Versailles: o destinaţie supraevaluată?

Am amânat aşa de mult să scriu despre Versailles încât de câteva ori am zis că nici nu am să o mai fac. Versailles m-a dezamăgit puţin şi să ţinem cont că nici măcar nu am văzut castelul în interior. Pentru mine Versailles înseamnă Sala oglinzilor şi Grădinile vestite, somptuoase şi de neratat. Acum recent, când am fost la Paris, am lăsat Versailles-ul pentru ultima zi, nu am fost siguri că vom ajunge, dar am făcut o încercare happy Am ajuns undeva marţi pe la prânz la Versailles şi ne-a întâmpinat cea mai mare aglomeraţie din câte mi-a fost dat să văd. Nu doar că era coadă la bilete, căci şi de aveai bilet cumpărat de pe net, tot trebuia să stai la o coadă inumană să intri în palat. A fost ceva de nu pot să descriu în cuvinte, am avut impresia că este toată China în faţa Versailles-ului.

Acestea fiind spuse, am hotărât de comun acord să nu stăm la acele cozi şi să ne întoarcem în Paris unde aveam lucruri mai bune de făcut… Totuşi am mai zăbovit puţin şi am văzut cum câţiva turişti se îndreaptă spre o altă intrare laterală a castelului, ceea ce se va dovedi că este intrarea la faimoasele grădini de la Versailles. Deci măcar grădinile le puteam vedea, căci aici coada nu era de neconceput. Şi pentru 8,5 euro/persoană intrăm la grădini.

Până să văd aceste grădini le avem in minte pe cele de la Schonbrunn, Viena, grădini care mi se păreau a fi cele mai cele şi care speram să fie detronate de aceste faimoase Les jardins de Versailles. Dar, nu sunt! Adică a fost plăcută plimbarea de două ceasuri prin ele, dar NU a fost ceva care chiar sa mă dea peste cap. Clau, vă spun sincer, a fost chiar dezamăgit de ele cu toate că am prins şi programele acelea muzicale. Eu mă imaginam în rochie cu crinolină, proaspăt întoarsă de la un bal la palat, dar Clau săracu’ nu cred că avea prinţese în minte (cel puţin aşa sper, haha).

Desigur, am făcut poze, ne-am minunat pe acolo de verdeaţă şi lebădă (da, lebădă, una singură), de flori şi oameni de alte orientări sexuale cărora le-am făcut poze (alt moment în care am zis că mare pierdere ca unii băieţi să iubească muuult alţi băieţi, noah… toleranţă ridicată, dar totuşi mare pierdere… pentru fete). OK, să trecem peste happy

La finalul acestei vizite nu am putut să nu mă întreb dacă nu cumva, această destinaţie super, hiper, mega cunoscută, nu este de fapt un loc supraevalut şi într-un declin evident? Cu siguranţă mă voi întoarce la Versailles să văd Sala Oglinzilor, poate o să mi se pară că n-am avut dreptate de data acesta. Poate! Poate pe de altă parte o să intru şi mai adânc în dilemă…

Nu vreau să se înţeleagă din ce am spus eu că nu merită o vizită (ca orice pe lumea asta merită o vizită), însă poate nu ar trebui făcută vizita asta cu aşa mari speranţe şi aşa iluzii că vom găsi Raiul pe pământ în grădinile alea sau chipul gloriei în Sala oglinzilor… Cam asta ar fi.

18 comentarii pentru “Versailles: o destinaţie supraevaluată?

  1. Noi nu am ajuns la Versailles anul trecut cand am fost la Paris..deh era el, Parisul si apoi cu un copil unde puteam sa ne petrecem o parte din zile decat la Disneyland…happy. Asa a ramas si la noi, ca va fi sa fie alta data…sigur ca o sa il vad, chiar daca voi fi dezamagita. Si mie mi-a ramas in minte Schönbrunn si gradina lui frumoasa, pe care am vizitat-o de mai multe ori, atat de mult mi-a placut.

  2. Draga mea noi si fara copil dupa noi, la prima vizita la Paris am renuntat fara probleme la Versailles pentru o zi intreaga si minunata la Disneyland… De data asta am zis ca hai totusi sa vedem si Versailles-ul, dar cred ca tot mai bine ne era la Disney big grin

  3. Lili, ti-am zis cand am citit la tine despre castelele vazute in nordul Europei ca arata mult mai bine ca Versailles-ul… Probabil mai sunt si altele happy

  4. Bine ca mi-ai spus tongue!
    N-am fost niciodata la Versailles si chiar am in plan sa ma duc intr-o sambata vara asta (daca prind una cu soare). Si eu consider ca este un loc supraevaluat si foarte mediatizat (tocmai de aia l-am si ocolit pana acum), dar totusi acum vreau sa-l vad, cred ca mai mult pentru importanta lui istorica si pentru tot ce a citit despre el.
    Imi inchipuiam ca e aglomerat, dar nu credeam ca e chiar asa…deci merci pentru info…o sa ma trezesc cu noaptea in cap sa ajung acolo laughing.

  5. @Larisa: da, este o mare chestie sa ajungi dimineata, in plus chiar iti sugerez sa-ti cumperi bilet de pe net (site-ul oficial) si acolo stai doar la coada de intrare nu si la cea de bilete… mai economisesti timp pretios. Astept impresii dupa vizita ta la Versailles happy

  6. Aceeasi senzatie am avut-o si eu cind am mers la Versailles! Singura vizita care mi-a placut a fost la Opera, dar atunci castelul era inchis publicului! Pe final de zi, cu gradinile pustii la apus de soare si cu un concert de muzica baroca a meritat toti banii!happy
    Altminteri, mai sint castele de vizitat mai mult sau mai putin turistice in regiunea pariziana : Fontainebleau, Vaux le Vicomte sau Saint-Germain en Laye.
    Cit despre gradini, cele din nordul Europei au alt stil! Fie iti place geometria din „jardins à la française”, fie iregularitatea si romanstimul celor „à l’anglaise”. Oricum ar fi, sper sa nu va opriti la Versailles!happy

  7. Cum spune şi Larisa, m-aş duce pentru istoria pe care o ascunde. La urma urmei, cel mai frumos este să-ţi trăieşti propriile experienţe, chiar dacă unii spun nu merge, nu merită happy

  8. @Madalina: mie imi plac gradinile in general indiferent de stil… mi-au pacut si acestea frantuzesti si cele din Austria si cu siguranta voi fi incantata si de cele din nord. Mi se par romantice, boeme… toate big grin Cat despre atmosfera de la palat cu concertul de muzica, oh… da, chiar imi luasem cateva pliante de la hotel cu asemenea evenimente la Versailles, dar iti dai seama ca nu aveam cum sa mergem acum, însa e de retinut happy

    @Mira: categoric „cel mai frumos este să-ţi trăieşti propriile experienţe”… nu te lua dupa cei care iti spun „nu merge intr-un anumit loc”. Eu numai din curiozitatea data de un asemenea indemn si tot as merge laughing

  9. Eu nu am ajuns inca la Paris si nu stiu despre ce este vorba , desi imi doresc nespus de mult sa apuc , in viata asta , sa vizitez majoritatea obiectivelor turistice pariziene happy
    Insa , legat de ceea ce tu ai scris , cred ca e vorba de asteptarile ce le-ati avut si tu si Clau si realitatea in neconcordanta cu povestile citite de tine. Si eu am patit acest lucru de nenumarate ori si ultima mare dezamagire a mea afost excursia cu copiii mei , in Croatia , unde am petrecut 7 zile si care , pentru mine una , a fost o imensa si colosala dezamagire.Cred ca pliat pe cele ce le aflam de la cei ce au fost inaintea noastra , in vizita la anume obiective turistice si cum e in gena umana sa se practice exagerarea big grin pentru a da o nota de chestie ultra-mega-giga si „vezi ce tare sunt si unde am ajuns?” , amestecat cu propriile noastre imagini creeate de dorinta si imaginatie , la locul obiectivului , nefiind asa cum ne-am imaginat , dezamagirea poate fi maxima.
    Nu pot decat sa iti doresc sa repeti excursia si sa aveti bafta de o coada mai mica.

  10. @Ana: da, ai mare dreptate… asteptarile mele au fost peste limita impusa si cand spun asta, chiar exista o limita impusa, imi impun sa nu am asteptari de la un loc, pentru ca in felul acesta ma poate surprinde, sau ma las eu surprinsa happy
    Cu coada nu stiu cum rezolv laughing

  11. Pai stai asa ca nici in interior nu-i mai breaz! Incepe chiar dezamagitor iar sala oglinzilor e fassss. Arata mai bine in poze. Cand am dus sotia (voia rau, cititoare de muschetari fiind), eu stiam de bataia generala cu cetateanu’ japonez’ si am luat biletul general de pe net. Cel cu ora programata (drept sa spun nu stiu daca mai e). Intradevar stai la o coada ce pare mare, dar merge repede. Inauntru insa nu e deloc ceea ce te-ai astepta. E dezamagitor complet. De fapt, daca vrei sa vezi castele care sa arate ca pe vremea locatarilor, la Potsdam/Berlin trebuie sa mergi, nu in Franta (Vive la République, nu uita big grin).
    Ce e frumos insa, sunt stradutele de langa palat. Nu stiu daca ati avut timp sa va dati pe acolo sa vedeti casele boierilor locali, dar sunt grozav de frumoase unele. Si e placut de plimbat. Atmosfera de pupat. big grin

  12. Conteaza si circumstantele! Eu am fost in aprilie, intr-o zi racoroasa, nu era atat de multa lume (mai mult la ghiseu dar mergea repede).
    Eu aveam pana in 26 de ani deci intrarea gratuita! de vis, ce sa zic! happy

  13. La pomul laudat sa nu te duci cu sacul!
    Si eu am fost dezamagita de Versailles, mai ales de interioare.
    Locurile sunt ca oamenii: unii mai plini de ei, altii mai modesti, dar, deseori, mai valorosi. Noi, cei ce am trait si in alte vremuri, vedem Parisul ca pe buricul Pamantului. Astazi, insa, descoperim, incet, incet, ca sunt atatea locuri minunate pe lumea asta, chiar daca sunt mai putin cunoscute.

  14. @Vladimir: nu prea ne-am mai plimbat nici pe stradute, ne-am grabit sa ne intoarcem in mult iubitul Paris… dar mersi de pont, dara viitoare mergem sa si testam atmosfera de pupat happy

    @Aliceee: ah, minunat asa… am prins si eu gratuitati la prima mea vizita la Paris in 2009 cand aveam doar 25 de ani… am vazut muzee gratis, am urcat in Arc gratis si multe altele, insa la Versailles nu am ajuns atunci…

    @Mirela: da corecta analogia cu oamenii… happy

  15. am incercat aceeasi senzatie cu gradinile palatului pitti, din florenta, un spatiu mare dar fara flori, iar bazinul cu apa era de un verde mat, cam murdar.
    adesea pozele vazute pe net sunt fotoshopate, astfel ca pleci de acasa c-o parere gresita si la fata locului, esti dezamagit. cladirile de la cinque terre ma asteptam sa fie in culori mai vii. a fost frumos, nimic de zis… insa intr-o tenta mai patinata happy

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.