Sexy guys

Am rămas de anul trecut cu o datorie neachitată, știu, e vina mea, dar am avut un final de an aglomerat. Vă mai amintiți postarea mea despre femeile frumoase?
Ei bine, dacă vă mai amintiți sau ați văzut acum despre ce a fost vorba probabil că o să vă dați seama că această postare va fi despre bărbați :D zic eu frumoși, deși e tare greu să zic “bărbat frumos”, poate drăguț, poate simpatic, poate sexy, poate smart and sexy, poate doar… HOT ce naiba?… dar frumos, din păcare nu pot să zic despre mulți bărbați (vă rog să mă scuzați cei care mă citiți, dar sunt convinsă că niciunul nu puneți mare preț pe asta și că aveți multe alte calități mult mai importante decât frumusețea) ;)

Și totuși mai sunt și din ăștia, cu trăsături de Ken (Barbie and Ken?), trăsături care-i califică într-un top personal și foarte subiectiv al bărbaților frumoși rău de tot, al bărbaților care își au locul prin lumea femeilor frumoase, al bărbaților care au toate porțile deschise spre inimile femeilor de orice fel.

E un top de doar 5 locuri, pe care l-am întors pe toate fețele înainte. Am găsit foarte greu pozele și ca o curiozitate care sper doar să nu vă taie apetitul, am dat și peste multe site-uri gay. Chiar nu credeam că sunt atâtea :D

Locul 5
Puteți să vă luați cât vreți de mine, dar mie de el mi-a plăcut de când mă știu, cred că e actorul cu cea mai frumoasă față de la Hollywood, e actorul cu cei mai frumoși ochi din lume, cu cel mai drăguț păr (mi-au plăcut toate tunsorile lui) și cu cea mai seducătoare gură. Și dacă socotești că nu s-a culcat pe-o ureche luându-și doar partituri de playboy atunci pot zice clar: ce bărbat mișto. L-am văzut în filmul meu preferat: The Legends of the Fall, apoi în Seven, Fight Club, Meet Joe Black, The Curious Case of Banjemin Button and many, many others… da, este BRAD PITT și le-a avut alături pe două dintre cele mai sexy femei de glob: Jennifer Aniston și Anjelina Jolie. Lucky bastards :)

Locul 4
Hmm… este un fost fotbalist și mare trubadur italian, extrem de expresiv, foarte sexy în toate videoclipurile și concertele sale cu o voce care face să ți se ridice părul. La cum cântă nu pot să nu îmi imaginez cum ar șopti anumite cuvinte… A avut acu’ doi ani un concert la Sibiu, la care nu am ajuns și regret amarnic, oricum e unul din visele mele să-l văd în concert la Roma, poate nu ați ghicit, dar e vorba despre artistul meu preferat EROS RAMAZZOTTI – la Piu bella cosa :*
Din păcate chiar dacă a avut multe femei frumoase alături nu a fost foarte fericit în viața de cuplu :(

Locul 3
Vine din lumea sportului… cu motor și l-am ales cu greu căci era cât pe ce să aleg un altul, foarte interesant și el, dar m-am răzgândit în ultima clipă. Tipul asta are o față de 18 ani de nu-i adevărat, pare foarte finuț (îmi plac ăștia) și cu atât mai surprinzător că are o astfel de meserie pentru trăsăturile lui. Dacă e să zic exact ce-mi inspiră cred că aș zice “drag”, are o freză deloc aranjată și niște buze uluitoare. Nu am știtut până în acest moment și despre această performanță, căci îmi plăcea de el cu mult înainte, dar se pare că e nr. 1 în Formula 1. JANSON BUTTON !!!

Locul 2
Acel je ne sais quoi l-a făcut o vedetă nemuritoare, a fost idolul femeilor, poate cel mai cunoscut sex simbol masculin ever. Sexy nu atât prin fizic (poate ochii lui albaștri) cât mai ales prin atitudine, un domn cu stil miserupist, dar un galant veșnic îndrăgosit (de persoana lui), un bărbat bine și foarte cuceritor. Probabil cel mai cunoscut francez din toate timpurile. Da, chiar și pentru mine :) ALAIN DELON care ar putea defini astfel frumusețea masculină: un bărbat frumos este acel bărbat care nu iese din modă nimiodată.

Locul 1
Dragele mele (că știu că voi sunțeți mai pe fază acum) poate pe domnul pe care l-am ales eu pe locul 1 nu-l prea cunoașteți, poate nici nu mai e pe val acuma, este fotbalist, dar cariera lui nu m-a impresionat și nici nu știu prea multe despre ea. Acum cred că joacă prin SUA (băieții care știu să mă corecteze), nu-i Beckham liniștiți-vă, e unul mult mai BUN, e un nordic cu față angelică (cred că D-zeu a lucrat ceva mai mult când i-a construit pe nordici), îmi pare rău că nu am găsit o poză alb-negru numai cu fața lui căci asta mă interesa, nu-s ipocrită, poza pe care am găsit-o e superbă oricum. Judecați și voi…
De ce l-am ales pe el? Pentru că mi se pare cel mai expresiv dintre toți bărbații ăștia celebrii, cel mai interesant și… cel mai frumos, e o frumusețe specială după părerea mea… FREDRIK LJUNGBERG. Noh… am zis-o și pe asta :P

O noapte bună să aveți fetelor ;)

Comedii la care chiar râzi :))

Una Romantică, de văzut în doi, la gura sobei, cu sentimentul că în viață e posibil orice. Film văzut în 2 ianuarie. “Music from another room” (1998) cu Jude Law, Jennifer Tilly și Gretchen Mol, în regia lui Charlie Peters

Una de Crăciun, cu un Danny de Vito excelent ca de fiecare dată, răzi numai când îl vezi, film de văzut în perioada sărbătorilor de iară, eu chiar atunci l-am văzut și una dintre cele mai bune comedii pe această temă văzută în ultima vreme. “Deck the Halls” (2006) cu Danny de Vito, Matthew Broderick, Kristin Davis

Una pentru Fani, excentrici și puțin duși cu pluta, recunosc am văzut filmul la insistențele lui Clau, dar m-am amuzat copios, a meritat din plin. “Fanboys” (2008) cu Sam Huntington și Chirs Marquette, regizat de Kyle Newman

Cireașa de pe tort, văzut de curând, după ce a luat Globul de Aur, cea mai bună comedie din ultimii ani, după umila mea părere este “The Hangover” (2009) cu Bradley Cooper într-un rol foarte tare (smart and sexy, just wow). O comedie care trebuie văzută asta ca să nu vă zic alte expresii foarte folosite în descrierea unei comedii de 5 stele :))

Have Fun :))

În vestă printre fracuri


Titlu: În vestă printre fracuri
Autor: Ion Cristoiu
Editura: Historia, București
An de apariție: 2007
Colecția: Lumea văzută de un român rupt în fund
Nr. pagini: 442

Cartea lui Ion Cristoiu din seria “Lumea văzută de un român rupt în fund” trebuie să spun de la început că nu m-a impresionat prea tare, chiar dacă mi-am dorit-o, am primit-o și am început să o citesc pe nerăsuflate. M-am desumflat rapid. Nici nu știu cărui fapt se datorează această situație. Poate am crezut mult prea tare în talentul lui Cristoiu, care nu că ar fi un netalentat care vorbește plat ci doar nu pe gustul meu. Am zis că am să-i dau o șansă cândva și celeilalte cărți pe care o am din serie “Prin dormitoarele Casei Albe” (despre care am înțeles că ar avea același stil, dar… poate oi avea eu altă stare).

Per ansamblu cartea nu e rea, poveștile sunt nostime și dintre cele mai diverse, de la “Cum am ajuns în Biroul Oval” la “Dejun cu Valdimir Putin”, cartea este fară îndoială un jurnal de călătorie (satiric) după cum notează însuși autorul, dar accentul din păcate mi s-a părut pus nu pe întâmplările propriu zise ci pe umorul dus puțin la extrem de jurnalist (aș zice că a cam sărit calul cu nota comică a jurnalului). Părea mea că niște povestiri care să aducă zâmbetul și care să mai fie relatate și pe baze reale trebuiau lucrate altfel, adică nu dând impresia că “ți se rupe de peluza Casei Albe” sau că “vai de mine cum restaurantul de la parter este instituție cheie a ONU”.

Dincolo de fazele care nu mi-au plăcut de nicio culoare, desigur se află și note interesante, am aflat lucruri de prin delegațiile oficiale ale mai marilor României, lucruri care nu au apărut la TV, care nu s-au dat în ziare și de care lumea nici nu prea era interesată, dar lucrurile astea mici sunt picante și au căzut bine tocmai când doream să abandonez cartea. Cristoiu se poate “lăuda” (chiar dacă dă impresia că nu-i pasa) că a făcut parte din cele mai diverse delegații însoțind cam toți președinții și premierii României peste mări și țări. Deci nu mă îndoiuesc de faptul că a văzut multe și mărunte care pot fi luate în derâdere și care oricând ar fi putut face deliciul publicului.

Nu neg, m-am amuzat la unele faze, mai ales la acelea în care autorul râde de el însuși, autoironia nu-i lipsește lui Cristoiu, și mai ales știindul, cunoscându-i felul în care se exprimă, auzindu-i accentul și zumzetul peltic parcă eram acolo într-un colț și-l vedeam fofilându-se pe lângă Năstase in fața Casei Albe, privindu-l pe Bush și parcă interceptând-ui ironiile la adresa acestora, ironii ivite inițial în capul lui cu destinația precisă: jurnalul de călătorie, că nu toate puteau fi scrise în ziarul din ziua următoare.

Această carte ar putea fi o experiență interesantă, pentru fanii acestui mare jurnalist și om de televiziune (aceste merite nu i se iau), poate fi de asemenea plăcută de cei care înțeleg probabil umorul altfel decât îl înțeleg eu, poate că e un unor inteligent dar nu i-am prins eu firul. Ce să zic? Nu mă pot aștepta să-mi placă chiar toate cărțile care ajung în mâinile mele, dar dacă reușesc să termin o carte (ceea ce în general fac), înseamnă că nu mi-am pierdut totuși vremea cu ea.

Poșeta mea cea de toate zilele

Am primit ieri de la Mariana o leapșă drăguță. Trebuie să vă spun ce am în poșetă, să vă zic câte ceva despre ea și dacă se poate să atașez și o poză.

Aceasta este poșeta mea actuală:

Spun actuală pentru că eu port o poșetă (una singură) o anumită perioadă, nu le schimb în fiecare zi (deși cu foarte mult timp în urmă aveam acest obicei), asta poate pentru că mă atașez de ea, mă obișnuiesc cu ea, știu cu ochii închiși unde îmi găsesc cheile sau știu fix câte lucruri total nefolositoare încap în ea :)

Cea din imagine o port din decembrie, am cumpărat-o de la Montpellier cu 10 euro, e no name, nu pare foarte rezistentă, dar e extrem de încăpătoare, merg în ea jumătate din cumpărăturile de la Cora, unde mai pui că mi-a fost extrem de utilă când m-am întors acasă cu autocarul. Nu mi-a cântărit-o nimeni (cum să cântărești poșeta?) dar cred că avea lejer 5 kg. :))

De cele mai multe ori e plină ochi cu de toate, de data asta am încărcat-o însă cu următoarele:
În buzunarul mic lateral din spate am cheile de la apartament (cu cele 3 “breloace” ca să le găsesc ușor), cheia de la mașină, am și cheile de la Ineu (tot timpul sunt la mine), balsamul de buze și mobilul.
În buzunarul mic interior am vreo 3 pixuri și un marker portocaliu.
În “marele interior” am de fiecare dată cartea pe care o citesc, portofelul, o borsetă cu paracetamol, agrafe, plasturi, uneori un gloss și alte din astea de uz imediat și urgent, apoi mai e o pungă/sacoșă, un carnețel cu tot felul de notițe (un soi de agenduță), încă un carnețel mic de tot pe care de voie de nevoie mai scriu nr. de tel. și mailul (ține loc de carte de vizită), pachetul slim de gumă de mestecat, trusa de unghii, gelul de mâini, pachetele de șervețele umede/uscate, un pliculet de cappuccino, și două referate pe care le-am scris ieri.
Și ar mai încăpea lejer încă pe atâtea :)

Vulpitzo, tu ce ai în poșetă? Îți pasez leapșa pentru când ai vreme :*

Televizorul nu ne mai oferă nimic


Nu ne mai oferă de ani buni, doar că eu sunt absolut convinsă de asta doar de vreo 2-3 ani încoace. E aproape trist că plătim între 20 și 50 de lei pentru niște posturi tv la care nu ne mai uităm decât “din Paști în Crăciun” și atunci cine știe la ce competiție sportivă sau emisiune ieșită din comun.

Eu personal cunosc din ce în mai multe persoane care nu se mai uită la televizor deloc, care nici măcar nu mai dețin unul. Televizorul a devenit mai mult o sursă de dezinformare decât de informare, dacă în trecut mă uitam la “principalul” buletin de știri al zilei, de câțiva ani poate mai prind știrile de la miezul nopții și văd din ele primele 5 minute pe fundalul cărora adorm fără să le mai diger într-un fel sau altul.

Serialele nu mai pot fi urmărite la Tv pentru că nu te poți baza deloc pe achiziționarea noilor sezoane, filmele artistice sunt de toată jena, majoritatea difuzate și redifuzate, majoritatea proaste și pierdere de vreme. Divertismentul nu mai există și la cum merg lucrurile nici nu cred că-și va mai reveni vreodată. Emisiunile culturale există, dar faptul că sunt culturale nu îți garantează că sunt toate bune. Oricum cultura ca și atragere a publicului nu va funcționa niciodată.

Eu mă uit la TV la competițiile sportive care-mi plac. De exemplu urmează Olimpiada de iarnă care merită urmărită cât de cât, urmează Turneele de Grand Slem la Tenis, C.M. de Patinaj Artistic, și vara cele de Atletism. Gimnastică și Înnot. Mă mai uit la “Omul care aduce cartea”, la “Profesioniștii” (chiar, mai există?), la “Bazar” și dacă mai prind ceva emisiuni de călătorii. Pe Discovery mă atrăgeau emisiunile despre crime, pe care le urmăream cu interes dar numai când mai era cineva pe acasă :D acum parcă m-am plictisit și de ele. Apoi “În gura presei” chiar dacă uneori mă plictisește Badea, parcă nici el nu mai e ce a fost, uneori mă amuză tare, alteori schimb canalul, alteori adorm cu el zbierând pe fundal. Mă mai uit și la Eurovision, adică odată pe an.

Și ca și dezamăgire supremă, din acest an nici TV Satelitul nu-l mai cumpăr, oricum în ultimii ani îl luat și rămânea necitit, îl răsfoiam mai mult la Sărbători. Și asta chiar e ceva căci îmi luam Satlitul de vreo 10-12 ani :D

Sursa pozei.

!!! Am mai găsit un post interesant despre asta aici.
Voi vă mai uitați la TV, și dacă da, LA CE?

Nunta la Palat și Expomariage

Două evenimente “frumoase” au avut loc în acest weekend în Cluj, Nunta la Palat și Expomariage, ambele târguri de nunți fiind destul de bine organizate, lucru îmbucurător. Normal că au fost și părți care nu mi-au plăcut deosebit de mult, cum ar fi spațiul prea strâmt și atmosfera sufocantă de la “Nunta la Palat” sau greșelile de marketing de la “Expomariage” la care era nici să nu merg pentru că am aflat de el abia vineri în ziua deschiderii.


Nunta la Palat a fost din punctul meu de vedere peste Expomariage datorită locației, Muzeul de Arta, din plin centrul Clujului, apoi faptul că am mai fost la acest târg acu vreo 3 ani parcă mi-a dat mai multă încredere. Greșala a fost a mea că nu m-am gândit să merg vineri ci am ales ziua de sâmbată când a fost excesiv de aglomerat. Firmele prezente și-au făcut treaba zic eu, adică am văzut standuri foarte mișto aranjate, mai ales cele de flori au fost minunate, îți venea să le iei atunci acasă. Ce nu mi-a plăcut la aceste standuri a fost faptul că nu livrau decât pentru nunțile din Cluj, nasol ce să zic… Rochițe frumoase (adică din alea care să-ți ia ochii și să nu le mai uiți) sincer nu am văzut, deși erau multe mirese de 2010 probabil care au probat. Puțin m-am îngrijorat pentru că mi-am dat seama că tare greu va fi când mi-oi alege eu (deși mai am destulă vreme să mă gândesc ce mi-ar plăcea)
Prețul intrării a fost 5 lei și m-am întors de acolo cu o plasă de cărți de vizită și de pliante frumos colorate. A! și cu 3 reviste despre Ideal Mariaj la preț de una :)


Azi am dat și pe la Expomariage care s-a desfășurat la Sala Sporturilor din Cluj, aici a fost mai mult loc, dar mi s-au părut standuri mai puține, cel puțin alea cu flori au cam lipsit cu desăvârșire. În schimb ăștia au excelat la capitolul bijuterii, am văzut o grămadă de firme cu verighete care de care mai drăguțe și mai “pentru toată viața”, apoi au fost standuri cu mostre de torturi și prăjiturele, și alte câteva cu invitații și evident rochițe. Salon Gabriela a fost de departe cel mai căutat dar parcă și cel mai mare. Aici viitoarea nostră fină a încercat o rochiță deosebită, pe care probabil o va și achiziționa pentru nunta din iulie. Nu vă zic prețuri căci probabil le bănuiți…MARI.
La intrare am plătit tot 5 lei, aveau și ei de vânzare revista Mireasa, dar nu avea rost să ne mai luăm, mireasa pentru care am căutat rochie își găsise deja :)

Una peste alta, târgurile aceste sunt bune pentru că oferă diferite reduceri unui eveniment deja extrem de costisitor, iar în același timp îți formează o imagine de ansamblu a ceea ce presupune o nuntă de la floarea din piept până la cireașa de pe tort.