Milarepa


Titlu: Milarepa
Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
Editura: Humanitas, 2006
Colecția: Raftul Denisei (serie de autor)
Nr. pagini: 63
Preț: 6 lei în Librăria Humanitas, Cluj

Radio France transmitea pentru lansarea romanului: “Milarepa ne poartă spre piscurile Himalayiei, spre crestele gândirii umane, cât mai aproape de întrebarea esențială: Cum îți poți găsi drumul în lume?”

Cartea francezului Eric-Emmanuel Schmitt (despre care am aflat că e destul de tănăr, are vreo 49 de ani) face parte din “Ciclul invizibilului” și tratează sub forma unei povești destinul celui mai celebru yogin și poet: Milarepa, discipolul lui Marpa. Prea multe nu sunt de spus, cartea are personaje puține însă povestea devine la un moment dat alambicată, dacă nu se urmărește exact firul poveștii s-ar putea să te întorci câteva pagini să vezi dacă ai înțeles bine.

Cartea abundă în citate numai bune de pus pe sonet, despre viață, moarte, destin, înțelepciune, adevăr, remușcare, virtute. Nu le-am notat căci mă trezeam cu toată cartea transcrisă și nu asta era ideea.

Este o carte scurtă care se poate citi în două ore dacă dispui de timp suficient, sau maxim într-o zi lungă și lată așa cum am citit-o eu “printre picățele”. A fost prima carte a autorului care mi-a căzut în mână dar am auzit numai lucruri bune și despre “Oscar și tanti Roz”, așa că aceea va fi următoarea pe listă din acest autor.

Să vă povestesc…


Ziceam vineri că o să detaliez puțin despre plecarea mea la stagiu, dar brusc parcă mi-a pierit cheful de vorbă și asta sunt sigură că din cauza faptului că plecarea bate la ușă. Parcă nu-mi vine să cred că e chiar aici. Cert e că indiferent cum va fi, dau de o experiență din care vreau nu vreau, mă voi întoarce mai bogată. Aș forța să zic că o simt ca un fel de călălorie inițiatică, mai ales că plec de una singură (va veni pe urmă o colegă, dar nu va sta cât stau eu), mai ales că am emoții în legătura cu limba (sper să-mi dau drumul în maxim două săptămâni), mai ales că pașii până la plecare nu au fost ușori, mai ales că voi sta aproximativ 3 luni acolo, mai ales, mai ales…

Deci plec în Franța, mai precis la Montpellier “capitala” regiunii Languedoc-Roussillon, exact în sudul Franței, foarte aproape de granița cu Spania (Barcelona e la 350 km, adică ca de la Cluj la Arad de exemplu), foarte aproape de Coasta de Azur (nu vă grăbiți cu “ce faaaiiiin” că totuși vine iarna) și destul de aproape de Marseille (168 KM), Toulouse (248 km) și evident Marea Mediterană (Montpellier e și port, dar mai multe despre el după ce ajung). La Montpellier mă voi duce la Universitatea “Paul Valery”, nu ca să o laud, dar e pe acolo prin Top 500 ceea ce e din start bine, dar și despre ea mai multe după ce apuc să o văd, să merg la câteva cursuri, etc.

Singurele lucruri sigure sunt momentan cazarea (Cite Universitaire Triolet) și biletele de avion (numai dus) WizzAir (Cluj-Paris) și AirFrance (Paris- Montpellier). Faptul că va trebui să schimb nu doar avionul ci și aeroportul mă neliniștește puțin, dar nu aveam opțiune mai bună. Timp între avioane am, dar nu atât cât să-mi permită să văd Parisul (am însă planuri de a-l vizita pe timpul șederii în Franța).

Așadar numai mâine nu-i poimâine și eu nu m-am apucat de bagaje (e și destul de greu, căci am voie doar 15 kg la cală și 10 la bord), nu mi-am făcut asigurarea medicală (de care am neaparată nevoie), nu mi-am schimbat bani, nu știu încă exact cu ce ajung de pe aeroportul Beauvais pe aeroportul Charles de Gaulle (merg până în Paris și de acolo văd eu), deci mă comport ca și cum aș mai avea vreo două săptămâni până la plecare. Recunosc, e prima mea plecare așa departe, singură, pentru o perioadă mai lungă. Acuma mi-e și mai ciudă că nu am plecat în facultate prin programul Erasmus, aveam deja experiență fir-ar să fie! Dar probabil toate vin atunci când trebuie să vină.

Vreau să cred că mi se întâmplă un lucru bun, iar dacă eu cred asta, atunci el VA TREBUI SĂ FIE BUN !!!