Gaudeamus si anul acesta

După 2009 și 2010, când am așteptat cu sufletul la gură târgul de carte Gaudeamus, anul acesta am uitat de el complet, dar complet. Dacă nu era să trec ieri prin centru, trecea târgul fără mine.

Față de anii anteriori organizarea mi s-a părut mai bună, mult mai bună, atât pe partea de aranjare a standurilor cât și pe partea de lansări de carte. Lume multă a fost încă de la deschidere chiar dacă ea s-a desfășurat pe o ploaie torențială și pe un frig demn de noiembrie, nu de aprilie. Mi-a plăcut faptul că lumea s-a bulucit la cărți. Mi-a plăcut că am avut mai mult spațiu de manevră printre standuri. Mi-a plăcut că am ajuns la o lansare foarte interesantă a unei cărți despre Geopolitică. Mi-a plăcut faptul că a fost prezentă Irina Petraș și mi-a plăcut în general faptul că totul a fost făcut cu mai mult simț de răspundere.

Nu mi-a plăcut că din nou nu am văzut Polirom-ul (se pare că este ceva știut, ei nu vin la acest târg). Nu mi-a plăcut că parcă nu au fost așa de multe promoții ca anii trecuți și nici faptul că Blaga a lipsit cu desăvârșire (sau am eu toate cărțile deja?). A! Și nici lipsa lui Cioran :(

Din păcate (sau din fericire!) eu mi-am luat o singură carte pe care deja am și început să o citesc, căci nu e roman sau ceva de genul acesta, ci o antologie drăguță, o mare poveste în care au pus imagini și întâmplări din Nunțile Regale, asta ca să nu zic că nu mi-am luat chiar nimic.

În rest, cam toate editurile, librăriile din oraș, scriitori și cititori s-au adunat la un loc. Nu se compară cu acest târg, dar este totuși un eveniment cultural anual, serios și merită, dacă sunteți prin zonă, să-l vizitați să să vedeți despre ce este vorba. Cred că va fi deschis până duminică în aceeași locație: Piața Unirii, Cluj.

Trei romane japoneze cu bulină roșie

Un lucru e clar: japonezii au un stil care te dă peste cap. Romanele japoneze, lungi sau scurte (acestea trei sunt de categorie mediu spre scurte), vin mereu cu niște povești despre tot și despre nimic, despre întâmplări care par cu neputință a se întâmpla, dar care te fac să îți spui: “de ce nu, totuși, și poveștile incredibile pot avea veridicitatea lor”.

În plus (nu știu dacă după trei romane pot afirma cu tărie ceea ce o să afirm), romanele japoneze au mereu undeva, central sau periferic, sexul în toată manifestarea lui, și o să vedeți despre ce vorbesc…

La sud de graniță la vest de soare – Haruki Murakami

Am fost la prima întâlnire cu acest autor prin această carte supranumită Casablanca în stil japonez. Cartea mi-a plăcut, povestea de dragoste a fost foarte pe placul meu: o iubire din copilărie se transformă într-o mare aventură după aproape 30 de ani. Romanul este foarte vizual și pur și simplu melodios, totul s-a derulat în note fantastice de jazz. L-am reascultat la propriu la Nat King Cole cu al său Pretend, auzeam muzica descrisă în carte. Deci, un roman minunat din multe puncte de vedere.

Și acum ce nu mi-a plăcut (sunt curioasă dacă face în toate romanele la fel, mai am unul în plan în viitorul apropiat): într-o poveste atât de romantică, acele “sex scenes” mi s-au părut pur și simplu nepotrivite. Acuma, a nu se înțelege că sunt o pudică sau ceva de genul acesta care s-a oripilat instant, nuuu, chiar nu. Dar aceste descrieri cu iz de Sandra Brown (pe care n-am citit-o, dar am auzit că de aia era așa apreciată), pur și simplu m-au scos din sărite. Nu mi-a plăcut faptul că s-a insistat pe asta ca și cum era izbânda personajelor. Celor două personaje centrale, atât de îndrăgostite și atât de spirituale li s-a impregnat latura asta animalică, aproape de mahala. Nu-l judec pe autor, dar chiar cred că se putea aborda altfel această latură a romanului, însă după cum am mai spus, se pare că este o marcă japoneză. Îi dau un 9/10 acestei cărți cu promisiunea că o să reveăd Casablanca văzută prima oară acu’ 8-9 ani)

Yazuka Moon – Shoko Tendo

Știu că am fost răcită și am stat în pat un weekend, vreme în care mi-am făcut timp după această carte. Cu subtitlul “Memoriile unei fiice de gangster”, știam că nu are cum să nu-mi placă și chiar mi-a plăcut, până la un punct la și asta, adică exact până acolo unde toate descriile minunate și aventurile extraordinare prin care trece Yazuka Moon s-au întâlnit cu scenele crunte de sex sălbatic care au trasnformat romanul în unul “cam porno”. Poate nu oi fi citit eu romane porno, nu zic, că întradevăr nu am citit, dar simt așa că asta se apropie de acel gen. Din nou, nu m-am simțit deloc oripilată, dar nu m-am așteptat… e ca și cum stai și citești ceva liniștit și dintr-o data… “wow, stai puțin că nu e manual, nu trebuie să-mi explici chiar tot, serios, îmi iau un Hustler și am și poze, sau pe cuvânt, sunt pe net destule filme și nu trebuie să-mi stric ochii citind, nu?” ;) Dau cărții un 8,50/10, evident pentru că nu avea și poze :))

Vibrator – Mari Akasaka

În ciuda titlului, nu prea a fost nimic vibrator în acestă carte și ca să fiu sarcastică cred că nici nu ai avea nevoie. Până să citesc celelalte două romane de mai sus, am crezut că acesta este un roman japonez destul de bun, ba chiar l-am recomandat, nu mai citisem japonezi până la el și asta se întâmpla în 2006. Acum m-aș gândi de două ori. Are foarte puține pagini, cam 100, semn că autoarea a reușit să spună în mai puține cuvinte ce au spus, ceilalți în mai multe, dar chiar și așa în acele puține cuvinte din acele puține pagini a înghesuit niște… scene cu bulină roșie. Nici nu știu ce să descriu. Mai bine vă întreb: ați avut curiozitatea să vă întrebați ce se întâmplă (exact) când opresc tirurile pe centruă și niște domnișoare strident îmbrăcate urcă în cabină? Ei… o să aflati din acest roman, destul de în detaliu… deci, have fun, între pagini :) De la mine primește un 8/10 :P

Cărțile pot fi cumpărate de pe librarultău.ro sau librăriaonline.ro.