Moneasa şi Dezna nici măcar nu erau în planul pentru această vacanţă. Adevărul este că nici nu prea ai nevoie de cine ştie ce plan pentru ele, aşa că după o zi petrecută cu mami, în următoarea zi am plecat de acasă (haha) cu prietenii, întâi la Moneasa şi apoi la Dezna (la Dezna la Cetate, că altceva chiar nu ai ce să faci la Dezna).

Monesa, la nici 40 de km de Ineu era pe vremuri o staţiune de munte destul de renumită. În tinereţea părinţilor mei să dai o fugă la Moneasa era o excentricitate de weekend. Acum de câţiva (mulţi) ani Moneasa arată cam trist şi se simte în consecinţă. Ultimele vizite mi-au lăsat un gust amar, dar totuşi nu regret că am mai dat o raită pe aici. Nu am fost la bazin (există chiar şi bazine cu apă termală), ci am fost pur şi simplu să vizităm, să ne plimbăm, să mâncăm şi să ne odihnim. Câteva ore la Moneasa m-au relaxat şi pregătit pentru ascensiunea la Cetatea de la Dezna.

Cetatea Dezna este o ruină (mult mai ruină ca la Şiria), dar una de la care ai o privelişte de nota 20 spre satele ce înconjoară Codrul Moma. Traseul marcat spre Cetate este destul de abrupt şi te poţi abate uşor de la el ceea ce îţi va îngreuna urcuşul. Nu-ţi ia de la baza dealului mai mult de 30 de minute să ajungi sus, însă dacă prinzi o căldură ca cea pe care am prins-o noi, Cetatea asta ţi se va părea mult mai sus de cât este de fapt. Ce vei vedea de sus, însă, face fiecare pas şi fiecare moment de transpiraţie vă deveni miraculos unul de inspiraţie, maximă.

A fost tare frumos la Moneasa şi la Dezna, fotografiile mele stau mărturie şi mă bucur enorm că şi prietenii noştrii au fost în vacanţă şi am reuşit să ne contopim aşa de bine programele pentru ca fiecare escapadă să aibă un iz de copilărie şi fiecare fotografie să păstreze în ea o amintire de nepreţuit.