Jurnalul unui călător boem sau 1001 de femei pentru nemurire

Titlu: Jurnalul unui călător boem. 1001 de femei

Autor: Ciprian Enea

Editura: Rao, 2012

Nr. pagini: 316

Preţ: într-o vreme se găsea la 15 lei cu revista Unica, în rest costă cam 40 de lei în orice librărie

Într-o zi citesc la Lili o recenzie despre o carte pe care o zărisem şi eu prin librării, dar nu am luat-o căci niciodată nu voi da 40 de lei pe o carte care are pe copertă o femeie goală când un Playboy e mai ieftin. Totuşi, vreau să citesc cartea asta căci stiu cine e autorul, un guru un materie de travel adică. I-am citit articolele prin ziare şi reviste pentru femei, ba mai mult le-am citit şi pe ale soţiei sale prin Unica (pe vremea când nu ratam niciun număr). Deci era ca şi cum o cunoştinţă a scris o carte şi indiferent de copertă (proastă alegere, coperta, oricum) vreau să o citesc. Lili îmi zice „nu o cumpăra că ţi-o aduc eu” (urma să ne vedem). Şi mi-a adus-o şi a trebuit să termin alte două cărţi ca să mă apuc de ea. Şi mă apuc şi hopaaaa, stai aşa că nu-i carte de travel (sau nu doar de travel). Ciprian e pus pe povestit şi nu pe poveşti despre cum să prinzi trenuri prin Thailanda ci despre prins multe alte chestii prin multe alte părţi.

Dar, să nu ne ascundem după palmier ci s-o spunem pe a dreaptă, la prins femei de toate felurile şi culorile se referă autorul şi transformă cartea asta în primul meu roman porno (dacă îi excludem pe japonezi care pur şi simplu nu se pot abţine şi vâră câte o chestie nerecomandată pudicilor în fiecare carte). Încă de la început suntem puşi în temă că personajul nostru principal, adică autorul, vrea să aibă cât mai multe femei ca să dobândească nemurirea, după modelul lui Mao care cică a avut peste 3500 de femei (asta ca să vedeţi ce lăudăroşi sunt bărbaţii din cele mai vechi timpuri, căci cine naiba să i le numere, corect?). Buuun, şi după modelul astuia care cică zicea că „iubind” cât mai multe femei ajungi să trăieşti cât Universul iacă şi Ciprian… Mai, să nu se înţeleagă de aici că eu am ceva cu el, să trăiască cât mai mult cu putinţă şi să se culce cu cât mai multe, dacă poate, dar cum îmi zicea un prieten, când i-am zis de carte „hai că-i tare bună fază de agăţat asta cu nemurirea”, deci e un fel de uite fata mea, dacă mă culc şi cu tine fac un pas mic pentru mine, dar mare pentru nemurirea mea happy

Aşa, şi oricât am încercat să diger cartea pe asta cu nemurirea lui găsită în peste 1000 de femei cu care nu s-a sfiit să facă dragoste (oare ce metafore să mai găsesc până la finalul recenziei?), nu am putut să o înghit (mai trebuie să folosesc şi astfel de cuvinte dacă vreau să rămân în temă şi să mă fac înţeleasă).

Acum printre sute de partide, unele mai explicit prezentate decât altele, omul, travel smth. de meserie, ne mai recomandă câte o ţară sau câte un film şi ne mai întoarce în copilăria şi adolescenţa lui ca să înţelegem de unde i se trag anumite lucruri. Pardon, dar mie partea cu copilăria şi adolescenţa mi s-au părut puţin plicticoase, iar partea cu prezentatul ţărilor mi s-au părut prea de ghid turistic din care am zeci spre 100 acasă, aşa că am încercat să driblez puţin cu ele ca să ajung la capătu cărţii. Nu-s Iorga să citesc pe diagonală, dar aici chiar se putea fără să ratezi nimic.

Din toată cartea, care apropo, are fix finalul la care m-am aşteptat fără să fi ştiut amănunte despre viaţa lui, câţi copii are (are doi superbi), câţi bani are (are mulţi spre foooarte mulţi) sau la ce concluzie a ajuns (normal că a ajuns la aceea că nemurirea îi este asigurată de copii şi NU de prostituatele din Bangkok), cele mai faine capitole sunt capitolele 24 şi 28, unde zice el nişte chestii foarte faine despre dragoste şi relaţii, semn că le ştie şi semn că i-au folosit la ceva bibliotecile întregi citite (căci da, dacă are o calitate imensă, aceea este că a citit mai mult decât toţi studenţii înscrişi anul asta la toate specializările, la toate facultăţile din România, dacă nu poate chiar mai mult, căci, cu foarte mici excepţii cunoscute, nu prea mă bazez pe ce citesc copiii de azi chiar de au intrat primii pe la facultăţi).

În esenţă, dacă treci de părţile care te-ar putea intriga (nu comentez relaţia autorului cu propria soţie care simt că trebuie să fie o femeie extraordinară pe care el zică că o iubeşte de i se „potrivesc toate clişeele” ), atunci o să descoperi o carte faină, deloc uşoară, scrisă de un filosof afacerist, scrisă de un om care a citit cărţi multe şi bune, dar care a ştiut că nu poate face bani între paginile lor şi s-a reprofilat pe la 27 de ani, a făcut 1 milion de dolari pe când toţi râdeau de el şi apoi l-a apucat treaba cu nemurirea şi cu femeile. De fapt el zice că a trăit visul oricărui bărbat (ei să-mi spună dacă e aşa ori ba), însă treci de asta şi vezi de fapt ce vis a trăit şi ce vis trăieşte acum.

Dacă mi-a plăcut cartea? Căci mulţi m-au întrebat… da, pot zice că mi-a plăcut. M-a amuzat, m-a delectat, mi-a mai adus aminte ce oameni şi filosofii ăştia (haha), m-a mai învăţat câte ceva că doară la aşa experienţă a autorului între aşternuturi (simbolic spus, că locurile sunt dintre cele mai diverse), n-ai cum să nu prinzi ceva „nou”. Dar, pentru că există un dar şi tre să-l spun, pornoşagul nu e ceva firesc, eroticul da, însă nu prea l-am găsit. Eroticul e astfel descris încât să te excite mental întâi, puţini îl ştiu, recunosc, cei mai mulţi cunosc excitarea bruscă a pornoşagului şi cred că ai parte de aşa ceva la fiecare 3 pagini. Sunt convinsă că această carte are succes chiar şi numai pentru asta…

Aşa că luaţi de citiţi, poate o să vă placă tare de tot, dar promiteţi-mi că nu vă apucă treaba cu nemurirea, serios, puteţi avea multe femei (sau bărbaţi) pentru motive mult mai puţin idioate. „Şi nu uitati, până data viitoare, iubiţi-vă mult”, vorba unui „clasic” în viaţă happy

20 comentarii pentru “Jurnalul unui călător boem sau 1001 de femei pentru nemurire

  1. he, he… frumoasa recenzie! am si eu cartea, mi-am cumparat-o cu revista Unica dar inca nu m-am apucat de citit. Am de terminat alte 2-3 carti incepute si era planificata ulterior… Insa acum, mi-ai starnit curiozitatea intr-un hal…laughinglaughing in asemenea hal incat poate ma apuc de ea chiar in seara asta laughing

  2. Mie mi-au placut mult pasajele din copilarie. Stiu exact ce zice el acolo…

    Faza cu femeile e o chestie comerciala si de prost gust. Stii cum se spune… „e mai mult gura de el”laughing Acu’, deh, nu se stie… si nici nu vreau sa discut despre adevar sau minciuna. Cum ar fi sa-i spun eu lui Vlad: „auzi, iubi, te superi daca scriu o carte in care spun ca m-am culcat cu 100 de barbati ca sa facem niste bani, da’ tu stii ca n-am facut-o, nu?laughing) Funny.

    M-au enervat la culme descrierile destinatiilor turistice, copiate de pe wiki. Si relatia cu iubita/sotia/… lui. Trist, din punctul meu de vedere, care nu am atins iluminarea si nici nemurirea. Insa da, este o carte care trebuie citita. Intr-un fel merita.

  3. Evident ca asa e din ce povestesti tu! happy Doar ca nu ma refer doar la sex si cred ca nici el. A trait visul oricarui barbat in sensul ca a facut ce-a vrut si a avut si succes in toate intreprinderile. Visul oricarui barbat este sa aiba victorii multe si dese big grin. Declamate, aclamate, ovationate si invidiate. Ba chiar, in plus, s-a si lamurit pe parcurs ce vrea (asta-i alt vis milenar big grin).
    Treaba cu femeile de ordinul 10 la n eu zic ca-i condiment de marketing. Si inca unul nu foarte elaborat, similar cu fricile primare pe care le foloseste Stephen King ca sa mearga la sigur big grin. Daca insa chiar pe e bune, omul are un complex grasutz pe undeva. Nu dau detalii big grin. Dar avea ceva de demonstrat laughing. Nu zic, si eu sunt pro relatie libera in cazul ambilor soti, dar chestia cu 1000 suna mai mult a pasiune de colectionar decat a filozofie. Prea e menita sa irite publicul pudibond… laughing

  4. @Ioana: mda, m-am gândit şi eu la ce zici tu, să fie just business cartea, dar nu prea văd rostul pentru care ar scrie cineva aşa o carte când are bani şi încă mulţi… sincer prefer că cred că adevărul este pe undeva pe acolo, astfel ar fi ceva mega, extra superficial şi aş fi chiar dezamăgită happy Şi eu zic că merită citită, măcar pentru amuzament laughing

    @Vladimir: cred că şi eu sunt pro relatie libera in cazul ambilor soti, dar nu m-aş simţi deloc, dar deloc confortabil să-şi dobândească el nemururea fără mine laughing Căci pentru ce naiba ar dori nemurirea asta dacă mă iubeşte de i se potrivesc toate clişeele (mi-a plăcut asta, noh), dar am zis că nu intru aşa adânc în subiect că suferă prea mult nuanţe… O fi marketing, nu o fi ?!? Dar chiar cu prostituate şi cu aşa de multe!!?… asta ar putea fi alt subiect pe blog: ce cred eu despre bărbaţii care „apelează” la prostituate… well… big grin

  5. Pai, in cazul relatiilor libere (si in opinia mea, evident tongue) motivul si scopul n-ar fi dobandirea nemuririi ci curiozitatea si experienta. Si asta nu se obtine intotdeauna cu partenerul de mana. De cele mai multe ori da, insa uneori e interesanta ca experienta in sine tocmai lipsa implicarii iubitei/sotiei (iubitului/sotului, dupa caz). Nu ma refer la ascuns si mintit fiindca asta-i nedemn si neonorabil. Ci la inchis ochii sau acord tacit.
    Apoi in privinta prostituatelor, pai aici e mai complicat si difera de la om la om. Dar in primul rand e mai comod. Cum sa explic? Uite, daca te incurci cu o domnisoara de la slujba (cum se intampla de obicei) poate ajunge foarte problematic. Tu voiai „una mica” dar ea voia „unul mic”. Si cu suzeta. Sau pur si simplu ea „te voia”. Punct. Asta-ti va da batai de cap grozave. Cu o prostituata te duci, platesti, rezolvi, pleci. Fara bataie de cap. Fara asteptari. Fara emotii ranite. E o tranzactie. Amanta nu-i tranzactie.

  6. Vladimir, bineinteles ca nu despre dobandirea nemuririi e vorba (am transformat-o eu rapid in metaforă că are potenţial) happy Dar nici nu pot fi OK cu ce spui, caci din punctul meu de vedere ce spui tu acolo nu este o relatie libera ci libertina big grin Dar, mă rog, poate că nu vorbeşti în cunoştinţă de cauză ci pur teoretic, dar la fel de bine mă pot înşela tongue
    Cu asta: „inchis ochii sau acord tacit” nu pot trăi, dar şi poate pentru că nu am fost pusă în situaţia asta. OK, poate că el nu mă minte dar eu dacă „inchid ochii şi acord tacit” mă mint eu… Înţelegi ce vreau să zic?

    Explicaţia cu prostituatele am înţeles-o, aşa o percep şi eu, dar pur şi simplu simt că odată cu orice relaţie cu una, unui bărbat îi scade automat valoarea. Şi nu o spun că nu aş fi tolerantă faţă de ele ci mai mult intolerantă faţă de ei, căci mi se pare că au o stimă de sine scăzută apelând la ele… OK, poate încă sunt tânără şi necoaptă la minte, dar nu ştiu ce ar trebui să se întâmple ca să-mi schimb părerea big grin

  7. Pai stai, tu pornesti din start de la ideea ca a avea relatii sexuale cu cineva din afara cuplului e ceva reprobabil. Ori eu zic ca asta e o idee preconceputa. Ba chiar impotriva biologiei cuplului la umani. Daca sexul respectiv nu implica sentimente e…pur si simplu sport. OK, recunosc sa nu-i o comaparatie prea fericita, dar nu-mi gasesc cuvintele. Ce vreau sa spun este ca treaba devine reprobabila doar daca-i conferi tu si alte semnificatii. Daca ai privi-o strict ca exact ce e, adica o treaba fizica probabil nu te-ar deranja asa de tare. E ca si cum te-ai supara ca sotul/sotia se duce sa alerge cu prietenii. Cand am zis a inchide ochii am zis ca problema nu se discuta. Nu ca trebuie sa te prefaci ca nu vezi. Tine de bun simtul partenerului sa nu vezi. Dar nu ascunzandu-se ci neafinsandu-se (o exista cuvantul). Nu m-am exprimat eu bine.
    Din nou, in problema prostituatelor tu ii atribui prea multe semnificatii. E ca o rezervare la hotel. Tipele ofera un serviciu, e normal sa platim pentru el. Si e mai bine decat daca tipele il ofera din dragoste. Ca atunci ai o problema.
    Nici una din cele doua probleme dezbatute mai sus n-are legatura cu dragostea sau cu cat de perfecta e sotia. Una-i sport, alta-i tranzactie. Tot restul ideilor preconcepute sunt impuse de societate, religie, etc, ca sa pastreze entropia cat mai jos. Stiu si eu, un fel de pantof bagat in gura instinctelor biologice (al carui rol il inteleg si sustin).
    Gata, incetez ca-ti incarc subiectul happy.

  8. Bia, si chestia cu banii cred ca e destul de subiectiva. Cred ca este totusi la trecut… Acum se chinuie sa isi ridice o casa in Mogosoaia si se chinuie de cativa ani buni. Are pantofi scumpi in picioare, insa de fite. E boem. E mai mult decat pare si totusi mai putin. Mult mai putin.

  9. Si eu vroiam sa o citesc, dar uite ca nici dupa recenzia ta nu-mi vine laughing Habar nu am de ce. Pentru ca eu cred ca e suerficial in ea … dar nu stiu, inca, de ce cred asta! laughing

  10. @Vladimir: da, exact, să nu mai încărcăm subiectul, oricum e destul de banal ce ne povesteste autorul aici, eu stiu că atunci când vine vorba de fiinţa umană subiectul acesta isi gaseste multe interpretatri, poate nu e mai complex decat un sport, dar e destul de dificil de doborat „recorduri” şi aici mai ales când nu despre asta e vorba laughing

    @Ioana: da, te cred şi am şi simţit oarecum că treaba cu banii se poate să fie „la trecut”, dar nu mai conteaza acum, a avut maxim de bani când a avut maxim nevoie de ei, din punctul lui de vedere happy

    @Monica: ooo, da, este foarte superficial, de asta sa nu te indoiesti, dar merita citita dupa cum iti spuneam, e un caz de „dezvaluiri pe canapea”, tu poate chiar ai intelege mai multe ca noi happy

  11. Vad in comentariile de mai sus ca nu sunt singura careia nu-i mai pare asa de rau ca n-a pus mana pe cartea asta. In fond, pare totul destul de comercial…

  12. Dragele mele, poate una din voi sa’mi imprumute cartea? imi doresc s’o citesc si nu’mi permit s’o cumpar. multumesc! si spor la lecturi happy

  13. @Maria: din păcate eu nu o am, tot împrumutată am citit-o și eu, vezi poate o găsești în anticariate la preț mai mic, încearcă așa kiss

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.