Franny și Zooey – o plictiseală

Vreau să se țină cont de faptul că scriu această “recenzie” când mai am 70 de pagini din această carte de 220 de pagini de care trag de două săptămâni. Oare de ce nu mi-a zis nimeni că s-ar putea să mă dezamăgească această carte?

Mă rog, poate mai parcurg cele 70 de pagini, poate nu, habar nu am, dar cert e că după “De veghe în lanul de secară”, care mi-a plăcut foarte mult, “Franny și Zooey” mă omoară cu zile.

Culmea e că am citi 150 de pagini chiar dacă nu mi-au spus nimic. La început am crezut că Franny și Zooey sunt două fete :) Apoi că Franny o să-l lase pe Lane pentru acest Zooey și abia pe la pagina 80-90 m-am prins și eu că ăștia sunt frați. Great.

Probabil personajele or fi complexe dar nu-mi plac mie, și cum naiba să-mi placă când Zooey reușește să vobească cu maică-sa în baie 50 de pagini și pare că momentan pe la pagina 150 vine la soră-sa în sufragerie și începe altă discuție care simt eu așa că se va întinde pe alte 50 de pagini. Măi, și măcar să vorbească ceva înteresant… dar nuuu, e o “lălăială” (să mă scuze cei care ai au apreciat cartea). Pe lângă faptul că Zooey se vrea ceva rebel și nu-I iese, iar Franny ceva adolescentă întârziată care nu poate deosebi realitatea de ficțiune, deci pe lângă asta, ziceam, mai e și mama ăstora Bessi, o pisăloagă și jumătate care nu-mi place de nicio culoare.

Această carte nu are nimic, dar nimic din ce am citit la Salinger în “De veghe în lanul de secară” și mă bucur sincer pentru Salinger că a reșit să facă din Holden ce a a făcut și nu l-a creionat în halul în care i-a zugrăvit pe Franny și pe Zooey.

Totuși vreau să mai citesc de la el și “Nouă povestiri” și să revin la sentimente mai umane vis a vis de Salinger.

Merită oare să duc cartea asta la capăt? Adică se mai poate întâmpla ceva care să-mi schimbe părerea? Sincer, chiar m-aș bucura.

8 comentarii

  1. Nu am citit cartea, insa datorita faptului ca nu mai ai chiar asa mult de citit… eu ti-as recomanda sa o duci la bun sfarsit. Nu se stie, am citit cateva carti care mi-au scos peri albi si abia ultimele pagini au schimbat situatia. In cele din urma nu am regretat ca le-am citit. Nu stiu daca e si cazul acestei carti, dar.. macar nu ramai cu intrebarea :)

  2. Sunt de acord cu Colorbliss. Eu acum aştept să mă liniştesc, mai am mâine o predare de proiect (sper să nu se mai prelungească termenul)şi apoi să mă ocup de citit şi de disertaţie.
    Spor în toate, pup!

  3. Asa patesc eu acum cu Thérèse Desqueyroux
    François Mauriac, care are doar 140 de pagini si am ales-o pentru ca speram sa o termin ieri, insa oricum ar fi, eu o termin!

    Despre DVILDS :P care nu m-a impresionat deloc probabil ca stii, dar acesta prima intalnire cu autorul m-a determinat sa nu imi mai doresc o a doua :)

  4. Trebuie să vă spun că am terminat-o și da, nu mi s-a schimbat părerea. Adică a fpst aceeași poveste fadă până la final. Poate doar partea cu “Grăsana” (cei care au citit știu, este o metaforă folosită de Seymour, prin care Zooey încearcă să o “salveze” pe Franny) a fost ceva mai interesantă. Am citit și câteva pagini printre rânduri, recunosc, dar nu a fost nicio piedere.
    Noah, deci nu vă pot recomanda cu căldură cartea pentru că mie nu mi-a zis nimic, ei, mai nimic :(

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.