Oameni şi locuri de altădată

Mi-am început ziua pe site-ul unui anticariat cu promoţii extraordinare. Navigând de pe o pagină pe alta m-a apucat nostalgia cărţilor de la Ineu, mirosul lor, viaţa lor, povestea lor. Majoritate cărţi vechi, cumpărate sau primite în tinereţea tatălui meu. Mie o carte veche, cu coperta uzata îmi aminteşte de el şi de cum îl vedeam uneori cu o carte sub braţ sau citind la masă (mai ales când venea seară de seară la mami la serviciu, când lucra ea schimbul 2, ca noi doua să putem pleca acasă, să mă culc eu în principiu). Da, eu am mai crescut şi la mami la serviciu şi îmi amintesc cu drag de acea perioadă…

Răsfoind şi răsfoind, am ajuns la paginile dedicate cărţilor de călătorie, jurnale, memorii, amintiri, cărţi care prin simpla copertă te transportă într-o altă lume, dar cumva curios tot această lume în care noi trăim acum. Ce-i drept, văzută poate cu 20 sau 30 de ani în urmă. Mi se par fascinante aceste cărţi, nu ştiu cum au fost ele citite atunci când au apărut, dar în mine au băgat o nostalgie cutremurătoare. Aproape 900 de coperte învechite aşteaptă să fie atinse, aproape 900 de poveşti care mai mult ca sigur au schimbat vieţile celor care le-au trăit, aşteaptă să fie retrăite la distanţă de câteva decenii de cititori ai zilelor noastre.

Cărţile de călătorie, vechi şi fără o valoare literară deosebită sunt totuşi dovezi în timp ale unor experienţe de viaţă, pe care noi, deşi pe aceeaşi planetă albastră, nu le vom putea cunoaşte niciodată. Deşi noi avem posibilităţi nemăsurate când vine vorba acum de o călătorie, ea nu va mai putea avea farmecul acelei călătorii, pe care poate cineva a făcut-o acu’s 20 de ani.

Fie că doriţi o carte de aventură ca a lui Andre Davi – Cu caiacele pe Nil, fie una clasică cum ar fi a lui Goethe – Călătorie în Italia, ori un fel de ghid “de pe timpuri”, puteţi găsi aici ce nici cu gândul n-aţi gândit. Jur că le-aş fi cumpărat pe toate şi când ar fi ajuns coletul la mine m-aş fi închis în casă câteva săptămâni şi aş fi călătorit pe tot globul alături de acesti călători care au sfidat timpul şi mi-au redat o lume pe care de altfel nu o cunosc.

Foto

* Acesta nu este un articol plătit

6 comentarii

  1. iubesc cartile vechi :) nu pot sa citesc pe laptop, pe iPad, pe orice. daca nu tin cartea in mana, daca nu ii simt mirosul…ala nu e citit, e altceva, nu gasesc cuvantul acum, il gasesc eu :)

  2. @miky: nici eu nu pot să citesc decât pagini între coperte, nevoită am citit câte ceva pe laptop, dar m-am chinuit îngrozitor :( Cică pe kindle se citeşte bine, eu am încercat dar nu-s impresionată deloc…

  3. Ai dreptate, paginile intre coperte au mirosul lor, farmeculo lor…nici eu n-am putut citi carti pe calculator. Stii ce faceam, daca nu gaseam sa o cumpar? O tipaream la imprimanta :))!

  4. @Larisa: nu mi se pare ceva ieşit din comun :)) Mi-am xeroxat şi eu cărţi de ziceau colegii că-s nebună :))

  5. Subscriu. Am primit un Kindle cadou si era sa ma las de citit.. M-am cacait la o carte care altfel era total pe gustul meu vreo luna. Pana la urma l-am abandonat intr-un colt al sufrageriei si m-am intors la mult iubitele carti in format fizic. :)

    Iar de cartile vechi nici nu mai vorbesc.. Am avut norocul sa cresc intr-o camera care avea o biblioteca pe un perete intreg, plina cu cartile mamei din adolescenta si tinerete, unele dintre ele mostenite de la mama ei.

  6. @Adriana: Clau al meu a vrut de cativa ani sa-mi ia un kindle si tot tatonand el terenul si-a dat seama ca pe bune nu ma intereseaza :)))

Dă-i un răspuns lui Larisa Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.