City break la Sfântu Gheorghe, unde fluviul se recunoaşte înfrânt

2007 a fost un an de pomină sau dacă vreţi, îi pot zice de graţie, ca să sune mai elegant, dar printre altele a fost şi anul în care am ajuns pentru prima, şi până acum, singura data, la marginea Deltei Dunării şi acolo unde marea înghite în ea şi ultima picătură din Dunărea zbuciumată. În timp s-a dovedit că excursia asta din Deltă a însemnat foarte mult pentru mine şi de aceea azi vă recomand să vă rupeţi din programul călătoriilor voastre, măcar un city break şi să i-l dedicaţi din inimă.

Trei sau patru zile în Deltă şi pe plaja de la Sfântu Gheorghe, căci acolo vreau să vă trimit, pot fi petrecute în orice sezon, dar nu vom ascunde faptul că iarna poate fi inaccesbil sau oricum foarte dificil de văzut şi savurat, însă oricare dintre celelalte anotimpuri vă stau la dispoziţie. Eu am ales vara, în fine, nici n-am ales eu, doar m-am trezit într-un început de august acolo.

Din orice colţ de ţară poţi ajunge la Tulcea cu un tren (chiar recomand trenul ca şi mijloc de transport pentru acest city break), iar de aici cu BAC-ul ajungi în oricare dintre braţele Dunării. Pentru Sfântu Gheorghe am avut senzaţia că am nevoie de Sfântu Aşteaptă, dar drumul obositor şi lung cât o zi de sărbătoare în plină zi de vară, şi-a anihilat efectul în praful celor 34 de grade dintr-un sat parcă părăsit. Dar ce să ştie un orăşean despre pustiu (?) căci cu siguranţă noi păream mai pustii decât oricare dintre oamenii care locuiesc şi trăiesc acolo. Nu o să uit niciodată cum îmi trăgeam trolerul prin nisipul acela atât de fin încât nu ştiai exact ce e. Nu mă întrebaţi ce căutam pe acolo cu troler-ul, eram la început în ale călătoriilor. Voi să nu faceţi ca mine.

Ne-am cazat la Delfinul, un sat de vacanţă cum nu mai văzusem până atunci şi nici de atunci, dar pentru a simţi mai bine locul eu vă recomand să vă cazaţi la localnici, unde puteţi contra unei sume modice să luaţi şi mesele gătite de o gospodină iute la ea acasă. Altfel va trebui să vă mulţumiţi cu hamsiile prajite lângă o porţie de cartofi prăjiţi… în fiecare zi, oferta nu pare prea diversă şi în fond, pentru ce ar fi, doar n-ai bătut atâta drum ca să papi ca în centrul Clujului sau Bucureştiului.

Plaja de la Sfântu Gheorghe e nesfârşită şi jur că eu aşa plajă numai în Italia am mai văzut. Desigur în Italia era amenajată, aici era şi sper că încă mai este, sălbatică. Asta e toată nebunia cu ea, e SĂLBATICĂ şi e UNICĂ, nu ştiu cum arăta Vama pe vremuri (că eu eram mică în vremurile alea) dar eu am presupus că aşa. Şi ce valuri, chiar n-am mai văzut aşa valuri nicunde de atunci. Mai apoi e locul acela de contopire, eu mi-am zis că stau cu un picior în mare şi cu unul în Dunăre şi nu greşeam, aproape vedeai cum valurile se înţeleg să se accepte şi să trăiască împreună, e o lecţie a apelor. Fluviul se dă bătut în faţa mării, iar marea îl linişteşte cu valurile ei până îl înghite complet.

Desigur, Delta, poţi alege să petreci o zi aici măcar (aşa ca mine) sau să petreci o vacanţă întreagă şi să încerci să numeri cormoranii şi pelicanii şi alte vieţuitoare de care mai mult ca sigur vei auzi pentru prima dată. O barcă verde ne-a luat de pe un ponton şi ne-a transportat fix în mijloc de natură pură, aici am aflat că şerpii sunt prietenoşi (eu am o mare problemă cu ei) şi că un pelican bătrân când simte că-i pe moarte, se izolează de grup şi pleacă să moară singur. Mi s-a rupt inima când am văzut unul plutind încă viu (dar pentru cât timp?) în derivă.

Delta are mirosul ei, muzica ei şi în esenţă, viaţa ei. Delta te rupe de lumea ta, pentru o zi, două… nouă şi unii acceptă ruptura asta definitiv şi nici nu mai vor să se întoarcă la ale lor, alţii ca mine, ca voi, probabil o să părăsiţi aceste locuri după o vreme, dar Delta vă va rămâne în gând, ca locul unde nişte prieteni buni au făcut un castel de nisip, s-au simţit minunat, au trăit la maxim, da, la maxim şi s-au bucurat de viaţă… dar cât poate trăi un castel de nisip?

Vizitaţi Delta şi braţele Dunării, se poate ca în 3 zile să prindeţi gustul unui tărâm parcă din altă poveste. Când aud de cineva care a ajuns în Deltă aud instant în mintea mea, oare de ce?, melodia asta. A! şi toate astea se pot vizita cu bani puţini, destul de puţini, niciodată nu vei avea nevoie de bani foarte mulţi ca să fii numai tu cu gândurile tale, aminteşteţi asta când îţi vei plănui următorul city break.

Eu nu m-am mai întors în Deltă de atunci şi dacă ar fi să o mai fac vreodată, o să stau pe acolo cu un nod în gât, cu gândul la apă, la viaţă, la fericire, la nimic, la pustiu, la un castel de nisip şi la prieteni. Da, cu siguranţă la prieteni! Delta e la Sfântu Gheorghe şi e despre prieteni… la mine.

Acest articol face parte din campania blogosferei româneşti turistice cu scopul de a promova ideea de petrecere a unor city break-uri în România. Un mare număr de bloguri de călătorii au publicat astăzi articole pe această temă şi vă recomand să le citiţi: Placerea de a calatoriLumea MareViajoaTravel GirlsElena CiricHai la BordCalator sau turistTuristuIn turneuTurism Market, Travel with a smileImperator TravelImperator Travel (in limba engleza), Trans-ferro, Ciprian Caraba, Cristian Francu, Pop Marius, Ioana Budeanu, Lipa Lipa, Paravion,  Aliceee, TravelBadgers, Ghid turistic digital 2.0, Roxana Radu, Apolloro

28 comentarii pentru “City break la Sfântu Gheorghe, unde fluviul se recunoaşte înfrânt

  1. Eu n-am fost niciodata in Delata sad…da stiu, ar trebui sa-mi fie rusine big grin! Dar imi doresc…poate intr-o zi voi ajunge, desi acum este atat de departe sad. Ai povestit foarte frumos Bia, ai transmis atatea emotii si trairi, chiar am m-simtit pentru o clipa intr-o barca plutind pe ape… kiss

  2. Gând la gând … cum ne-am amintit noi de Deltă zilele astea happy
    La Sf.Gheorghe, acum 11 ani, am stat în casa unui localnic. Ne-a gătit … dumnezeieşte (era ungur). Ţin minte plaja nesfârşită, apusul de vis, garizii din primul val, de la ţărm, libelulele de pe câmp şi tăunii nesuferiţi … în rest, nemaipomenit!

  3. @Cris-Mary: cu siguranta, eu o sa incerc sa citesc toate articolele participante la campanie si sunt sigura ca dupa asta wishlist-ul meu de calatorie se va imbogati considerabil… mai am muuulte de văzut prin România…

    @Larisa: emotiile au venit din alta poveste, poate cand ne vom vedea face to face o sa-ti povestesc mai multe happy Pana atunci, fa cumva sa ajungi macar 3 sau 4 zile la Sfantu Gheorghe (cand vii prin ţară) kiss

    @TravelBadgers: daaa, o sa citesc ce ati scris imediat… la mine a fost gandul dat de ziua de ieri, care a avut legatura cu Delta mea, asa s-a potrivit, o poveste de suflet venita la fix happy

    Va multumesc tuturor celor care mi-ati distribuit link-ul happy

  4. Ce frumos ai descris putinul timp petrecut la Sf. Gheorghe happy

    Eu muuulta vreme n-am vrut sa merg in Delta de frica lipsei de mancare (nu mananc peste). Insa fata de 2007, acum stiu ca exista Green Village care are un restaurant cu feluri de mancare diverse. Si brusc de la nu-vrea-sa-merg-sa-mor-de-foame am trecut la cand-gasesc-3-4-zile-sa ajung-la-Sf-Gheorghe happy

  5. @Adriana: cred ca Green Village exista si atunci, dar noi am stat la Delfinul si eram pe buget de om care terminase de o luna facultatea laughing … Eu de fapt am stat in august 2007, 7 zile la Sf. Gheorghe, dar a fost multa leneveala si distractie, insa pentru un city break, sunt suficiente 3 zile si ai vazut cam tot despre ce am povestit…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.