Filme românești

În vacanța de iarnă am văzut câteva filme românești foarte faine care mi-au redeschis apetitul pentru regizorii și actorii români. Sunt niște filme care m-au convins că scenariștii români nu scriu doar despre Revoluția din ’89 (cred că 90 % din filmele românești sunt despre asta, iar 80% nereușite) ci și despre subiecte care-ți pun tărtăcuța la treabă și simțul umorului în roller coaster.

În mod cert mai vreau filme românești pentru că sunt destule pe care nu le-am văzut și destule cu potențial de must see cum sunt următoarele:


FILANTROPICA (2002, scenariul și regia Nae Caranfil, cu Mircea Diaconu, Gheorghe Dinică, Floin Zamfirescu, Mara Nicolescu, Marius Florea Vinzante)

Sunt la o revizionare asta după ce Pro TV-ul a dat filmul cam acu 3-4 ani. Oricum nu mi-am amintit multe din el, a fost ca și cum atunci îl vedeam prima dată. Filantropica e în mod cert cea mai bună comedie românească de la “Nea’ Mărin Miliardar” încoace chiar dacă filmele nu se aseamănă deloc. Am râs aproape cu lacrimi la povestea fabuloasă a profesorului Ovidiu Gorea care din dorința de a câștiga ceva bani în plus ca să cucerească o tânără superficială găsește în mod neașteptat o cale spre mărinimia oamenilor.

Subiectul este extrem de complex, iar replicile actorilor geniale. Îl găsesc un film foarte fin construit, iar actorii aleși pe sprânceană, un Mircea Diaconu aproape perfect într-un rol care l-a prins la fix, de la expesivitate la exprimare.
Trebuie să-l vedeți :)


ASPHALT TANGO (1996, regia Nae Caranfil, scenariul Nae Caranfil și Stephane Lepine, cu Mircea Diaconu, Charlotte Rampling, Florin Călinescu, Constantin Cotimanis)

Această coproducție româno-franceză face parte din seria de comedii incredibile în viziunea lui Nae Caranfil, regizor față de care am mai nou tot respectul pentru ceea ce a lucrat. Filmul cu replici în română și franceză am început să-l văd la Montpellier la un curs interactiv de limba română, doar că am văzut foarte puțin din el. Acum văzându-l tot mi-am dat seama că e alt film genial pus de români la păstrare.

Același Mircea Diaconu e Andrei un soț cu o viață insipidă care nu poate oferi nimic soției dornice de mai mult, Dora. Aceasta împreună cu alte tinere românce la apelul “matroanei” Marion (Charlotte Rampling) semnează un contract pentru a face parte dintr-o trupă de “balerine” în Franța. Andrei înebunit pleacă pe urmele ei.
Finalul te ține cu sufletul la gură :)


FURIA (2002, regia Radu Munteanu, scenariul Radu Munteanu și Ileana Constantin, cu Dragoș Bucur, Dorina Chiriac, Andi Vasluianu și… Adrian Minune)

Mi s-a părut că aduce oarecum cu o poveste de cartier, fie el și bucureștean, o poveste destul de tristă și pe alocuri macabră, de înțeles. E fără îndoială un film cu greutate despre mafia de după blocuri și despre copiii rebeli ai zilelor noastre, dar dincolo de asta e un film despre supravietuire și prietenie. Evident plin de înjurăturile specifece românilor și cu iz de mahala (doar nu degeaba cântă Minune pe aici), Furia aduce în prim plan o generație tânără de actori foarte talentați și carismatici. Dorina Chiriac mi-a plăcut în mod deosebit, are o voce și niște ochi care au făcut tot filmul)


CEA MAI FERICITĂ FATĂ DIN LUME (2009, regia Radu Jude, scenariul Radu Jude și Augustina Stanciu, cu Andreea Boșneag, Doru Cătănescu, Andi Vasluianu, Vasile Muraru)

Un film nou, pe care l-am văzut pe 1 ianuarie la HBO. O tragi-comedie hilară, excepțională după o idee cum sincer, numai românilor le poate veni.

Delia e o adolescentă din provincie care câștigă o Dacia Logan Break trimițând etichete la un concurs promovat pe un suc foarte ieftin. Venită cu părinții la București să-și ridice premiul este pusă în situația de ai convinge pe aceștia să o lase să păstreze mașina pe care ei vor să o vândă să deschidă o pensiune la munte în casa bunicii. Toate aceste frământări ale fetei care nu știe cum ar fi mai bine se desfășoară în timp ce trebuie să filmeze spotul în care declară că a câștigat mașina la concursul cu sucurile.

Am râs de m-am prăpădit la fazele în care în spotul publicitar ea trebuie să bea cât mai mult suc, iar la cadrele filmate repetat și din diverse unghiuri fata săraca ajunge să bea litri de suc până nu mai poate :))

Vor urma și alte filme românești…sper.

4 comentarii

  1. Unul din cele mai bune filme româneşti din ultimii ani (după mine cel mai bun din '89 încoace) e "Restul e tăcere" a lui Nae Caranfil. ABSOLUT GENIAL. Marius Vizante e fabulos şi ce mi-a plăcut enorm de mult este că a fost filmat foarte bine, cu sunet excelent, fără problemele pe care le vedeam/auzeam cu toţii.

  2. Primele doua filme descrise foarte bune, celelalte medii spre slabe. Dar e timp de mai bine si de acord cu Emi ca unul dintre cele mai bune ale postdecembrismului este "Restul e tacere".
    Doar o precizare cu care nu sunt de acord: faptul ca majoritatea filmelor romanesti de dupa 1989 trateaza perioada comunista, sub toate aspectele ei, mai ales negative, si nu revolutia.

  3. @Emi: O să mă uit și la "Restul e tăcere" cât de curând, am auzit că e un film bun, dar din diverse motive nu l-am văzut încă.

    @Jovi: Da, ai dreptate, majoritatea tratează perioada comunistă, dar sunt și exagerat de multe cele care au ca temă Revoluția din '89 (cred că pe alea le-am văzut pe toate și mi-a cam ajuns) :)

    @Rontziki: Mulțumesc frumos, mă bucur că prima leapșă pe anul ăsta e una despre cărți. Mâine, poimâine o fac, promit :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.