolo cu doua zile înainte de Crăciun, verificând beculețele și probând patru prelungitoare până să o aprind happy

Acesta e Crăciunul, momentul care face să ardă în tine mereu, lumini care odată, cândva, te-au făcut foarte fericit. Oriunde ești sau oriunde vei fi! „Fericirea ta este darul voinței tale”, zice Epictet, ceea ce vă doresc și vouă!

*Biblia

*Foto

Let the Holidays Begin!

Mâine dimineață plec la Ineu!! Se fac 4 luni de absență totală de acolo și aștept nerăbdătoare să ajung „acasă”. Mă așteaptă un brad de împodobit, un bunic bolnav de văzut, o aniversare de sărbătorit, o mamă care, cel puțin în ultimele două săptămâni mi-a spus zilnic: „abia aștept să vii odată”, niște (mulți) prieteni cu care vreau să mă întâlnesc (pe unii nu i-am văzut de la Paște, pe alții abia din vară, dar oricum). Mă mai așteaptă niște cadouri de împărțit, un plic de deschis, bucuria de a sta din nou (pentru 2012) încă 2 săptămâni la Ineu, niște cartofi în coajă la cuptor (rugăminte specială pentru mâine când ajung) și nu în ultimul rând, multă bucurie printre ai mei (și eu când spun printre ai mei, nu mă refer la tot neamul ci la familia de câteva persoane și mulți, mulți prieteni).

Sigur că vă mai scriu și de acolo ca să Vă urez toate cele, să vă povestesc despre Anul 2012 în destinațiile lui, să vă vorbesc la cererea lui Lili, despre Felul meu de a călători (lui Lili îi urez drum bun că pleacă în vacanță tocmai în Maroc), eventual să rezolv Leapșa de la Kadia (că m-a mai cadorisit cu una scăpată din tolba Moșului, haha!) și poate cine știe ce Alte chestii frumoase se vor mai întâmpla în Vacanța de iarnă de la Ineu și din zonă, caz în care vă țin la curent. Oricum, despre ce nu apuc să vă vorbesc până ceasul bate 12 noaptea și trecem în 2013, vă vorbesc cu frenezie în anul ce vine, că doar tot aici vom fi dacă trecem de ziua de mâine, nu? happy

Mi-am propus să vă povestesc despre multe pe blog, până plec la Ineu, dar nu se potrivesc planurile de fiecare dată, a venit zăpada și am stat pe afară, am făcut lungi și plăcute sesiuni de shopping pentru cadouri, am terminat două cărți faine și am văzut la TV 3 filme nesperat de bune… și uite așa timpul a tăcut și a trecut. Azi mă voi lupta cu bagajele, deși am început de o săptămâna cred, să tot adun pe lucruri. Mâine dimineață va fi momentul în care îmi jur din nou că îmi voi cumpăra o remorcă pentru deplasările la Ineu sau cel puțin un portbagaj extern pentru mașină happy

Dacă nu mă apucă Euforia Sărbătorilor de iarnă de la 1 decembrie, de prin 20 sigur mă ia cu asalt pentru că ele bat frenetic la ușă. În plus, la niciunul din job-urile mele de până acum nu am lucrat în perioada 22 decembrie – 4/5 ianuarie, deci nu pot spune că am suferit vreodată că nu pot face ce vreau de Sărbători. Evident de când cu școala, am avut vacanță în vremea asta, de unde i-a rămas și numele de Vacanță de iarnă (mulțumesc Cui trebuie să mulțumesc că a fost așa și nu sunt frustrată de Sărbători ce trebuie petrecute pe baricade, la drept vorbind nu mi-ar plăcea DELOC să nu pot merge la Ineu sau în altă parte de Crăciun din motive de job, timpul ăsta magic nu-l poate cumpăra nicio monedă din lume).

Nu știu ce o să faceți voi, dar sper să aveți zile frumoase, pline de căldură sufletească, să vă bucurați de cea mai frumoasă perioadă a anului, să vă bucurați de cei de lângă voi și de tot ce aveți. Dar, după cum vă spuneam, lăsam alte urări pentru săptămâna viitoare.

Să aveți drum bun dacă plecați spre alte case sau alte zări, zilele acestea!! 

Foto

Trei Doamne, și toate 3 …

Desigur, mă refer la cele 3 lepșe cu care era gata, gata să mă prindă Anul 2013, restantă. Evident că nu doream, mai ales că toate cele 3 lepșe vin de la 3 Doamne (with capital D) pe care le respect și prețuiesc mult de tot, Cris-Mary, Kadia și Ana-Maria.

Cum să facem, cum să facem să le rezolvăm frumos și onorabil mai ales că toate cele 3 lepșe sunt pe bază de poze? Știu, ar putea părea o bucurie imensă, dar se face că este foarte greu cu pozele când ai tone, iar una din lepșe se referă la artă și nu ai poze ale tale, căci nu ești cunoscător și nici nu ai văzut muzee cu duiumul… Rezolvare? Hmm…

Dar să le luăm pe rând:

Cris-Mary ne spune așa: trebuie să puneți prima poză cu voi din fiecare călătorie pe care ați făcut-o. De ce ? Pentru că de obicei prima fotografie ne arată de cele mai multe ori fericirea pe care o ai când vizitezi un loc nou.

Draga mea, nu o să pun tooooate pozele din călătoriile mele, dar o să pun 3 prime poze în care trebuie să mă crezi pe cuvânt că am fost foarte fericită și entuziasmată kiss

Prima poză la Disneyland Paris happy

Prima poză din Honeymoon, Pisa, Toscana, Italia kiss

Prima poză din 2012, San Marino, 1 ianuarie 2012 happy

Kadia lansează următoarea provocare: Răspundeți la următoarele întrebari cu numele, preferabil și imaginea, unei picturi, colaj, desen, sculptură, basorelief, mozaic, obiect ceramic sau de sticlă, tapiserie sau fotografie larg cunoscuta si expusa vreodata într-o galerie artistică sau muzeu adevarat, alături de numele artistului care a creat acea operă de artă. E voie să se includă și sculpturi de tip instalație mișcătoare, atata vreme cât sunt fixate de un stativ sau panou sau agățate de un tavan.

Dragă Kadia, mi se pare înfiorător de grea această leapșă, de aceea sper să te bucure maniera în care am rezolvat-o până la urmă și să mă ierți că am amânat atâta timp postarea ei happy Am ilustrat doar cu preferința mea ciudată pentru Pablo Picasso (de altfel numai pe el și pe Dali îi recunosc dintr-o mie alții). Am ales dintre întrebări doar 3 care mi-au plăcut mie mai mult, sper să nu te superi big grin

Cu cine/ce te poți compara pe tine însuți câte o data?

Girl Before A Mirror, 1903 by Pablo Picasso (foto)

Cum arată sentimentul tău de bucurie sau fericire de azi sau din zilele acestei saptămâni încă relativ recente ?

Joie De Vivire, 1946 by Pablo Picasso (foto)

Dacă ai fi obligat să devii profesor al unei materii oarecare/domeniu oarecare al cunoasterii umane, care ar fi acea materie/domeniu de cunoaștere ?

Guernica, 1937 by Pablo Picasso (foto)

Ana-Maria vine să încheie șirul lepșelor cu jocul următor: trebuie să răspunzi întrebărilor cu ajutorul unor imagini care să reprezinte orice clădire (de la cort la zgârie-nor şi de la mausoleu la catedrala neamului). Plus “e voie şi construcţii arhitecturale mai efemere, ca de ex torturi, sau alte piramide sau turnuri alimentare, chiar şi coafuri, şi castele de nisip !

Ana dragă fii atentă ce am pregătit… happy Sper să-ți placă, dar la fel ca în cazul de mai sus am ales dintre întrebări doar 3 care mi-au plăcut mie mai mult.

Cum ar putea arăta pt tine o trăsătură mai simplă sau mai complexă a unei ţări oarecare pe care ţi-o alegi tu, ALTA decât cea în care ai rezidenţa şi/sau cetăţenia curentă, şi pe care nu ai vizitat-o niciodată, însă a cărei imagine arhitecturale ai dori să o pui pe o posibilă carte poştală ?

Foto

Cum ar putea arăta portretul tău ideal reprezentat printr-o imagine arhitecturală ?

Foto

Cum ar putea arăta portretul unei persoane semnificative pt tine, fie că ţi-e rudă sau nu, şi fie că ţi-e sau nu dragă, (şi poate fi şi un profesor sau chiar şef din trecut, nu neapărat un iubit sau un prieten, sau tată, sau bunică, etc.), reprezentat printr-o imagine arhitecturală ?

Foto

Spre „iernile de altădată” în Parcul entografic „Romulus Vuia”

După ce am ratat toate sezoanele în care puteam ajunge să mă plimb liniștită prin Parcul Muzeului Etnografic Național „Romulus Vuia”, mi-am luat revanșa sâmbătă când am petrecut aproape două ore printre nămeții de aici. Time well spent!

Când am ajuns în fața Parcului m-am simțit total ruptă de Cluj, pe dealul de vis a vis avea loc un concurs de săniuțe, casele din satele Transilvaniei străluceau sub zăpada atinsă și ea de patina trecutului, iar atmosfera de sat rupt de lume te cucerea iremediabil. Dacă am atribuit o calitate extraordinară acestui loc, atunci a fost cu siguranță liniștea care nici nu putea da de bănuit că te afli de fapt la oraș și încă în unul mare.

Parcul etnografic de la Cluj este singurul de acest fel pe care l-am vizitat până în prezent. Nu am fost la Muzeul Satului la București (deși îmi doresc) și nici în cel de la Sibiu, despre cam auzit multe lucruri frumoase. Deci nu am un termen de comparație, dar cred că locul este făcut și întreținut cu pasiune. Am stat de vorbă cu un domn care părea că se ocupă de el, ne-a povestit multe despre parc, de la câți vizitatori au pe timp de iarnă, la cât de frumos este parcul de 1 mai.

Cu siguranță vom mai reveni în alt anotimp, când nu va trebui să dârdâi de câte ori scot mânile din buzunar. Este însă drăguț și iarna, are un aspect special, îți fură ochii, iar liniștea, cum astfel, îți mângâie sufletul. Vă recomand cu și mai mare căldură decât în acest articol, să mergeți să-l vizitați iarna. Va fi o călătorie spre „iernile de altădată” și o să vedeți că merită!

Mai multe imagini, ca de obicei, aici winking