Paris jour 4, Cea mai "pariziană" zi

Daaa. Ziua a 4 a a fost Parisul așa cum îmi doream să-l văd de când mă știu, adică pe jos de la un punct de atracție la altul. Foarte drăgut intitulată de Clau, Duminica Patimilor, duminica din Paris a fost un fel de antrenament pentru maraton :)) nu de alta dar am făcut pe jos peste 15 km :D

Pentru început cu metroul până la Arcul de Triumf în care am dorit să urcăm. Imaginile de sus nu sunt extraordinar de spectaculoase, dar măcar acum știm.

Am coborât pe Champs Elysees și de aici am pornit sincer spre Ambasadă ca să și anume VOTĂM, dar cum coada era de un km, am renunțat rapid la a fi buni cetățeni care doresc schimbare și am trecut peste.

Eu doream foarte tare să urc și ziua în Turnul Eiffel așa că tot pe jos am luat-o spre Champs du Mars, iar apoi am urcat în Turn, nu cu liftul ca joi seara ci pe scări până la nivelul al doilea. Bătea un vânt năprasnic ceea ce făcea ca cele 1000 de scări să pară și mai multe. Când am ajuns sus a trebuit să beau un cappuccino cald ca să mă pot aventura apoi la admiratul peisajului. Normal că nu am regretat căci a fost foarte fain.

Am coborât mai mult din cauza vântului decât din cauză că ne-am săturat, dar oricum mai aveam drum de făcut. Așa că ne-am dus către Domul Invalizilor pentru instorica întâlnire cu Napoleon. L-am găsit căci doar e înmormântat acolo după cum se știe. Acuma dacă mă gândesc bine trebuia să mă cuprindă un alt fel de sentiment în fața sarcofagului, dar eu eram cam hăbăucă big grin

Dacă are cineva impresia că ziua de duminică s-a terminat aici, ei bine… abia acum începe partea mai interesantă, căci tot pe jos, ce-i drept cu prietenul nostru GPS-ul am luat-o către Notre Dame deși știam că nu e indicat a se vizita duminica. Am mers mult, nu știu cât și exact pe unde, dar oricum mult și am ajuns undeva pe la ora 16 la catedrală. Nu are rost să vă spun câtă lume era… full este puțin spus, dar totuși am reușit să intrăm și să ne și așezăm câteva minute cu pioșenie pe scaune. Din câte știu este cea mai mare catedrală gotică din lume și celebră în urma romanului „Cocoșatul de la Notre Dame” care se știe că a fost salvatorul acestui loc.

În imediata apropiere a foarte celebrei Notre Dame se află și Saint Chapelle cu niște vitralii foarte frumoase, dar din păcate aceasta tocmai se închidea așa că am reprogramat-o. Tot am văzut ceva pe acolo căci Saint Chapelle e lipită de Palais de la Justice (Tribunalul Francez).

Pe înserare ne-am plimbat alene pe malul Senei oprindu-ne la anticarii care-și fac veacul acolo zi de zi, pe ploaie sau vreme bună. Am văzut cărțile lui Cioran și Eliade frumos expuse lângă CD-urile lui Edith Piaf și albumele de artă ale lui Gericault. Și tot așa până la Pont Neuf (care culmea cred că e cel mai vechi din Paris, ironc, nu?).

Am poposit apoi pe la o librărie care avea niște oferte de luat în seamă, iar apoi cu metroul (finally) spre Hotel să ascultăm din hol radio, poate zice cineva ceva despre alegerile din România. Și culmea, chiar au zis happy

Despre ziua a 5 a am scris pe Starlog (Clau a publicat-o, titlul nu-mi aparține) :D Așa că o sar aici, deci citiți-o acolo. O să revin însă cu ultima zi din mica și frumoasa aventură ;)

Un singur comentariu pentru “Paris jour 4, Cea mai "pariziană" zi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.