Cu cărțile pe masă: Rezultate concurs!

Dragii și dragele mele, în primul rând vreau să vă mulțumesc din suflet pentru că ați răspuns cu entuziasm acestui concurs, reacțiile fiind mai mult decât îmbucurătoare. Mi-a fost greu să aleg pentru că am primit 14 povești foarte drăguțe și diverse (niciuna din același loc), aceste povești mi-au încântat să vă spun drept această săptămână destul de grea și nu prea veselă.

Înainte să vă zic către cine au mers cărțile să vă enumăr poveștile:

Cristina mi-a povestit despre Mănăstirile din Nordul Moldovei.
Alina mi-a trimis o poveste de prin Hawai.
Miana mi-a relatat vacanța în doi de pe Valea Doftanei.
Ana-Maria mi-a zis că ea cel mai bine s-a simțit în România.
Vulpitza a rămas la eternul Paris.
Miruna și-a împărtășit experiența din Maroc.
Monica mi-a povestit despre Barcelona.
Marcela nu a uitat de Grecia.
Isabella a povestit despre locul în care a copilărit bunica ei: Lenschkirch.
Costi și-a amintit de experiența din India.
Bogdan ca un artist ce e ne-a zis despre o călătorie de august la Katwijk – Marea Nordului.
Cezar a mers puțin spre trecut și din 1991 ne-a venit o poveste de prin Olanda.
Adina ne-a dus într-o călătorie alături de Mark Twain.
Dana a relatat despre excursia ca premiu de la Balaton.

Acestea fiind spuse PREMIILE:

Cartea Roxanei Valea “Prin parf și vise” merge la Miruna pentru povestea ei “de la porțile Saharei”. Felicitări !!!!

Cartea lui Tibor Fischer “Călătorie până la capătul camerei” merge la Costi și la experiența lui inedită în India. Felicitări !!!

Acel premiu special (elaborat) care merită publicat după cum am anunțat îl voi împărți pentru că nu am de ales între Cezar și călătoria sa prin Olanda și Alina cu a sa vacanță hawaiană. Povestea lui Cezar o veți putea citi mâine pe Bialog, iar cea a Alinei poimâine.

În plus duminca viitoare am să public pe Bialog cele două povești ale câștigătorilor noștrii, într-o postare specială pentru care le cer public niște poze. (sper să poată să-mi trimită măcar câte două)

Aștept de asemenea un mail de la cei doi câștigători cu adresele unde le pot trimite cărțile.

Vă mulțumesc și vă mai aștept !!!

Blogărind prin viață

Prin Rontziki a ajuns și la mine o leapșă pe care am văzut-o prin foarte multe bloguri, încerc să o rezolv cerându-mi scuze pentru mica întârziere…

1. Cât din viața personală expui scriind un blog?
Măi, sincer am scris și “questi” personale mai ales când am fost provocată să răspund la diferite întrebări. Ideea e că deși acest blog a fost gândit inițial ca un “jurnal”, după ce a început lumea să vină și să citească nu mi-am putut permite să rămân în chiar în “costumul Evei”. Nu am nimic de ascuns, dar unele lucruri chiar nu le pot spune în gura mare. Probabil că pe blog puteți afla multe, chiar foarte multe despre mine, dar nu mă puteți cunoaște doar din aceste postări.

2. Cu ce îți dăunează blogul?
Nu știu dacă îmi dăunează blogul, dar sigur îmi dăunează netul pe care pierd multă vreme, nu neg, am și aflat multe de pe net, poate m-a ajutat, dar sincer mă deranjază că stau pe net aiurea în loc să citesc, să scriu (ce trebuie), să mă uit la filme sau să petrec mai mult timp cu prietenii/familia.

3. Cu ce te ajută blogul?
De exemplu mă ajută să fiu mai creativă și să nu-mi blochez anumite porniri de a scrie, de exemplu o recenzie sau ce o fi aia pe care o scriu după ce citesc anumite cărți, apoi mă ajută să mă destresez (uit de altele cât timp scriu pe blog) și nu în ultimul rând m-a ajutat să găsesc persoane cu aceleași preocupări ca și mine, pe unii îi consider prieteni deja…

4. Ce reacții permiți?
Orice reacții cred că permit, nu am cenzurat pe nimeni, nici nu am prea avut de ce să cenzurez pe cineva, în principiu atâta timp cât nu ne jignim și ne respectăm permit orice.

5. Care ți-e rutina de blogger?
Hmm… păi deschid laptop-ul când mă trezesc și până mă adun intru să văd cam cine a dat pe Bialog. Dacă plec spre școală sau am altă activitate, las cititul blogroll-ului de pe mai târziu. Dacă am muncă de “acasă cu cărțile în brațe” îmi permit să citesc întâi blogurile mele dragi, să comentez și apoi să mai și postez, iar abia apoi îmi văd de treabă. Recunosc, în timpul zilei întru să văd dacă a mai zis cineva ceva vis a vis de ce am scris. Dacă am de scris pe laptop, intru și mai des…
În weekend-uri, dacă sunt acasă scriu și petrec ceva vreme (multă) pe blog, dacă plec, am musafiri sau sufăr de lipsă de chef… nu prea dau pe blog.

Voi cum împăcați blogul cu real life? Trimit mai departe întrebările: Marianei, Vulpitzei, Ioanei și Tiq-ului (haha, hai că asta-i faină)