Cele mai frumoase vorbe de iubire (din cărți)

Vă provoc la ceva interesant (și nu că este V’Day, dar dacă vreți și pentru asta, pentru cei care sărbătoresc, eu nu servesc), dar vreau să aflu de la voi care au fost cele mai frumoase vorbe/idei/momente de iubire găsite în cărțile pe care le-ați citit. Pot să fie triste sau foarte vesele, sensibile sau provocatoare, rebele sau clasice, sunt curioasă de care dintre ele vă aminți cu drag…

O să încep eu cu unele care mi-a plăcut atât de mult încât le-am notat, ele au fost găsite de-a lungul timpului prin diverse cărți:

“În afară de iubire, nu există nimic mai important decât încrederea, iar unul din avantajele vieții de cuplu este însăși posibilitatea de a te bucura din plin de ea. Încrederea de a-ți dezgoli sufletul, de a-ți dezvălui corpul în fața partenerului, fără nici cel mai mic semn de pudoare, de a te dărui cu dezinvoltură, de a te deschide, de a te abandona fără nerușinare în brațele altcuiva, fără teama de a fi rănit”. (Laura Esquivel – La fel de iute ca dorința)

“Ce fericire teribilă trebuie să copleșească inima când buzele se ating pentru întâia oară, când strângerea a patru brațe fac o singură ființă din două nebune una după alta, o ființă pe deplin fericită”. (Guy de Maupassant – Fetele doamnei Rondeli)

“O iubire înseamnă să nu poți gândi contrariul ei… o iubire care nu este eternă, nu este nimic”. (Camil Petrescu – Jocul ielelor)

“Atât de mult am și sentimentul făță de tine înghite tot, atât de mult am și fără tine totul mi se pare nimic”. (J.W. Goethe – Suferințele tânărului Werther)

“Singura dragoste care contează e cea pentru care ești gata să mori”. (E. Robles – Veneția iarna)

“În ciuda gravitației care nu se oprește niciodată, zburăm cu avioanele și lansăm rachete. În dragoste este același lucru: în ciuda dorinței care se transformă, poți face ca o dragoste să dureze”. (Alice Ferney – Cea mai frumoasă istorie a iubirii)

“Acesta este destinul înfricoșător al unirii și revelația unirii desăvârșite: te regăsești pe tine în clipa în care te pierzi”. (Mircea Eliade – Nuntă în cer)

“Fă tot ce poți și nu mă mai iubi, căci mi-e mai drag să te văd trăind fără să mă iubești, decât murind fiindcă m-ai iubit prea mult”. (G. Casanova – Memorii)

Nu există nicio garanție că iubirea va supreviețui până mâine. Să fii iubit măcar o clipă, asta mi se părea extraordinar. Clipa iubirii echivala cu o veșnicie aparte”. (Gabriela Melinescu – Ghetele fericirii)

“… dar ce tragedie că nu putem trăi decât o viață, pentru că dacă am fi avut două vieți, una mi-aș fi petrecut-o cu ea”. (J.Safran Foer – Extrem de tare și incredibil de aproape)

“Iubirea asemenea ploii, poate hrăni de sus, stropind cuplurile și înecându-le în bucurie. Dar uneori, sub căldura furioasă a vieții dragostea se usucă la suprafață și trebuie să se hrănească din interior, întorcându-se la rădăcinele ei, ca să supraviețuiască”. (Mich Albon – Cei cinci oameni pe care îi întâlnești în rai)

“-O, te-am iubit dintotdeauna și tu n-ai prețuit cum se cuvine dragostea mea, dar vei îmbătrâni, toate farmecele tale se vor duce și atunci vei găsi, părăsită de toți, pe acela care te-a iubit și te va iubi până la moarte”. (Camil Petrescu – Patul lui Procust)

“Da, sufetința se stinge, piere. Dar întreabă glandele lacrimare dacă au uitat cum să plângâ”. (William Faulkner – Absalom, Absalom)

“Iubirea e tot ce ne dorim, iar la final e tot ce am avut.” (Octavian Paler – nu mi-am notat cartea, nici nu cred ar mai conta)

Ca să nu prelungesc la nesfârșit aceasta postare, căci este deja o oră târzie (cea la care scriu) vă las pe voi să continuați si să mă inspirați cu vorbe de iubire, din cărți pe care, poate eu, nu le-am citit)

Foto

14 comentarii pentru “Cele mai frumoase vorbe de iubire (din cărți)

  1. Mi-a placut joaca ta si mai vin si eu cu unele:

    “A lady’s imagination is very rapid; it jumps from admiration to love, from love to matrimony in a moment.” — Jane Austen (Pride and Prejudice)
    “And what would humans be without love?” “Rare,” said Death.” ― Terry Pratchett (Sourcery)
    “I will hate the man you choose because he isn’t me, and love him if he makes you smile.” — Robert Jordan (Wheel of Time)
    “Any fool knows men and women think differently at times, but the biggest difference is this. Men forget, but never forgive; women forgive, but never forget.” — Robert Jordan (Wheel of Time)
    An open sack hides nothing, and an open door hides little, but an open man is surely hiding something. — Robert Jordan (Wheel of Time)
    “Have you ever been in love? Horrible isn’t it? It makes you so vulnerable. It opens your chest and it opens up your heart and it means that someone can get inside you and mess you up.” — Neil Gaiman (The Sandman, Vol. 9: The Kindly Ones)

  2. Nu prea rezonez cu gesturile/vorbele/ideile/momentelede iubire din carti sau filme. Nu ma impresioneaza. De regula prefer sa citesc Fiction sau Science-Fiction (unde nu prea abunda dragostea), dar si cand citesc genurile mai permisive la amor, nu astea au fost momentele pe care le-am retinut. Ca totusi sa dau un exemplu, mi s-a parut foarte senzuala si m-a impresionat (la 14 ani, varsta la care am citit-o big grin) acel moment din Numele Trandafirului cand Adso are parte de prima si ultima iubire lumeasca.
    Vladimir

  3. Din “Sarmanul Dionis” de Mihai Eminescu
    ………………………………………………………..
    ” Stea, Sărac de bunuri, frumuseţe şi spirit, inima mea este atât de bolnavă ca o scânteie de soare noaptea, şi te iubesc. Şi ochii tăi, topite stele a dimineţii, privesc atât de adânc, atât de ferice de adânc în noaptea sufletului meu, cât te visez veghind şi, de dorm, la imaginea luminii lor sunt deştept. Poţi oare ghici simţirea cu care am scris, înger? …O nu! În viaţa ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimiceşte inima. O nimiceşte! Închipuieşte-ţi că dintr-un om cu simţire, dintr-o fiinţă aievea n-ar rămâne nimic decât o lungă, întrupată desperare. Tu nu cunoşti asemenea oameni. Ei nu pot aparţinea cercurilor în care te mişti tu. Ei sunt jos. Când o inimă pierdută-n mizerie, în apăsare, în neputinţă de a cultiva simţiri, căci fiecare din ele îşi găsesc marginile în puterile celui ce le are, când o asemenea inimă şi-ar ridica aspiraţiunile până la tine, şi le-ar ridica fără voinţă, luptând spre a le năduşi, neputând să le reziste, ce-ar simţi un asemenea om? Întristare? Asta nu-i întristare! Desperare? Asta nu-i desperare! E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voinţă. Desperarea ucide, această simţire munceşte. Martir este numele amorului meu. În fiecare fibră ruptă este-o nemărginire de dureri; şi nu deodată, fibră cu fibră se rupe inima mea. Moartea-i un moment, desperarea e timp — o asemenea simţire este iadul. Mario! poţi tu să-ţi închipuieşti unasemenea chin fără să plângi — de milă, nu — de îngrozire? De piatră să fie o inimă, este o margine care s-o mişte; de venin să fie un suflet, sunt dureri care trebuie să-l îndulcească, şi nu e durere mai mare decât a mea. De ce sunt eu în lume, când tu ai fost menită să fii? De ce-au căzut ochii mei pe tine, de ce te-am văzut? Orb de-aş fi fost, de cât amar scăpam! De n-aş fi fost defel, scăpam de o viaţă chinuită, pustie, fără de lumină. — Floare! cum surâzi în grădina zilelor tale, fără să ştii că o inimă se rupe; stea! cum luceşti în cerul tău, fără să ştii că un suflet moare. Şi, în neştiinţa ta, eşti şi mai frumoasă, eşti şi mai mult cauza unor crude dureri. Ah! cât eşti de frumoasă şi cu cât eşti, cu atâta mai nefericit sunt, şi cu cât sunt, cu atâta mai frumoasă eşti! — N-am avut speranţe, puţin mi-a păsat; n-am avut dorinţe, nici una-n lume, puţin mi-a păsat; de una am fost capabil, de una, care, să-mi cuprindă toată viaţa mea, şi aceea nerealizabilă, tu! — Oricât de mare ar fi mila ta, până acolo nu se poate coborî. Nu-mi zâmbi! Zâmbetul tău m-ar umple de speranţe vane. A mă iubi nu-ţi este permis, dispreţueşte-mă! te rog! Poate dispreţul tău m-ar omorî şi moartea nu-i nimic pe lângă chinul meu de azi. Sărut urma pasurilor tale, murii îi sărut pe care au trecut umbra ta, dispreţuieşte-mă! Eu nu pot să nu te iubesc. Tu nu ştii de ce, şi nu ţi-o pot spune, şi cu toate astea chipul tău, umbra ce-ai aruncat-o pe pânza gândirilor mele este singura fericire ce am avut-o în lume. Mario!… aşa-i că astfel te cheamă! nu se poate să te cheme altfel… tu!… nu-ţi pot zice altfel… Adio! Adio!”

  4. Am citit undeva urmatoarele cuvinte şi mi-au placut foarte mult aşa ca daca ımi permiteti vreau sa le ımpartaşesc cu dumneavoasta:”Ce straniu este sa fii atıt de departe dar totuşi sa dormi ın inima mea.Oare asta sa ınsemne dragostea?”

  5. ,,Exista lacrimi pentru lucruri mai importante decat pierderea unui apropiat,dar daca iti pierzi un prieten te va durea toata viata!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


cinci × 1 =

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>