Ce ne-a venit cu Toscana

Ca să fiu sinceră totul a început anul trecut pe vremea asta când ne căutam destinație pentru luna de miere big grin Nu aș fi crezut că vom căuta ceva până să ajungem la un numitor comun. Recunosc că eu am vrut Spania (Tenerife sau barem Barcelona), dar din motive de neînțeles pentru mine Clau nu a vrut și pace. Am lăsat-o așa o vreme, apoi mi-a zis că poate Tenerife nu ar fi rău. După ce am căutat de ne-am amețit cazări frumoase pe insulă, ne-am dat seama că e aiurea cu legăturile la avion până acolo și ultimul lucru pe care îl doream era să pierdem nopți prin aeropoarte (apropo, am văzut azi dimineață la Pisa că Ryanair are cursă Pisa-Tenerife, dar anul trecut nu știam). În fine, a cam căzut astfel faza și Spania odată cu ea.

Dar într-o zi când era Clau mai odihnit numai ce-l aud că-mi zice: „dar, ce ai zice de Italia, dacă tot îți place așa de mult?” (deja pe mine mă apucaseră damblalele cu Italia, mai ales că fusesem la Roma între timp). Mi-a căzut cu tronc ideea lui, mai ales că mai existau locuri superbe de descoperit în „cizmă”. „Ok, fie, dar unde în Italia? La Florența, zice Clau fără să clipească, e romantic, e original, e Italia și mai ales o să avem o grămadă de locuri de vizitat”… (știa cu cine pleacă!). Asta se întâmpla pe la începutul acestui an, după o vreme am găsit și un hotel excelent ca preț, locație și review-uri și am făcut rezervare pe 6 nopți la Hotel Caravaggio (cu drept de anulare gratuită), urmând ca imediat după nuntă să ne luam biletele de avion pentru luna august. Era ca și sigură treaba…

La final de aprilie, găsim însă bilete „aproape gratis” spre Pisa și deși nu renunțăm la ideea cu Florența și Toscana, luăm bilete pentru 10 iunie la Pisa, urmând ca mai apoi să ajungem în Cinque Terre (dar povestea asta o știți deja). Ei, întorși acasă, am început să căutăm bilete de avion pentru august, dar piedicile s-au ținut lanț, o serie de probleme apărute de la o săptămână la alta, amânau luarea biletelor ca într-un final apoteotic să ne dăm seama că nu mai putem merge la Florența și că nu are rost să ne mai amăgim. Am suferit când am anulat cazarea, mai să plâng nu alta, mai ales că știam că este un loc dorit de ceva vreme, pentru un scop anume și mai ales știam că și Clau ar fi dorit „vacanța” la Florența la fel de mult ca mine (în general eu sunt cea care își dorește vacanțele de două ori pe lună dacă se poate). Ei, asta este, am acceptat cu mari păreri de rău, dar ce era să fac?!?

Însă, se pare că Cineva, acolo sus (că altfel nu vreau să-mi explic), a dorit ca noi doi să vedem Florența și Toscana anul acesta, căci într-o zi la final de august, intrând pur și simplu „doar așa” pe site la Wizz, am găsit niște bilete spre Pisa (la o oră de Florența) atât de ieftine încât am zis că nu se pot rata, și le-am luat pe loc (pe principiul „și dacă nu mergem”, „dar mergem”winking  Și de atunci am numărat zilele până pe 22 octombrie. Întâmplarea a făcut să fie la două zile după ziua mea, deci cadou sigur, garantat… rugăciunile mi-au fost ascultate. Mulțumesc winking

7 comentarii pentru “Ce ne-a venit cu Toscana

  1. De aceea nu imi place sa imi fac planuri cu mult timp inainte. Asa am patit si eu cu Italia anul trecut, de la o luna la alta ne razgadeam si ne schimbam. Pana la urma am mers dar si pe ultima suta de metri tot intervenea cate ceva

  2. @Mărgeluța: hai, ca și eu îi invidiez pe cei care calatoresc mai mult ca mine laughing Si sunt o gramada kiss

    @Călin: Clau nu a găsit foarte funny faza laughing)

    @Vulpitza: big grin Ne cunosti prea bine kiss

    @Aliceee: nici eu nu vreau sa-mi fac planuri cu foooarte mult timp inainte, dar atunci se impuneau big grin Ai primit Ghidul Londrei, de la elefant? kiss

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.