Diverse amestecate, Travel

Dor de… zbor

6 comentarii

DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3.Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinți. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpșunilor) mănânci și frunzele. 6. Atracție erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără țintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”).

Da, mi-e dor de un zbor cu avionul deşi nici două luni nu au trecut de când am zburat spre Paris, dar cred că v-am mai spus cât îmi place mie cu avionul, nu? Dorul de acum se datorează şi faptului că ieri am fost în aeroport cu Clau, care a zburat spre Viena, mirosul şi forfota aeroportului fiind suficiente ca să îmi alimenteze pasiunea. Iar a ajunge în aeroport fără ca mai apoi să urmeze un zbor pentru mine, nu-i lucru uşor :) Chiar acum când scriu aceste rânduri un avion rupe tăcerea şi cucereşte cerul.

În plus, de ceva vreme stau cu ochii lipiţi de Zbor peste Transilvania, un proiect minunat în spatele căruia se află pasiunea pentru zbor, călătorie şi fotografie. Vedeţi şi voi mai multe detalii la ei pe site şi poate îi susţineţi, mi se pare imposibil să nu vă placă proiectul.

Şi băieţii care zboară peste Transilvania mi-au dat şi mie ideea de a crea un mic album cu fotografii realizate de mine în zbor. Album fără pretenţii, cu fotografii din chiar primele zboruri, în care totul mi se părea de necuprins şi entuziasmul atingea cote alarmante, spre amuzamentul lui Clau (care are ceva mai multe zboruri la activ).

Aşadar, zbor liniştit tuturor celor care zboară, departe sau aproape, zilele astea!

Prima mea poză la bord :)

Diverse amestecate, Sport

Sufocarea naţională ca sport olimpic

17 comentarii

Oricât de mult NU am vrut să scriu despre asta, nu mă mai pot abţine. Dacă nu se suprapunea circul electoral din România cu JO de la Londra, poate treceam peste, vizionând un film sau făcând plimbări lungi pe la mine prin sat (nu olimpic, din păcate!). Aşa însă, am fost pe recepţie, iar TV-ul şi-a demonstrat utilitatea de vineri seara începând, lucru care m-a bucurat în măsura în care m-a şi întristat. Sâmbătă şi duminică am privit aproape fără încetare pe TVR la judo, scrimă, tenis, gimnastică canotaj etc şi în rare momente, naiba m-a pus să zappez (fac asta puţin spre deloc) să văd cu ce se mai ocupă alţii în timp ce români valoroşi şi muncitori încearcă din răsputeri ca imnul României să fie auzit în toată lumea. Evident că TOATE celelalte canale TV româneşti se ocupau cu referendumul, cu … escu şi cu ceilalţi din trib. Şi nu doar că se ocupau în limita bunului simţ (care lipseşte cu desăvârşire de pe ecrane), dar vorbeau cu atâta avânt şi însufleţire caraghioasă încât deveneau nişte “vampiri energetici”, care sufocau pe oricine îi privea. Şi cum oricum sâmbătă nu m-am simţit  prea bine, atât mi-a trebuit ca să simt că mi-e efectiv greaţă de tot ce priveşte politica bolnavă a acestei ţări care, numai nu-şi mai revine. Până şi vremea capricioasă din acest an e mai stabilă ca situaţia politică din România.

Suntem un popor de frustraţi leneşi care aşteptăm mereu ca cineva să ne pună în traistă, care acceptăm din lipsă crasă de cultură orice dezavantaj impus, miorlăind şi vociferând pe la spate cu jumătate de gură şi NICIODATĂ nu ne va merge bine indiferent cine ne va conduce. Mereu vom vedea răul şi mereu vom face explozie de prostie din orice. Noi nu ştim să trăim bine indiferent ce ni s-ar da şi mă feresc şi mă feresc şi iar mă feresc să zic ceva urât despre cultura acestui popor de care poate numai nişte sportivi mă mai poate face mândră chiar dacă termină pe locul 117 în lume.

De ce? Pentru că măcar ei duc o luptă dreaptă, cu personalitatea lor, cu limitele lor fizice, cu mentalul lor, cu nervii lor, cu adversarii. Lupta e dreaptă pentru că lupta e în primul şi în primul rând cu ei şi deşi poate părea lipsit de substanţă ce voi spune, lupta e dreaptă pentru că oamenii aştia nu aşteaptă de la nimeni nimic. NU aşteaptă să le fie acordate merite pentru că eşuează, nu aşteaptă să fie încununaţi dacă pierd, nu aşteaptă şi nu se sapă, ei luptă ca să câştige, iar dacă pierd mâine o iau de la capăt în sala de antrenament. Însă ce îi face cu adevărat valoroşi ca oameni este că o iau de la capăt şi dacă câştigă, ca şi cum nu ar fi câştigat.

Cele 35 de grade care au sufocat România sâmbătă şi duminică au fost “pepsi rece” pe lângă puhoiul de talkshowuri şi transmisiuni în direct de la BEC şi imagini cu preşedinţi suspendaţi şi intermediari şi miniştrii plictisiţi cu gândul la vacanţă, care veneau să voteze, SĂ SE VOTEZE, să voteze ca un preşedinte să plece, ca un altul să îi ia locul, ca România să trăiască sau nu mai bine. În timpul ăsta o fată de 48 de kg, lupta într-o mână pentru aurul olimpic cucerit odată în urmă cu 4 ani. Nu l-am mai luat, dar a adus prima medalie României la aceste JO. A fost luată peste picior în ţară de oameni de televiziune, care pe salarii colosale decid zi de zi pentru oamenii de rând şi când spun decid mă refer, manipulează.  Şi când mă găndesc că în anii trecuţi unii îmi plăceau şi  azi se comportă ca nişte “nici nu ştiu cum să le zic”, care au strania iluzie că ei au fost capabili să rastoarne un guvren sau să schimbe un preşedinte. Câtă naivitate! Aştia sunt oamenii puterii, se vor da mereu de parte celor care câştigă teren, mi se pare incredibil cum cineva (om simplu) poate crede în ce vede la TV, poate spune “da, domnule, aştia au dreptate!”? Cum? Pe ce se bazează, care este certitudinea?

Cineva spunea că pe români nu îi ajută cu nimic cine ia medalie la olimpiadă, dar îi ajută rezultatul referendumului. Iniţial am crezut că e un titlu din Times New Roman, apoi am constatat că nu, există deci oameni care CRED că rezultatul refendumului îi va ajuta într-un fel. Doamne, în lume trăim? Nu am fost şocată să aflu că, probabil, dacă preşedintele suspendat va fi reînscăunat, oamenii vor ieşi în stradă, nu am foşt şocată să aflu că nici 50% dintre cetăţeni nu au fost la vot, deşi ei vor schimbare şi pensiii, pensiiile, bani mai mulţi pentru nimic, să trăim mai bine aşa peste noapte dacă se poate. Asta nu mă mai poate şoca, dar credulii, cei care CRED în schimbare şi în ce aud la TV, ei mă şochează şi îmi provoacă milă şi un fel de silă. De ce? Pentru că ei sunt cei care aşteapă de la alţii, să li se dea, să li se ofere beneficii, bani, viaţă pe gratis, şi normal… pensiiiile, pensiile, cât mai sunt pensiile?!! etc… fără ca mulţi să nu facă nimic ” în plus” şi uitând ori ingnorând că, teoretic, graniţele sunt încă deschise.

OK, nu mă va ajuta palpabil argintul Alinei la Londra, dar sufleteşte m-a ajutat muuuult, m-am simţi bine, sâmbătă seara mi-am revenit. Nici alte medalii câştigate de români nu mi-au băgat bani în buzunar, dar paşaportul meu în lume este Nadia de exemplu. Nu mă ajută cu nimic nici că un sportiv orb a doborât recordul mondial la tir cu arcul, dar Doamne, cât de mult mă motivează!!!

Suntem o naţie sufocată care are capacitatea de a se sufoca şi mai tare, aur olimpic pentru România la această probă. Să ţinem un moment de reculegere cât încă mai suntem în interiorul recordului mondial.

Italia, Travel, Visand la...

Visând la… Procida

2 comentarii

Ca şi cum nu era suficient că mă gândesc non-stop la Coasta Amalfi, Italia mai trebuia să mă ademenească cu ceva, aproximativ în aceeaşi zonă, aşa că săptămâna trecută am descoperit un loc deloc promovat la noi, ba chiar foarte necunoscut: PROCIDA.

Procida este o insulă vulcanică, micuţă şi colorată din Marea Tireniană, foarte aproape de coastele Italiei (Napoli/Calabria), dar şi de mai cunoscuta insulă Ischia. Să vă mai spun doar că multe cadre din Il Postino şi The Talented Mr. Ripley s-au filmat şi aici datorită panoramelor şi astfel am spus mult despre potenţialul acestei insuliţe. Apoi, normal că m-am îndrăgostit la prima vedere dacă arată ca în poza de mai jos.

Foto

Poate că această nouă dragoste vine pe fondul faptului că nu voi mai ajunge la mare vara asta, aşa că, iubesc din imagini tot ce prind :) În plus, asta cu visând la… poate o să continue cu alte locuri de care mă minunez exagerat.

Carti, Travel

Oameni şi locuri de altădată

6 comentarii

Mi-am început ziua pe site-ul unui anticariat cu promoţii extraordinare. Navigând de pe o pagină pe alta m-a apucat nostalgia cărţilor de la Ineu, mirosul lor, viaţa lor, povestea lor. Majoritate cărţi vechi, cumpărate sau primite în tinereţea tatălui meu. Mie o carte veche, cu coperta uzata îmi aminteşte de el şi de cum îl vedeam uneori cu o carte sub braţ sau citind la masă (mai ales când venea seară de seară la mami la serviciu, când lucra ea schimbul 2, ca noi doua să putem pleca acasă, să mă culc eu în principiu). Da, eu am mai crescut şi la mami la serviciu şi îmi amintesc cu drag de acea perioadă…

Răsfoind şi răsfoind, am ajuns la paginile dedicate cărţilor de călătorie, jurnale, memorii, amintiri, cărţi care prin simpla copertă te transportă într-o altă lume, dar cumva curios tot această lume în care noi trăim acum. Ce-i drept, văzută poate cu 20 sau 30 de ani în urmă. Mi se par fascinante aceste cărţi, nu ştiu cum au fost ele citite atunci când au apărut, dar în mine au băgat o nostalgie cutremurătoare. Aproape 900 de coperte învechite aşteaptă să fie atinse, aproape 900 de poveşti care mai mult ca sigur au schimbat vieţile celor care le-au trăit, aşteaptă să fie retrăite la distanţă de câteva decenii de cititori ai zilelor noastre.

Cărţile de călătorie, vechi şi fără o valoare literară deosebită sunt totuşi dovezi în timp ale unor experienţe de viaţă, pe care noi, deşi pe aceeaşi planetă albastră, nu le vom putea cunoaşte niciodată. Deşi noi avem posibilităţi nemăsurate când vine vorba acum de o călătorie, ea nu va mai putea avea farmecul acelei călătorii, pe care poate cineva a făcut-o acu’s 20 de ani.

Fie că doriţi o carte de aventură ca a lui Andre Davi – Cu caiacele pe Nil, fie una clasică cum ar fi a lui Goethe – Călătorie în Italia, ori un fel de ghid “de pe timpuri”, puteţi găsi aici ce nici cu gândul n-aţi gândit. Jur că le-aş fi cumpărat pe toate şi când ar fi ajuns coletul la mine m-aş fi închis în casă câteva săptămâni şi aş fi călătorit pe tot globul alături de acesti călători care au sfidat timpul şi mi-au redat o lume pe care de altfel nu o cunosc.

Foto

* Acesta nu este un articol plătit

Bloguri & Blogging

Liebster Award sau cum să rezolvi cea mai complicată leapşă

20 de comentarii

Primesc de la Kadia o leapşă în care mi-am prins urechile… i-am zis că la cât de lungă şi complexă este, sper să plouă ca să am motiv de stat în casă să o fac… Ei, nu a plouat, dar mi-am zis că dacă mai amân poate uit de ea şi n-aş fi vrut, mai ales că pare genul de leapşă după care o să ne cunoaşteam mai bine. Deci, ce presupune:

1. Postează imaginea Liebster Blog Award (done)
2. Spune 11 lucruri despre tine.
3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi.
4. Nominalizează 11 persoane (+ link) care sa realizeze acest tag.
5. Mergi pe pagina lor şi anunţă-i.
6. Nu da tag-ul inapoi!

Cele 11 lucruri despre mine (presupun că pe care nu le ştiaţi, deci ceva extra faţă de ca am mai spus cu alte ocazii):

  1. sunt singură la părinţi şi niciodată nu am considerat că asta m-a trasnformat într-o persoană egoistă (după cum se spune)
  2. în general sunt o persoană matinală, dar weekend-urile sunt weekend-uri, mai dorm şi până la 10
  3. nu pot să dorm niciodată după-amiaza (încă de la grădi aveam problema asta)
  4. prin liceu nu-mi plăcea pâinea (mi-a trecut, evident, mai ales după perioada Franţa)
  5. deşi am de obicei o manichiură bună, îmi place să-mi rod unghiile (spre absoluta exasperare a lui Clau)
  6. până prin clasa a-V-a nu am trecut de 26 de kg (grav, ştiu!)
  7. am colecţionat timbre, calendare, reviste, jucării de pluş, pixuri, penare, cercei, semne de carte, fotografii, amintiri de vacanţă
  8. ador să joc badminton (cu ani în urma era indeletnicirea nr. 1 a verii)
  9. uneori sunt superstiţioasă (semn de ignoranţă, ştiu)
  10. îmi place să întind rufele la uscat
  11. ştiu că am mulţi prieteni în adevăratul sens al cuvântului (adică genul care mai repede sunt lângă mine la greu decât la bine)

 Întrebările de la Kadia:

1. care este cea mai veche amintire pe care credeti ca o aveti?

Vacanţa la mare cu ai mei părinţi din 1986, nu cred că este prima prima amintire, sunt sigură că este prima amintire…

2. primesti ca premiu o invitatie la cina cu un scriitor contemporan, pe cine ati alege si de ce?

Dacă până mai ieri mi-aş fi dorit să mă văd cu Marquez, azi zic că-l vreau pe Khaled Hosseini. I-am citit două cărţi care m-au cucerit pentru totdeauna, în plus sunt atrasă într-un mod bizar de tot ce înseamnă Orient, un Orient inaccesibil şi foarte puţin cunoscut, sau mă rog, cunoscut prin prisma războaielor şi a vieţii grele. Ar fi deosebit de interesantă întâlnirea şi cu siguranţă mai puţin intimidantă decât una cu Marquez…

3. ce alegeti intr-o slujba cu orar fix si venit constant, dar sigur si o slujba cu orar neprevazut, riscuri mari, dar foarte banoasa?

În primă instanţă o aleg pe cea riscantă, apoi nu mi-ar plăcea de la un timp să duc aşa o viaţă şi aş prefera ceva aşezat cu orar fix şi venit constant. Nu spun că nu m-ar plictisi şi asta. Oricum momentan, după câteva job-uri mai mult sau mai puţin aventuroase pot spune că dream job nu doar că nu există, dar este un concept total abstract şi naiba ştie cine a vorbit primul aşa prostii :)

4. daca v-ati intoarce la 18 ani, ati alege acelasi drum in viata (aceeasi facultate, slujba)?

Aş alege acelaşi drum, dar cu siguranţă l-aş parcurge altfel, în alt mod, mai intens şi mai conştient, dar la 18 ani nu ai cum să gândeşti aşa, de aceea există expresia “inconsţienţa specifică vârstei”, nu?

5. care credeti ca a fost cea mai proasta decizie din viata voastra de pana acum si cum ati schimba-o acum?

Măi, au fost decizii proste destule, dar nu cred că le-aş schimba, n-aş mai fi eu dacă aş face-o. Prefer să cred că am învăţat ceva din ele şi pe viitor o să fiu mai atentă. Ştiu că este de preferat să înveţi din greşelile altora, dar poate că unii oameni trebuie să îşi dea cu capul de pereţi ca să realizeze că uneori chiar nu poţi trece prin ei. Aşa o decizie mega super proastă cu repercursiuni catastrofale, din fericire nu a existat. Sper să nici nu existe…

6. aveti de ales intre a merge la un concert sau a petrece o seara intr-un apartament in hotel de 5 stele. Ce alegeti si de ce?

Concert Celine Dion sau Eros Ramazzotti! :) Niciodată nu cred că mi-am dorit să petrec o noapte la 5 stele în super lux, să pară un infantilism din partea mea, dar nu o locaţie îţi poate asigura o noapte de 5 stele, zic! ;)

7. într-un film cu Demi Moore si Robert Redford (Indecent Proposal, 1993) o femeie casatorita primeste o oferta de a petrece noaptea cu un barbat pentru 1.000.000 de dolari, ati accepta? Respectiv, v-ati lasa sotia sa accepte?

Eu mi-aş lăsa soţia să accepte, ca să zic aşa :)) Lăsând gluma la o parte, GOD! totuşi 1.000.000 dolari sunt ceva bani, dacă te gândeşti că sunt unele de o fac gratis, nu? Mai depinde şi cine ar propune şi mai depinde şi cu ce vine la pachet această propunere. Ştiţi că se zice că nimic nu este mai scump ca ceea ce primeşti gratis (proverb japonez, parcă), atunci mă întreb cât te va costa 1.000.000 dolari? :D Nu-i retorică întrebarea!

8. partenerul de vis este ambitios sau bland?

Partenerul de vis nu există, la fel ca job-ul de vis :) Totuşi aş prefera să fie blând când trebuie şi cu ambţie temperată, ce-i prea mult strică. Părerea mea!

9. ce defect uman va deranjeaza cel mai mult?

Intoleranţa care vine însoţită cu o răutate gratuită şi cu ochelari de cal pe ochi. Cum ar veni, un rău nu vine niciodată singur.

10. Unde ati prefera sa locuiti la bloc sau la casa? Motivati alegerea.

Vara la casă şi iarna la bloc.

11. Care este ultima carte citita care v-a placut?

Mi-au plăcut cam toate cărţile din ultima vreme, vezi lista.

Întrebări noi nu vă dau, noah…), dar asta numai pentru că mi-au plăcut atât de mult ale Kadiei încât vreau să răspundă şi următorii 11 tot la ele: Larisa, Ana-Maria, Camelia, Oana, Rontziki, Monica, Cris-Mary, Ioana, Cătălina, Cosmin şi Luci (probabil va trebui să-ţi iei concediu pentru ea) :D

Mă scuzaţi dacă v-am dat cam mult de lucru, dar chiar sper să o faceţi cu simţ de răspundere (muhaha!)

Carti, Filme

Tour de France (eveniment “mov” la Bastilia)

6 comentarii

Uite la ce eveniment frumos vreau să vă trimit!! Acum sunt de-a dreptul nervoasă că nu mă găsesc în Bucureşti :D Una dintre pasiunile mele încă în stare latentă PROVENCE, vine spre iubitorii de carte şi film cu acest eveniment la Librăria Bastilia. Cine merge?

Voyage, voyage: Provence

Clubul Călătorilor | Un loc, o carte, un film

Miercuri, 25 iulie, ora 19.00:  Provence
Călătorii invitați: Radu Naum și Cătălin Ștefănescu

În iulie, ne luăm bicicletele și, împreună cu Julian Barnes, mutăm Tour de France chiar…în Provence! Povestim despre viața la țară și le goût de vivre și cutreierăm câmpurile de lavandă ca să simțim că trăim Un an bun, exact ca în filmul de după discuție.

Dress code: Mov, lila, violet de levănțică / Tricoul galben, verde, alb, îmbulinat

Cea mai BELLE DES CHAMPS / CHAMPION apariție primește un premiu.

Şi astfel mai adăugăm o carte în wishlist :P Filmul l-am văzut, pe Cătălin Ştefănscu chiar doream să-l întâlnesc… Data viitoare, poate…

Despre “nebunia” mea mai puteţi citi aici şi aici :D

Şi cum nu mă pot abţine, vreau mov, să-mi ajungă pe acest articol:

Foto

Foto

Foto

Carti, Concursuri, Travel

Câştigător Concurs la 1000 de articole

6 comentarii

Dragi prieteni, concursul s-a încheiat aseară la ora 22 şi vă anunţ cu mândrie că s-au înscris 32 de persoane, 32 de persoane au lăsat cel puţin un mesaj pentru împlinirea a 1000 de articole pe bialog.ro. În total, după discuţii şi mulţumiri am ajuns la 46 de comentarii (ale mele şi ale voastre). Am fost copleşită de tot ce am citit, de urări de bine, de simple mesaje de mulţumire, de un gând bun şi de bucurie în general. Recunosc că unii chiar m-aţi făcut să mă simt senzaţional prin cuvintele voastre şi aceasta a fost numai o ocazie în plus să mă bucur că am început povestea cu bialog-ul, chiar dacă nu am sperat niciodată să strâng atâta lume “bună” (şi când spun asta nu mă refer la acea lume “bună” cu care nu mă identific şi nici nu-mi doresc) în jurul meu, al bialog-ului.

Am tras la sorţi micul cadou pe care îl ofer şi care nici nu se compară cu entuziasmul şi bucuria voastră, poate doar faptul că îl ofer din toată inima să compenseze. Fiecare persoană care a lăsat un mesaj la articolul cu concursul a primit un număr de participare.

Apoi RANDOM.ORG şi-a făcut datoria şi a extras numărul 24… care îi corespunde Anei (Piese dintr-un puzzle), care mi-a lăsat următorul mesaj, simplu şi frumos: Super! Felicitarihappy Te citesc mereu cu placerehappy iar eu ştiu că o face, intră mereu pe pagină, o simt aici. Mulţumesc mult, Ana… te rog să-mi trimiţi adresa ta (mesaj pe FB sau prin email, îl găseşti pe pagina de Contact). O sa te rog sa-mi trimiţi adresa cât mai curând ca sa-ţi pot trimite cât mai repede şi eu premiul. Felicitări!

Acestea fiind spuse, am mai “ars” o etapă pe bialog.ro. Vă aştept să le “ardem” şi pe următoarele împreună, la fel de simplu, de frumos şi din tot sufeltul. Sunteţi deosebiţi prieteni dragi, eu nu mă voi opri din povestea cu bialog-ul sper să nu vă opriţi nici voi din a face parte din ea ;)

Close Menu