Duminică seara m-am uitat din întâmplare pe pozele cuiva (pierdeam vremea pe Picasa adică). Se făcea că printre altele ajunseseră respectivii în Bora Bora și am pus câteva poze de acolo. Am mai auzit de Bora Bora și de “raiul” acela de la un fost coleg de serviciu care a venit fascinat într-o zi la mine (știindu-mă nebuna cu visele de călătorii în cap) și mi-a zis că odată și odată va merge și el acolo cu soția… (good luck m-a gândit). Urmărind pozele mi-am amintit de Horia și de dorința lui, nu l-am mai văzut de un secol și nu am putut să nu mă întreb dacă o fi ajuns până la urmă în Bora Bora. Sper din suflet că da… și dacă nu, mă rog să i se îndeplinească dorința.
Eu nu m-am gândit niciodată pe bune că aș putea merge acolo. Mi se pare ceva SF oricum (e exact în mijlocul Pacificului, așa să vă imaginați) și de-ar fi să mi se întâmple cândva aș lua-o exact așa cum ar fi, o minune adică. Dar, s-a întâmplat că după gândurile de duminică seară să visez că am ajuns acolo cu Clau cu tot, evident, cu ceva prieteni prin preajmă, dar și vinovată că mă lăfăiam într-un bungalow care nici nu știam cât costă (ca să vezi ce sentimente de culpabilitate pe mine în timp ce înotam cu delfinii), oricum în visele mele peisajul arăta cam așa:
A fost fără dubiu unul dintre cele mai faine vise de anul acesta, după ce m-am trezit chiar m-am gândit că dacă aș putea m-aș seta să visezi în fiecare noapte că sunt plecată pe undeva, normal în fiecare noapte în altă parte :))
P.S. Probabil am reușit cumva să mă destresez și uite cu ce vis drăguț m-am procopsit :))))