Întrebare, întrebare… bătăușă sunt eu oare?

De la un articol de nota 10 (nu știu cât e de real, dar cel puțin mi-a ridicat moralul) pornesc și eu o postare instigatoare la violență :))
 
Dragii mei care mă citiți… poate că ați observat faptul că eu sunt o persoană pașnică, atat de nonviolentă că de multe ori în loc să pălesc o muscă care mă sâcâie deschid larg ușa, trag perdeaua și o invit frumos afară, iar pe oamenii care mă deranjează încerc să-i fac să înțeleagă că totul se poate aranja prin vorbă bună… dar, uneori, sincer… LA DRACU cu atâta diplomație că de multe ori am luat-o în freză din cauza ei.
 
Tatăl meu avea cel mai mișto caracter din cate am cunoscut vreodată (genul, râdem, glumim, dar nu sărim calul) și el m-a învățat încă de la grădiniță că cel mai bine ar fi când cineva se ia de mine să merg frumos și, pe acel cineva să-l iau de guler, să-l scutur puțin și să-i spun să meargă în aia a… știe el unde, și dacă o mai comenta după treaba asta să-i arat și un dos de palmă în urma căruia să-i dea bulionul. Și așa a fost, dragilor, așa tată, așa fiică, le-am zis-o de la obraz tuturor până pe la 16 ani și rar am avut probleme cu cineva (îi făceam din vorbe și nu prea ajungeam la partea cu gulerul și dosul de palmă). Apoi încet, încet mi-a înghițit cuvintele, mi-am schimbat atitudinea și am pierdut enorm devenind o mimoză care nu vrea să rănească pe nimeni nici măcar pe cei prea hărăguși și nici pe cei prea deștepți
 
Dar, citind articolul de care vă ziceam, așa un chef să iau pe care careva de guler mi-a venit că dacă ar fi prin apropiere unul din cei care m-au călcat pe bombeu în ultima vreme, sau unul care mi-a pus nervii pe bigudiuri, vorba Mărgeluței, tare mă tem că nu ar scăpa de mâna mea. Acestea fiind zice mă bucur pentru ei că nu sunt pe aici, dar îmi pare rău pentru mine că nu mă pot răzbuna decât în scris.
 
Vreau să fac iar parte dintre persoanele care spun în față tot ce le doare și nu se gândesc că prin asta cineva s-ar șifona, să mă ghidez din nou după principiul “ce e în gușă, și-n căpușă” și să pun pe primul loc ce mă deranjează pe mine nu ce-i deranjează pe alții. Că, dacă e ca cineva să nu te suporte și să se ia de tine cu sau fără motiv, tot o va face indiferent că tu ești o persoană diplomată sau una extrem de directă.
 
Poate că ar trebui să mă apuc de box (măcar odată pe săptămână) ca să mă eliberez de toată tensiunea acumulată în timpul în care mi-am înghițit cuvintele și mi-am înfrânat pornirile :))
 
Întrebare: E adevărată sau falsă, vorba lui Rocky (via Mircea Badea) cum că “nu contează câți pumni ai dat ci câți ai încasat și totuși să rămâi în picioare”?

Din ce carte este citatul?

Concurs fără premiu :))

Din ce carte este citatul?

Omul să fie mulţumit cu sarăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit”.

P.S. Zic eu că e simplu, dar sunt tare curioasă să văd care-l mai știe, rapid :P

Vă place Brahms?

Titlu: Vă place Brahms?
Autor: Francoise Sagan
Traducere: Nicolae Constantinescu
Editura: Pro Editura și Tipografie, 2007
Nr. pagini: 120
Preț: 18 lei
Citită în aprilie 2010
Notă: 8/10
 
Primul meu contact cu Sagan după cele mai frumoase amintiri l-am avut prin această cărticică romanțioasă. Femeia nebună ce mi s-a înfățișat în minunscula autobiografie pe care am avut plăcerea să o citesc, m-a uimit de această dată cu o carte despre iubire și greșelile pe care noi femeile le putem face îndrăgostindu-ne exact de cine nu trebuie.
 
Personajul central al cărții este Paula, o femeie pe care eu nu am înțeles-o, pe care am urât-o, dar de care apoi mi-a fost milă. Paula are către 40 de ani și e îndrăgostită nebunește de un mare gigolo al acelui timp, acesta deși are o elație de mulți ani cu ea nu i-a acordat niciodată importanța cuvenită în viața lui, ea a fost doar femeia de ocazie, femeia pe care nu o iubea, dar pe care nici nu o putea părăsi. Evident, ca orice femeie cu sufletul zgremțe, Paula găsește imposibilă ideea de a spune stop unei astfel de relații, chiar și în momentul în care în viața ei apare un bărbat mult mai tânăr care îi acordă toată intenția de care aceasta are nevoie.
 
Protagonista noastră se află astfel prinsă între două relații, una la care nu poate să renunțe pentru că iubește și alta de care se teme pentru că este iubită. Ciudat? NU, aceasta este doar natura feminină. Crunt este faptul că Paula crede că poate face față acestei situații, dar e mult prea slabă pentru asta, căci nu face față adevăratei iubiri și alege ca o proastă (scuze), amăgirea…
 
Nu am putut să nu mă gândesc câte femei nu sunt oare o Paulă bălaie care acceptă o invitație la Brahms cu speranța de aș schimba viața, dar care observă sfioase că viața e în altă parte? Multe, cred că multe și le compătimesc sincer…
 
Pe de altă parte Paula mai trăiește o dramă: aceea că se vede îmbătrânind și nu poate face nimic să oprească nenorocitul de timp, ea își analizeză sentimentele și prin prisma acestei drame, oglinda îi spune adevărul atunci când trebuia să o mintă, iar ea își ratează viața și fericirea ținând ison oglinzii. Concluzie: nu faceți ca ea….

Drumul către casa unui prieten nu e niciodată lung

Cineva a spus asta cândva, nu se știe cine, sau poate nu știu eu cine, dar ideea e că îmi place mult adevărul din spatele zicalei. Probabil conform acestui principiu a ales Luiza să vină din București și să mă viziteze la Cluj. Îmi doream și eu mult de tot să o cunosc așa că atunci când mi-a zis că în drumul ei de la Brașov la Oradea se va opri la noi la Cluj (că îmi va onora invitația) mi-am zis că e momentul oportun să stau face to face cu o persoană care mi-a inspirat incredere din spatele unui monitor, al unui blog și al unui forum, căci la fel ca și ea nu eram nici eu un fan al “cunoștințelor de pe net”.
 
Am avut oareșce emoții când am așteptat-o în autogară la Cluj (acum află și ea asta), dar când am văzut că m-a recunoscut din autocar și mi-a făcut cu mâna am zis că nu are cum să nu fie bine. Adică, să “mă” explic: mie îmi era oarecum frică că nu o să mă placă, eu am o voce enervantă (când mă aud nu mă suport), pot stresa omul foarte ușor pentru că vorbesc mult, repede (și mă bâlbâi uneori pentru că vreau să le zic pe toate odata) :)) Deci, îngrijorările mele aveau legătură cu mine și nicidecum cu ea (chiar nici nu m-am gândit că s-ar putea întâmpla să nu-mi placă ceva la ea, oare de ce nici nu m-am gândit? aveam încredere, asta era). Mai erau și minunații noștrii parteneri care erau practic doi străini, numai că în 10 minute amândouă ne-am dat seama că au multe în comun domnii și nu aveam de ce să ne facem probleme :)
 
 
Altfel, am petrecut în Cluj două zile frumoase în care am avut parte de vreme bună, în care am reușit să-i arat orașul de care eu m-am îndrăgostit și în care ne-am dat o șansă să ne cunoaștem mai bine. Joi când ne-am despărțit mi-a părut așa de rău căci pentru o clipă nici nu am realizat că practic ne văzusem doar de două zile, mie mi s-au părut ani la mijloc, ani în care am împărțit multe, mai ales pasiunile pentru călătorii, carți și fotografii. Am realizat că acordul felului de a gândi creează prietenia și tocmai de aceea noi ne-am înțeles și în realitate pentru că semănăm, împărtășim cam aceleași valori, prietenia este o egalitate armonioasă spune Pitagora…
 
Dragă Luiza, o să închei cu un citat de Saint Exupery, dar nu înainte de ați spune că așa cum Drumul către casa unui prieten nu e niciodată lung, eu vă aștept la Cluj și la Ineu de câte ori doriți, iar noi la rândul nostru, conform aceleiași zicale o să încercăm să ne facem drum la București (promit!).
“Nu prea știu de ce-ți scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredințez nimicurile ce mi se întâmplă. Poate că-mi scriu chiar mie.”
 
 
P.S Îmi plac prieteniile, îmi iubesc prietenii și chiar de nu iau zilnic legătura cu ei, știu care sunt, unde sunt, cum sunt. Poate pe unii nici măcar nu-i merit, dar cu siguranță le sunt recunoscătoare. Le mulțumesc :*

Câștigător Concurs: Recomandați-mi o carte pe care ar trebui să o citesc vara asta

A venit momentul în care anunț ce carte voi citi vara asta în urma recomandărilor voastre. Înainte vreau sa mulțumesc pentru recomandări, au fost multe, diverse și foarte interesante. Cineva mi-a spus într-un comentariu că e curios pe ce criteriu voi alege cartea; păi deja am zis că va fi una la care nu m-am gândit că-mi va face cu ochiul vara asta (acesta e principalul criteriu), apoi mi-am mai spus mie ca ar fi frumos să fie una pe care să o am în casă (voi nu-mi cunoașteți biblioteca, așa că nu ați avut de unde ști ce să recomnadți în funcție de asta) și un al treilea criteriu ar fi fost notorietatea (că v-am zis eu că am cărți celebre necitite).

În urma deliberărilor, am constatat că multe din cărțile recomandate se încadrează în această categorie, însă numai una a fost cea care m-a convins pentru ca nu știu din ce motiv nu am pus mâna pe ea având-o la îndemână și peste toate e la limita dintre filosofie și literatură, la limita dintre ficțiune și realitate. E până la urmă o carte cunoscută, despre care știu multe dar pe care s-a așezat praful căci nu i-am acordat atenție.

Este vorba despre cartea lui Mircea Eliade Noaptea de Sânziene, iar recomandarea a venit de la Dana de pe blogul Gânduri de nisip și idei în valurile mării. O rog pe Dana să-mi trimită pe mail adresa la care o să primească o carte ca și premiu, o carte care mie mi-a plăcut mult și care sper să-i placă și ei. Și pentru că mie îmi plac surprizele las numele cărții necunoscut până când câștigătoarea va primi coletul.

Vă pup și vă aștept la toamnă cu alte concursuri :)

Shrek Forever

Shrek Forever sau Shrek 4 este ultimul film din seria celor cu căpcăunul îndrăgostit de prințesa verzuluie ascunsă într-un turn și salvată prin sărutul fermecat. Mă rog, acesta este un anti basm sau are toate incredinetele pentru a deveni unul.

Dacă în primele 3 filme (din care eu am văzut numai două și cu o tentativă nereușită de a-l vedea și pe al 3-lea) povestea decurge așa cum ne-am închipui, în acest ultim “episod” nimic nu mai are legătură cu nimic, căci povestea este într-un anume fel despre cum ar fi stat lucrurile dacă Shrek nu s-ar fi născut… Restul e o comedie spumoasă cu vocile arhicunosute care fac din acest film cel mai bun din serie.

Faptul că e 3D îi sporește din farmec, vă rog alegeți varianta cu subtitrare, nu cea dublată.

Nu pierdeți capitolul final din Shrek :)

Elogiu mamei vitrege

Titlu: Elogiu mamei vitrege
Autor: Mario Vargas Llosa
Traducere: Alma Moldovan
Editura: Humanitas, 2005
Nr. pagini: 136
Preț: 8 lei în Anticariatul Socrate, Polus Center.
Citită în aprilie 2010
Nota: 9
 
Cartea lui Llosa este o carte care se poate citi într-o seară liniștită ce poate precede o noapte zbuciumată (sau cel puțin așa îmi place să cred). Aceasta deoarece este o carte erotică, da, este… dar erotică într-un fel care ar putea șoca, de fapt chiar o face, șochează, dar cu măiestrie.
 
Povestea prezentată este a unui soț înșelat de a doua nevastă chiar cu fiul său. Doar că acest foarte interesant fiu, Alfonso, se află chiar înainte de pubertate, deci e mic, atât de mic încât toate gândurile duc la un fel de pedofilie (dacă vrei poți să percepi așa). Povestea de “dragoste” este însă destul de, la limită, între o iubire maternă și una pur carnală, între dragostea unui fiu pentru mama sa vitregă și gândurile ascunse și suficient de meschine ale unui suflet pe care l-ai credea pur.
 
Evident cartea este foarte interesantă, vrei să ajungi la final destul de repede ca să vezi cum va afla tatăl de aceasta legătură “primejdioasă” și total nelalocul ei. Nu am putut să zic decât că Llosa e genial, are o imaginație “extremă”, totul devine artă în viziunea sa, chiar și incestul, chiar și găndurile necurate, chiar și gândurile necurmate la momentul oportun.
 
Recunosc faptul că unii ar putea fi oripilați de o astfel de poveste, dar sfatul meu e că trebuie trecută în palmaresul unui cititor pentru că e pur și simplu altceva :D