Discovery Travel and Living

Mă întrebam câtâ lume urmărește acest canal TV, care mie îmi place atât de mult, încât dacă aș avea un singur post TV aș alege să fie acesta happy Emisiuni mai minunate ca pe acest post de televiziune nu am văzut niciunde și de fiecare dată când poposesc din întâmplare pe el dau peste o emisiune care mă bucură ca pe un copil mic desenele animate…

Din păcate programul este puțin haotic și dacă ai văzut o emisiune în serial șansele să prinzi ziua următoare exact continuarea sunt mici, site-urile de programe TV nu actualizează în permananță grila de la Travel and Living, așa că m-am gândit să vă recomand câteva emisiuni pe care le-am prins eu de multe ori și care sunt geniale.

Case de vacanta spectaculoase (film serial documentar)

Miami Ink – Arta tatuajelor (SUA serial reality, 2005)

Din bunatatile Greciei (emisiune culinara)

City Chic (film serial documentar)

O mie de locuri de vazut intr-o viata (SUA serial documentar, 2007)

Ultima vine ca un pansament în lunile în care nu ne permitem să călătorim. E spectaculoasă, te duce până în miezul locurilor extraordinare pe care evident nu avem cum să le vedem pe toate în viața asta… scurtă.

Foto

Open (Povestea unui Tenis-aurus Rex)

Titlu: Open 

Autor: Andre Agassi

Editura: Publica, 2011

Traducerea: Paul Slayer Grigoriu

Nr. pagini: 520

Preț special Editura Publica 42,75 lei

Dacă stau bine să mă gândesc, sunt două lucruri esențiale care mă fac să mă uit la tenis: eleganța dură și sportivii spectacol. Pentru cei din urmă am trăit meciuri întregi cu sufletul la gură, pentru cei din urmă am vibrat la fiecare punct câștigat și tot pentru ei, sau mai bine spus din cauza lor, am regretat amarnic că n-am avut ocazia să practic acest sport. M-am uitat uimită la meciurile lui Pete Sampras, mă uit uluită la meciurile lui Federer, le recunosc valoarea și cred că sunt extratereștrii, dar mereu inima mea a rezonat mai bine cu oamenii spectacol ai tenisului: vezi Hewett, Nadal, Safin, Kuerten, Ivanisevic, Agassi.

Andre Agassi a făcut parte dintre acesți showmani care au transformat terenul de tenis în scenă de spectacol, însă nu mi-a plăcut de el extraordinar de mult niciodată. Mi se părea inconstant, apoi uneori mi se părea că exagerează în multe aspecte, mi se părea că joacă cu ură, cu ură pe adversar, cu ură pe tenis, cu ură pe el. Așa că dintre cei care făceau pe teren spectacol, Agassi cred că mi-a plăcut cel mai puțin, asta până să-i aflu povestea, până să aud că el de fapt ura tenisul. În momentul acela mi-am spus că trebuie să fie în spatele terenului o poveste interesantă. Când a apărut autobiografia în limba română, nu cred că a existat o carte pe care să mi-o fi dorit mai mult.

Open-ul lui Agassi, povestea vieții sale, relatată asemeni unui turneu de tenis, cu ratări, eșecuri și victorii, se poate să fie cea mai bună biografie pe care am citit-o până acum și cred că îl plac pe Andre mai mult ca și ca povestitor și OM, decât ca și sportiv. Cartea este funny și dramatică în același timp, înălțătoare și rușinoasă în același timp, dar peste toate este clară și bine scrisă. Cu talent al cuvinelor, pe acest maestru al rachetei îl va mai face ceva nemuritor: o carte.

Un copil drăguț, tuns cu castronul, s-a luptat toată copilăria cu o mașinărie creată de tatăl său, mașinărie care îi arunca mingi pe terenul de tenis din spatele casei. Tatăl său și-a dorit ca toți copiii săi să joace tenis, însă a intuit că numai Andre avea talent, de aceea îl muncea de dimineața până seara și spunea că un copil care lovește până la 1000 de mingi nu poate ajunge decât numărul unu. Însă ritmul impus de tată l-a terminat psihic pe copil, iar acesta a ajuns să urască tenisul mai mult ca orice. Așa începe povestea unuia dintre greii tenisului mondial, un veritabil Tenis-aurus Rex, cum singur se denumește și pe bună dreptate. Povestea este atât de completă, încât un fir logic în povestirea ei nu ar face decât să scriu aici ceea ce deja este scris în carte, așa că las viața lui Agassi să fie descoperită de către voi și eu îmi voi spune doar părerea personală.

Categoric, Andre Agassi a fost un copil frustrat, care mai apoi a devenit un adult plin de frustrări, dar care avea acea doză de nebunie firească care l-a împins pe culmile gloriei, a fost destinul mai puternic ca voința lui, pe când dorea să se lase ceva intrervenea și nu doar că-l ducea mai departe, dar îl ridica mai sus. În acest fel, Agassi a devenit numărul unu ATP, în acest fel Agassi a devenit unul dintre cei mai bine plătiți sportivi ai tuturor timpurilor, dar cel mai important, în acest fel Andre a devenit omul (adultul) care este azi. Mi-a plăcut extraordinar de tare felul în care, în ani, și-a dat seama că nicio înfrângere oricât de dureroasă, nu a făcut altceva decât să-l ducă mai aproape de omul ce avea să devină. Mi se pare bucuria supremă și puterea supremă a unei ființei umane, să realizezi că eșecul te-a șlefuit în asemenea măsură încât datorită lui să ajungi puternic, fericit, împlinit și complet.

Un alt lucru care mi-a plăcut la Agassi este că deși a dus viața pe care a dus-o niciodată nu și-a îndepărtat prietenii, cei cu care a început să lucreze încă de la început pe aceea i-a păstrat până la final. A fost fidel prieteniilor adevărate și eu cred că în mediul lui, acest aspect este extraordinar. Gil, Perry, Brad echipa lui, înseamnă incontestabil familia lui, i-a iubit pe acești oameni mai mult decât pe părinții săi. De asemenea are o relație deosebită cu frații săi, cu Philly mai ales are o relație de-a dreptul emoționantă.

La unul ca el și relațiile de iubire trebuiau să fie complet aiurea, dar am simțit că nu a fost cazul. După o relație lungă cu iubita sa din copliărie Wendy, după relația cu Brooke Shields și căsătoria destrămată (despre care el a avut foarte multe de spus deși mie mi se pare că nu ar fi atâtea de spus, oamenii nu s-au înțeles, aveau personalități prea diferite și job-uri diferite, asta e tot), a urmat relația cu Steffi Graff, poate cea mai frumoasă poveste de iubire din tenis. Nici aici nu sunt multe de zis, a văzut-o, a plăcut-o, a luptat pentru ea, ea s-a îndrăgostit de el, au făcut doi copii și mi-e greu să cred că niciunul nu va face tenis cu așa părinți (au gene prea bune). Referitor la copii, nu voi uita niciodată cum a descris Andre prima întâlnire cu micuțul său: „îl iubesc atât de mult, încât îmi plesnește inima ca un fruct prea copt”… mi-au dat lacrimile pentru că am simțit o descriere prea intensă și cred că numai cine are copii o poate descrie, noi ceilalți stăm și ne gândim că așa trebuie să fie happy

Evident cartea m-a plăcut tare, tare mult și sunt atâtea aspecte ce merită povestite și disecate, dar mai bine vă las și pe voi să o citiți pentru că o să învățați atât de multe, pentru că o să vedeți (dacă nu ați făcut-o deja) cât de inspirațională poate fi viața unui sportiv de succes și poate o să remarcați și voi ca și Agassi, ca și alții și ca și mine că „terenul pe care ai suferit cea mai sângeroasă înfrăngere poate deveni scena celui mai dulce triumf„.

Oferta de vacanță: Circuit Serbia-Croația-Muntenegru-Slovenia

Nu știu voi, dar pe mine m-ar bate gândul să văd Serbia, Sloveia, Croația și Muntenegru, iar un circuit ar fi tot ce mi-ar trebui. Visez la Plitvice, la Duborvnik, la Zagreb, la peștera Postojna… visăm, visăm dar este duminică de iarnă și ne permitem. Știu că mulți deja consideră aceste destinații „fumate”, dar eu nu le-am văzut și tare mi-ar plăcea. Circuitul pe care l-am găsit costă undeva la 400 de euro/persoană/10 zile happy Nu e puțin, dar nu este nici o sumă astronomică, iar din ce am citit în ofertă circuitul este destul de complex și nu pare doar o vacanță la mare, deci, pentru mine… Perfect!

Foto

Ziua 1. BUCUREŞTI – BELGRAD  (795 km)         

Ora 6:00 Plecare din Bucureşti din parcarea de la Piaţa Victoriei, pe ruta (vezi tabelul de mai jos). Seara sosire la Belgrad. Începem turul de oraş cu Parlamentul, Citadela Kalemegdan, Palatul Prinţesei Ljubice şi artera pietonală Knez Mihajlov. Cazare la Belgrad.

Ziua 2. BELGRAD Canionul TARA- PODGORICA- CETINJE (550 km)

Mic dejun. Traversăm Serbia apoi Muntenegru pt. a admira peisajele copleşitoare din Canionul Tara, al doilea după Marele Canion din Statele Unite. Stabatand apoi capitala Muntenegrului- Podgorica, vom ajunge la cazare în zona pitorescului orăşel Cetinje.

Ziua 3. CETINJE- FIORDUL BOKA KOTORSKA– DUBROVNIK- SINJ (380 km)

Mic dejun. După un scurt tur de oraş în Cetinje, capitala istorică a ţării, deplasare spre Boka Kotorska (cel mai sudic fiord din Europa), apoi spre Dubrovnik – „Perla Adriaticii”, unde vom admira Biserica Franciscană (care conţine o farmacie din sec. XIV),Palatul Rector din 1441 şi zidurile oraşului medieval (sec. XI – XVII). Timp liber în Dubrovnik. Urmăm spre nord coasta Dalmată, care ne va încânta cu splendoarea peisajelor sălbatice, varietatea florei şi faunei. Cazare în zona Sinj- Split.

Ziua 4. SPLIT– ZADAR– PARCUL NAŢIONAL PLITVICE- OPATIJA (480 km)

Mic dejun. În Split (al 2-lea oraş ca mărime din ţară), se vizitează Palatul şi Mausoleul lui Diocletian (astăzi transformat în Catedrală), Poarta de Aur, şi Templul lui Jupiter. Deplasarea continuă spre Parcul Naţional Plitvice – rezervaţie naturală sub protecţia UNESCO, unde salba de lacuri limpezi de munte sunt „legate” printr-o adevărată „retea” de cascade deosebit de spectaculoase. Pe traseu, oprire în Zadar pentru un tur pietonal în centrul istoric al oraşului. Seara cazare în zona Rijeka.

Ziua 5. FARMECUL “MĂRII ADRIATICE”

Mic dejun. Program liber pentru a vă bucura de soare, plajă şi apa incredibil de limpede a Adriaticii. Cazare la acelaşi hotel.

Ziua 6. INSULA KRK- PENINSULA ISTRIA

Mic dejun. Program liber la dispoziţia turiştilor sau excursie opţională în Insula Krk (8 euro) şi Peninsula Istria (12 euro). După amiază vizită în renumita staţiune Pola. Întoarcere la hotel pentru cazare.

Ziua 7. CROAZIERĂ LA VENEŢIA

Mic dejun. Program liber la dispoziţie sau opţional croazieră în Oraşul Dogilor- Veneţia (55 – 95 €). Întoarcere la hotel pentru cazare.

Ziua 8. VALURI, PLAJĂ, SOARE ŞI MULTĂ DISTRACŢIE

Mic dejun. Program liber la dispoziţia turiştilor. Valuri, plajă, soare şi multă distracţie. Cazare la acelaşi hotel.

Ziua 9. POSTOJNA- LJUBLJANA- ZAGREB- BUDAPESTA (590 km)

Mic dejun. Plecare spre Slovenia la Postojna pentru a vizita celebra peşteră, fenomen carstic de excepţie în Europa. Opţional, vizită în capitala Sloveniei – Ljubljana (8 euro). Traseul continuă către Ungaria, via Zagreb, capitala Croaţiei, unde parcurgem turul oraşului: Catedrala, Muzeul de ArtăUniversitatea. Seara sosire si cazare la Budapesta.

Ziua 10. BUDAPESTA- BUCUREŞTI (895 km)   

Mic dejun. Plecare spre  Bucureşti. Sosire seara, după ora 23.30, în funcţie de trafic şi formalităţile vamale.

Prețuri și detalii găsiți aici.

Plushenko is back

După ce a fost complet nedreptățit la Jocurile Olimpice de la Vancouver din 2010, iar mai apoi a fost suspendat în același an pe termen nelimitat din cauza participării la diferite gale demontrative fără acordul ISU, Plushenko s-a întors și arată mai fresh ca niciodată. Un an pe tușă l-a ajutat, deși are foarte mari probleme la genunchi, însă cam ceea ce este Federer în tenis cam asta este și Plushenko în patinaj și oricât mi-ar displăcea mie aroganța lui, omul e fantastic. După ce am văzut azi, sunt convinsă că va deveni dublu campion olimpic la Soci (primul aur olimpic l-a luat la Torino în 2006)…

Foto

Și ca o paranteză, că nu mă pot abține, următorul Plushenko va fi fără îndoială micuțul și drăguțul Arthur Gachinski, foarte bun, foarte happy

Zăpada ca în felicitările de Crăciun

Normal că nu trecuse iarna, deși sămbăta trecută cam asta am crezut. Ieri însă a fost cea mai de iarnă zi din acest sezon, a nins, puțin spus ca în povești, a nins ca în copilăria mea, iar azi dimineață când am dat draperiile să văd dacă mai ninge, zăpada de la mine din cartier arăta ca în felicitările de Crăciun, era pufoasă și grea, căzuse deja de pe casele din spatele balconului, iar în grădina vecinului ai senzația că s-a mutat căsuța din cărțile lui Andersen. Cel puțin la Cluj așa arată happy

Îmi pare rău de blocajele din sudul țării, când ai de ieșit din casă, de mers la servicu, la școală sau din nefericire ai deplasări mai lungi cu mașina, zăpada nu-ți aduce nicio bucurie, dar în schimb atunci când ești copil, sau adult cu gândul la bătaia cu zăpadă din curtea școlii (mai ales vinerea când știai că urmează un weekend la săniuș, la canton), atunci nu te poți gândi decât la o frumusețe albă. Auzisem odată un aforism frumos, nu știu de cine spus, cum că „Zăpada nu este decât o stare sufletească„. Nu mă bucură iarna ca anotimp, ba mai mult aș zice la fel ca și Albert Camus: în mijlocul iernilor inghetate am invatat ca exista in mine o vara fara putinta de invins, dar, în același timp, încă mă bucură albul care parcă spală toate păcatele pământului, mă bucură o schimbare neașteptată de peisaj, mă bucură curios, liniștea pe care o aduce o zăpadă abundentă, mă bucură ideea unui om de zăpadă. N-am mai făcut unul de vreo 10 ani happy

Închideți televizoarele care anunță sfârșitul lumii la fiecare cădere dă zăpadă și amintiți-vă că atunci când se descrie zăpada, ar trebui să se înceapă cu râsetele copiilor.

De la fereastra mea, iarna în grădina vecinului happy

Rugăciunea călătorului

Vă rog să nu mă întrebați de ce am simțit nevoia de a posta azi această rugăciune. Pur și simplu… luați-o ca atare…

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce esti Calea, Adevarul si Viata, si ai calatorit împreuna cu sluga ta, Iosif, precum si cu cei doi ucenici pe drumul spre Emaus, Însuti, Stapane, calatoreste si cu mine, robul Tau, binecuvantand calatoria mea. Trimite-mi si mie înger pazitor, ca lui Tobie, sa-mi fie povatuitor si sa ma pazeasca nevatamat de toata întamplarea cea rea, pentru ca, în felul acesta, cu pace, sanatate si buna sporire, sa ma întorc la ale mele si toata viata mea sa preamaresc preacinstit si de mare cuviinta numele Tau: al Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Poze