Vorbeam ieri cu o prietenă și îi spuneam că parcă nu am simțit până acum iarna, că nu am intrat în atmosfera sărbătorilor și că parcă toate m-au lăsat puțin rece. La fel a fost și anul trecut, dar atunci am zis că nu am simțit nimic din cauză că la Montpellier erau 10 grade la plecarea mea și în plus, depărtarea m-a făcut mai repede să îmi doresc reîntoarcearea acasă decât atmosfera specifică de iarnă.
Dar văd că nici anul acesta nu m-am “montat”. Poate o mai fi vreme. Oricum de duminică a nins în fiecare zi la Cluj, luni și marți a nins cam așa ca în povești, cu fulgi mari și deși. Zăpada s-a depus, cred că se poate face om de zăpadă deja, iar copiii au ieșit cu săniuțele. E iarnă în toată regula, orașul e împodobit, magazinele pline de jucării și ornamente pentru bradul de Crăciun…
M-am gândit că trebuie să fie tare trist pentru cei care nu sunt atinși de spiritul sărbătorilor de iarnă niciodată. Și, cu siguranță sunt foarte mulți din aceia care nu înțeleg care-i treaba cu “magggiiia”, de ce să ne minunăm la “luuuminițe” și râd pe sub mustăți de copilăriile celorlalți, dar n-ai cui te obosi să explici ce și cum.
Acum, abia aștept să plecăm la Ineu, mai avem o săptămână de stat pe baricade și apoi o luăm din loc, ca Moș Crăciun :)) Doar că știu cât de repede va trece timpul și cât de rapid se vor duce toate și mă simt noslagică în avans.
Pe voi cum vă găsește perioada asta din an?