Franny și Zooey – o plictiseală

Vreau să se țină cont de faptul că scriu această “recenzie” când mai am 70 de pagini din această carte de 220 de pagini de care trag de două săptămâni. Oare de ce nu mi-a zis nimeni că s-ar putea să mă dezamăgească această carte?

Mă rog, poate mai parcurg cele 70 de pagini, poate nu, habar nu am, dar cert e că după “De veghe în lanul de secară”, care mi-a plăcut foarte mult, “Franny și Zooey” mă omoară cu zile.

Culmea e că am citi 150 de pagini chiar dacă nu mi-au spus nimic. La început am crezut că Franny și Zooey sunt două fete happy Apoi că Franny o să-l lase pe Lane pentru acest Zooey și abia pe la pagina 80-90 m-am prins și eu că ăștia sunt frați. Great.

Probabil personajele or fi complexe dar nu-mi plac mie, și cum naiba să-mi placă când Zooey reușește să vobească cu maică-sa în baie 50 de pagini și pare că momentan pe la pagina 150 vine la soră-sa în sufragerie și începe altă discuție care simt eu așa că se va întinde pe alte 50 de pagini. Măi, și măcar să vorbească ceva înteresant… dar nuuu, e o “lălăială” (să mă scuze cei care ai au apreciat cartea). Pe lângă faptul că Zooey se vrea ceva rebel și nu-I iese, iar Franny ceva adolescentă întârziată care nu poate deosebi realitatea de ficțiune, deci pe lângă asta, ziceam, mai e și mama ăstora Bessi, o pisăloagă și jumătate care nu-mi place de nicio culoare.

Această carte nu are nimic, dar nimic din ce am citit la Salinger în “De veghe în lanul de secară” și mă bucur sincer pentru Salinger că a reșit să facă din Holden ce a a făcut și nu l-a creionat în halul în care i-a zugrăvit pe Franny și pe Zooey.

Totuși vreau să mai citesc de la el și “Nouă povestiri” și să revin la sentimente mai umane vis a vis de Salinger.

Merită oare să duc cartea asta la capăt? Adică se mai poate întâmpla ceva care să-mi schimbe părerea? Sincer, chiar m-aș bucura.

Fericirea e un lucru mărunt, dar…

  • Fericirea depinde de noi. (Aristotel)
  • Trebuie sa razi inainte de a fi fericit, de teama ca vei muri fara sa fi ras vreodata. (Jean de la Bruyere)
  • Daca vrei sa ajungi la fericire, atunci pune-ti orice ca tinta, numai un singur nu: fericirea. (Lucian Blaga)
  • Noi cautam cu totii fericirea, insa fara sa stim unde este, ca si acei betivi care isi cauta casa, stiind confuz ca au una pe undeva. (Voltaire)
  • Fiecare are in mainile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma. (Goethe)
  • Cand o usa a fericirii se inchide, o alta se deshide; dar, deseori, ne uitam atat de mult la usa inchisa incat nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi. (Helen Adams Keller)
  • Fericirea suprema in viata este convingerea ca suntem iubiti, iubiti pentru noi sau, mai curand, in ciuda noastra. (Victor Hugo)
  • Fericirea trebuie sa fie o rasplata, nu un scop. (Antoine de Saint-Exupery)

Fericirea e un lucru mărunt, e o aripă care vibrează…

Cărțile adevărate

Există o colecție la Editura All care se numește Cărțile adevărate și din care dețin aproape toate aparițiile. Evident cărțile nu sunt chiar niște mari opere literare și sunt scrise în general de oameni obișnuiți care au considerat că au o poveste interesanță de spus. Așa s-au născut aceste căți, din care v-am mai povestit în anii trecuți de experința Corinnei Hoffman în Africa sau de Darfurul lui Daoud Hari în Translatoul. Pentru că anul trecut am citit câteva la foc automat, iar anul acesta chiar am început lectura cu o carte din această colecție vă prezint mai la “grămadă” (sper să nu vă supere asta), 5 cărți “adevărate” în ordinea în care le-am citit.

Anticarul din Kabul – Asne Seierstad

Cred că mi-a plăcut cel mai puțin din toate aceste 5 cărți de care vreau să vă zic două vorbe, chiar dacă a fost cartea de la care am avut cele mai mari așteptări dintre ele. Este scrisă de o jurnalistă care a petrecut un an de zile în familia unui anticar din Kabul, după cum îi spune și numele. Am înțeles că această carte a fost foarte apreciată de critici pentru că prezintă extrem de bine cultura acelei părți de lume, cu obiceiuri, cu viața de zi cu zi, cu preocupări mai mult sau mai puțin știute, cu reguli, cu momente de relaxare etc. Iar peste toate este cronica unei familii, o poveste de familie cu necazurile și bucuriile inerente.

Eu m-am așteptat însă ca această carte să fie mai mult despre cărți și cum acestea au schimbat în bine viețile oamenilor, dar nu s-a cuprins așa ceva, mai mult s-a arătat că a fi anticar nu era un lucru prea mare, din contra era doar o meserie ca oricare alta, meserie care nu te lăsa să mori de foame. Aș zice că se putea scoate mai mult din acest subiect și de aceea dau doar un 7/10 acestei cărți. Poate nu am înțeles eu unde bătea, dar dacă a fost doar o carte – documentar, atunci nu m-a prins.

Pentru o casă din piatră – Gina French

Aceasta mi-a plăcut cel mai mult și o să-I dau de la început un binemeritat 8,50/10 și dacă face cineva contestație îi dau chiar 9. Povestea Ginei French m-a impresionat foare tare. O fetiă dintr-o țară exotica dar săracă, colindă toată lumea în căutarea fericirii, dar ori nu o caută unde trebuie, ori fericirea se ascunde, cert e că această fată, devenită apoi femeie, trece din tragedie în tragedie și te gândești: când se va opri calvarul acestei femei? Nu vă spun când, dar o să descoperiți singuri cum alegerile noastre ne pot transforma viețile atât de repede pe cum glonțul iese de pe țeava pistolului. Tragic dar, înălțător poate să fie destinul ființei uname…

Captivă – Julie Gregory

Julie Gregory a scris o carte cu care în mod sigur mi-am îmbogățit cunoștințele într-un domeniu total strain. Am aflat o groază de lucruri despre sindromul Munchausen indus. Ați auzit de el? Nici eu până la această carte. Acest sindrom este o boală psihică cu care de fapt nici măcar nu suferă pacientul ci cineva din anturajul său, care îl face să pară și chiar să se creadă bolnav, deși acesta nu este. Julie Gregory a fost supusă ani de zile unor tratamente pentru boli de care ea nu suferea, dar pe care mama sa a crezut că fata le are. S-a ajuns foarte departe, până la momentul în care fetița ar fi trebuit supusă unei operații chirurgicale pe cord, evident ea nefsuferind nicio boală de inimă. Din fericire acest lucru nu se întâmplă pentru că Julie află la timp de boala de care sufrea mama ei și care se răsfrânge morbid asupra ei. Ea pleacă de acasă și încearcă să-și schimbe viața și să-și recapete anii pierduți prin spitale și să uite tortura la care a fost supusă, ea sănătoasă fiind. Nota 8.50/10 pentru experiența cutremurătoare.

Măritată cu un beduin – Marguerite van Geldermalsen

Dacă nu știți nimic despre viața beduinilor și dacă acest subiect vă interesează cât de cât această carte este numai bună pentru serile de weekend în care vreți să vă relaxați dar și să aflați ceva nou și amuzant. Cartea este povestea, adevărată, cum altcumva (?) a unei australience care călătorește prin lume cu rucsacul în spate și care-l cunoaște pe Mahomed la Petra în Iordania. Se îndrăgostește de el și decide să se mute la el în colibă. În scurt timp se căsătoresc și în stilul lor și în al ei, dar și cu acte și fac un copil, apoi altul, apoi altul și viața se desfășoară mai normal decât cineva și-ar fi imaginat.

L-am iubit pe Mahomed aproape la fel de mult ca și Marguerite pentru că Mahomed este un beduin iubitor și “bun la casa omului”, Mahomed este un bărbat de treabă pe care multe femei l-ar dori ca soț, un om cu care Marguierite stă pană la moartea lui, care survine la mult timp după ce ei au părăst Petra și au abandonat din stilul de viață al beduinilor.

Mi-a plăcut enorm că Marguerite povestește la final și ce s-a întâmplat cu ei peste ani și ani. O lectură relaxantă, despre niște vieți interesante. Mișto cartea. E o carte de 9/10 pentru că este cea mai bine scrisă dintre ele.

În mare sunt crocodili – Fabio Geda

Minunată poveste a unui copil abandonat tocmai pentru a găsi drumul în viață de unul singur. O istorisire la persoana I a despre cât de departe poți ajunge prin popriile forțe, despre cât de crud este destinul cu tine și cât de tare te poți ridica împotriva lui, despre cum îți dau alții pumni în tomac, tu vomiți și mergi mai departe și despre cum poți mereu să re ridici cu o treaptă peste ceea ce ai. O istorisire emoționantă dar foarte puternică. Mi-a plăcut mult ideea conform căreia un om trebuie să aibă în față o mare dorință așa cum măgarul are un morcov. Adică atâta timp cât vezi dorința în fața chiar dăcă ți se pare imposibil  să o ajungi, totuși nu te vei opri din drum. Acord tot un 9/10 exclusiv pentru povestea motivantă.

Precizez că aceste cărți merg de minune ca lectură de weekend happy

8 Filme (recomandări de weekend)

The Social Network

  • bun dar nu fabulos
  • interesant dar nu să te dea pe spate
  • probabil o să ia Oscar-ul și să mai auzim de el multă vreme de acum încolo

The Reader

  • unul dintre cele mai bune filme văzute în ultima vreme
  • emoționant și răscolitor
  • un film profund despre fapte aflate în spatele istoriei

Bicentennial Man

  • Robin Williams într-un super rol comico-dramatic
  • o comedie romantică SF după ideile lui Asimov
  • singurul film de gen la care m-am uitat din propria inițiativă

Under the Tuscan Sun

  • o vizită de două ore în Toscana, minunat feeling happy
  • o povestea romantică trăită în Italia (care mie mi se pare prin excelență romantică)
  • e de duminică seara, așa

He’s Just Not That Into You

  • vai cât am râs !!!
  • un film cu o distribuție de milioane de dolari
  • văzut cu Clau filmul a devenit de două ori mai comic (să mă explic: filmul nu e genul lui, dar printre altele joacă și Scarlett Johansson și Jennifer Aniston  în el, așa că a răbdat cu stoicism, iar eu m-am amuzat copios), în concluzie trebuie să-l vedeți și voi cu Clau laughing

Silk

  • m-am întristat cât pentru 10 filme adunate la un loc
  • sensibil și plăcut ca atingerea mătăsii
  • face ca Japonia să pară la o aruncătură de băț de Franța

Agora

  • cu și despre Biblioteca din Alexandria, deci despre cărți (cultura păgână)
  • cu și despre o femeie filosof (eeeee)
  • fără substanță, deși s-au chinuit mult, totuși tre văzut

Leap Year

  • o să iubiți Irlanda după acest film și mai ales irlandezii
  • și o să vă planificați o vacanță acolo și fetele o să-și dorească mai multe happy
  • un film verde (nu „albastru”, da?) winking

Vizionare plăcută și să nu uitați cana de ceai, merge la un film bun într-o zi/seară de iarnă winking

EuroSkate 2011

A început Campionatul European de Patinaj Artistic, anul acesta gazda este capitala Elveției, Berna… destul de aproape de noi și de nebunia mea de a merge într-un an să văd live măcar o zi de concurs. Dar aștept un mondial prin apropiere winking

În seara aceasta încep finalele și cum n-am TV, m-a rezolvat Clau cu Eurosportul pe net big grin deci în 10 minute sunt în fața televizorului, scuze, calculatorului…

Foto

Când afacerile vorbesc, Guvernul ascultă

Traduc de zor o lucrare cu care nu am nicio treaba pentru că vorbește despre politică și multe altele asemănătoare, dar nu e rău uneori să te mai îndeletnicești și cu altceva pentru că mai înveți una-altă.

De pildă în plin „boicot la pompă” (la Cluj continuă, se ia pe zi o benzinărie și se blochează). Găsesc în cartea „Theories of the Democratic State” următorul citat:

„Business behaviour matters enormously to governments in the way that the behaviour of other interest and actors in society does not. As a result, when business talks, governments listen very attentively. Business leaders will always have privileged access to the corridors of power, and business interests will always be given great weight.”

Nu am aflat ceva tocmai nou, dar având în vedere că acestea au fost subliniate de pluralistul Lindblom în 1977, mă tot gândesc ce mai vrem noi oare să schimbăm?

Fotografia, am găsit-o MINUNATĂ

Cel mai bun film al anului. And the Oscar goes to…

Azi au fost făcute publice nominalizările pentru Premiile Oscar 2011. Nu mă interesează în mod deosebit decât nominalizările pentru cel mai bun film al anului (produs în 2010, evident) care sunt următoarele:

  • The Fighter
  • Inception (văzut)
  • The Kids Are All Right
  • The King’s Speech
  • 127 Hours
  • The Social Network (văzut)
  • Toy Story 3 (văzut)
  • True Grit
  • Winter’s Bone
  • Black Swan

Da, trebuie să mai văd din ele ca să mă pot pronunța, dar este evident faptul că nu toate filmele acestea au șanse egale la premiu. Din ce se vehiculează, The Social Network, este marele favorit, dar s-au văzut cazuri în care marele favorit ratează premiul (chiar m-am mai gândit că de aia i-au dat Globul de aur, să-i închidă gura, bine ar fi). Inception mi-a plăcut mult mai mult, dar am sentimentul că nu prea va fi băgat în seamă.

În plus sunt foarte uimită de nominalizarea desenului animat Toy Story 3, care da, este cel mai bun din serie și mi-a plăcut enorm. Așa ceva nu rețin să se mai fi întâmplat în ultima vreme, știam că nu e de glumit cu Oscarul, sau nu? Mă rog, oricum, să ia asta ar fi cred cea mai mare surpriză pe care cineva și-ar putea-o imagina.

Acuma, realiști fiind. Am văzut trailerele de la două filme nominalizate care sunt pe lista de așteptare la mine, mă refer la 127 Hours și The King’s Speeach, sper să le văd cât mai curând, și nu știu de ce am un feeling pozitiv legat de ele. The King’s Speech are și cele mai multe nominalizări incluziv pentru cel mai bun rol masculin, Colin Firth. Ei, eu zic așa; înainte să văd filmele astea două. King va fi desemnat cel mai bun film al anului asta în cazul în care Oscarul pentru cel mai bun rol masculin nu-l va lua Colin Firth ci James Franco din 127 Hours, de menționat că James Franco este și prezentatorul galei din 27 februarie alături de Anne Hathaway. Așa, iar premiile pentru regie și scenariu le va primi „facebook-ul” happy Dacă Firth i-a Oscarul (și chiar m-am bucura, deși e la concurență cu minunatul Javier Bardem, deci e greu), atunci orice este posibil cu mici excepții big grin

Voi ce părere aveți? Știu că mai e până la gala de decernare dar nu strică să comentăm. În plus mai sunt categorii în care eu nu m-am băgat că nu am nici cea mai vagă idee  ce aș putea zice despre ele.