Un weekend în Bihor

Claudia La mulți ani”, ne-a plăcut tare mult la tine, ne-am simțit excelent, mai repetăm figura ;)
Bun, deci din seria “Doamne ferește să stam acasă un weekend” zilele trecute le-am petrecut în Bihor, mai exact Remetea-Peștera Meziad-Stâna de Vale și scurte treceri prin Beiuș și Oradea. Dar să le iau pe rând:
Vineri seara am ajuns acasă la Claudia la Remetea (eu am mai fost la ea vreo 3-4 zile în 2007, dar atunci atracțiile au fost altele: Valea Sohodolului-Peștera Urșilor-Beiuș). Acum aveam de sărbătorit ziua ei, care defapt a fost ieri, pe 2 august, dar noi am început de vineri și am terminat ieri, ea continuă și azi.
Sâmbătă tur de forță ca de obicei. Am plecat la prânz spre Meziad cu oprire la Stejarul Secular. De la Remetea la Meziad am făcut cam 30-40 de minute pe un drum de țară, dar nu am putut urca cu mașina până la gura peșterii așa că am continuat vreo 20 de minute pe jos urcând pe Valea Meziadului. Intrarea în Peșteră este spectaculoasă, deschiderea de 10m/16m face să semene cu o gură imensă. Frigul se simte cum te apropii de intrare, iar noi nu prea eram îmbrăcați că afară erau cam 36-37 de grade, resimțite peste 40, deci… Faza e că noi am ajuns pe la 13:30, iar ghidul cică trebuia să fie în pauză până la ora 14 (peștera este neamenajată și nu se poate vizita decât cu ghidul deținător de lumină corespunzătoare), dar ghidul am aflat că era plecat în peșteră cu un grup de copii, iar noi trebuia să-l așteptăm. Acuma ce nu înțeleg eu e cum se poate ca un loc turistic ca acesta să aibă UN SINGUR GHID. Normal că după o oră de așteptare am încercat să vedem cât am putut ghidați de lumina de la telefon, dar am renunțat rapid și am plecat cum ar veni fără să vizităm peștera, eh…lăsăm pe altă dată.
Apoi ne-a venit să mergem la Stâna de Vale. Cu o scurtă oprire pentru înghețată la Terasa Tornado în Beiuș (am zis că era foarte cald) am ajuns cam într-o oră la Stână. Eu am am mai fost cu părinții de câteva ori pe la 9-10 ani și avem o imagine formată, dar cu dezamăgire am constatat că stațiunea este vizibil degradă, înafară de Cascada artificială Izvorul Minunilor (da, exact aia cu apa minerală) și hotelul (foarte scump) Iadolina nu prea aveai ce face și vedea aici. Dezamăgirea a fost și mai cruntă când am văzut că Vila Cerbul (unde m-am cazat ultima dată cu ai mei era părăsită, în paragină). Stațiunea deține și o pârtie ceea ce mă face să cred că poate iarna arată mai bine și e mai animată.
Ne-am întors la Remetea, aveam o petrecere în plan, un Bogracs tare gostos făcut de Alina cu tanti Angela și un foc de artificii pregătit de Zilele Comunei. Toate astea și multe altele (prietenii știu de ce) ne-au adus în pat după ora 2.
Ieri ne-am întors prin Oradea (și pentru că drumul ales la dus nu a fost foarte inspirat, era în lucru, apoi drum de țară, gropi, zonă frumoasă, dar mașinuța plângea), dar și pentru că băieții am vrut să se dea cu carturile în parcarea de la PIC, aproape de vama Borș. Din ce au zis ei carturile nu au mers bine, iar pentru 8 minute au mai și plătit 30 de lei (jaf la drumul mare). În fine… rău cu pasiunile astea :)
Am mai oprit să mâncam la Negreni, dar cât pe ce să nu avem unde parca așa aglomerație a fost, dar asta era doar antrenamentul pentru porțiunea Gilău-Cluj (pe unde va trece autostrada), porțiune pe care o faci în maxim 15 minute noi am stat O ORĂ JUMATE întrebându-ne de unde se întoarce sau unde se îndreapă atâta lume ?!!!?

Poze BIHOR 2009
BIHOR 2007