3 noiembrie 2009

Dacă timpul ce ni se dă…

Dacă timpul ce ni se dă
ni s-ar lua,
Ce-ar fi cu viața noastră,
Cum ne-am modifica?
Ce-am face dacă mâine,
nu ar mai exista?
Răsăritul dimineața,
cum l-am aprecia?

Dacă timpul ce ni se dă
ni s-ar lua,
Am fi mai triști cu toții,
dar suntem și așa.
Am alerga spre moarte,
dar alergăm deja.
Apusul serii calde
nu l-am mai apuca.

Dacă timpul ce ni se dă
ni s-ar lua,
Ne-am comporta aiurea
și nici n-am observa.
Ne-am dojeni cu gândul
că TOT nu ni se ia.
Dar știm cu siguranță
că totuși nu-i așa?

Poza: efectuată Marți 3 noiembrie 2009 , aprox. ora 7 dimineața, locația Montpellier.
Poezia: compusă Marți 3 noiembrie 2009, aprox. ora 8 seara (da, m-a apucat damblaua) tot Montpellier.

Întrebări și păreri:
De ce din toate listele (minunate) de lecturi care se găsesc pe blogurile oamenilor “citiți” lipsesc cărțile de poezii? Mă răcâie de multă vreme întrebarea asta mai ales pentru că sunt sigură că oamenii aceia au citit și poezii. De ce nu li se dă acestor cărți importanța cuvenită? Cred că o carte de poezii poate cântării cât două romane. Părerea mea :D

Îmi fac planul (în detaliu)

Am pus o grămadă de întrebări pe forumuri despre ce nu ar trebui ratat în Paris. Am primit o grămadă de răspunsuri la obiect și nu numai, deci le mulțumesc tuturor.

Însă vreau ca atunci când mă întorc de acolo să spun că am văzut tot ceea ce mi-am dorit în ăștia 25 de ani. Dar având în vedere că-i vorba de Paris și doar de câteva zile de ședere aproape că nu mai știu ce-mi doresc… sunt atât de multe…

Am rezolvat cu transportul și cu cazarea, deci chiar numai “obiectivele” și “pulsul” ne interesează. Dacă citește cineva aici și a fost pe acolo (pe la Paris), sau chiar dacă nu a fost, dar are o idee cât de mică, nu strică absolut nicio informație în plus, deci să o spună cu VOCE TARE. Mai am două săptămâni de făcut planuri (parte care nu mi-a displăcut niciodată la o călătorie), iar apoi mai multe săptămâni la întoarcere de povestit dacă planul a ieșit (parte care îmi place și ea la nebunie) :))