În 2008 ziceam un Start? de care chiar și eu mă îndoiam, apoi în 2009 am trecut în revistă “realizările” de care mă bucuram. Acum, în 2010 aproape că nu prea mai știu ce să adaug. Entuziasmul pentru Bialog nu mi-a trecut și sper să mă țină și pe viitor. De asemenea și cititorii să rămână aproape :D
Nu am devenit obsedată de trafic și alte statistici, dar pot să spun că cea mai aglomerată zi pe blog a fost undeva la început februarie anul acesta. În continuare cele mai lejere zile pe blog sunt sâmbetele iar cele mai agitate poate zilele de luni și joi. De-o vreme încoace joia am început să scriu mai mult despre cărți, iar vinerea de cele mai multe ori despre filme sau alte activități de weekend. De asemenea, după cum probabil ați observat, am început să inițiez niște concursuri, care au avut efectul scontat și s-au bucurat de ceva succes, ceea ce m-a făcut să gândesc și altele. Așa că pe viitor o să le mai găsiți pe Bialog.
Din fericire am călătorit ceva și am reușit cât de cât să postez mai mult sau mai puțin live din acele locuri. Tot din fericire blogroll-ul s-a mărit considerabil, ceea ce automat mi-a a dus mie mai mult material lecturabil. Dar am avut plăcerea să constat că și Bialog-ul se regăsește în cât mai multe blogroll-uri, ceea ce înseamnă că a fost considerat material lecturabil de către alții.
Și cel mai important lucru de la ultimul bilanț este că prin Bialog am cunoscut niște oameni deosebiți. Pe câțiva am avut chiar plăcerea să-i întâlnesc sau să povestesc cu ei.
Luiza mi-a devenit o prietenă se suflet. Aici și-a dat concursul și Plimbăriciul, dar fără Bialog probabil că nu aș fi aflat de Plimbărici, deci una se leagă de alta, iar de noi două ne leagă o prietenie care se dezvoltă frumos.
Printre primii blogeri pe care i-am cunoscut se numără Roxana de la Lumea Mare, care atunci când a venit la Cluj nu a ezitat să mă caute. Am descoperit un om interesant și cald cu care mi-ar face plăcere să mai am ocazia să stau de vorbă. Mi-ar plăcea nespus să mă prindă la București un eveniment din Lumea Mare.
Pe Ana și pe Andreea (Tomata) le-am cunoscut la Timișoara în două zile ploioase de toamnă, dar fetele astea mi-au adus soarele cu temperamentele lor deosebite. Când mai ajung la Timioșoara dau de știre, da? :*
Apoi mă leagă un sentiment special de Laura, pe care deși nu am întâlnit-o parcă o cunosc foarte bine. Mi-aș dori tare mult să ajung pe la ea prin Târgu Neamț și i-am promis că dacă vor fi ocazii să merg în acea direcție o voi vizita. Până atunci mai dăm una de alta pe mess sau facebook.
De asemenea am vorbit pe mess și facebook cu Anca și cu Monica, una era deja în plecată în Franța și vorbeam despre ce cool e să fii student străin într-o țară civilizată, pe cealaltă am îndemnat-o să plece dacă are ocazia să studieze afară, mai ales că-și dorește mult.
Dar peste toate, parcă de fiecare persoană pe blogul căreia intru zilnic parcă mă leagă ceva, mă întreb mereu cum sunt viețile acestor oameni, ce mai fac ei când nu scriu pe blog, cât din blog e viața lor cu bune și rele și cât e nostalgie și compoziție?
Hai că m-am întins, dar ca obicei la “ceas aniversar” îmi vin multe în memorie. Vă mulțumesc pentru vizitele zilnice în această căsuță virtuală, vă mulțumesc pentru comentarii și vă mulțumesc pentru prietenie.
Deci, ne sărbătorim sau ce?