"Doamna Filosofului"


Vorbesc despre o carte pe care am terminat-o în ziua în care am luat-o și anume vineri, dar n-am apucat să scriu despre ea. Cornelia Blaga-Brediceanu este soția lui Lucian Blaga. Singura. Marea lui iubire. Medic de profesie, fără veleități de scriitor, dar o persoana dedicată total soțului ei și operei acestuia. „Jurnalul” îngrijit de Dorli, fiica lor și apărut anul trecut la Casa Cărții de Știință este o mostră din caietele ei pe care le-a ținut de-a lungul vieții dar care nu s-au păstrat decât într-o mică măsură.

Oricum sunt episoade din viața lui Blaga foarte frumos evocate, altele sunt cenzurate chiar de autoare, care în frica contextului istoric a rupt unele pagini, sau și-a făcut scrisul indescifrabil, mai ales acolo unde dădea numele unor persoane, sau evoca întâmplări care le-ar fi pus viața în pericol. Să nu uitam că familia lor a prins contur în momente istorice potrivnice oricăror manifestari.

Mi-a plăcut mult, mai ales că eram în temă cu viețile lor din „Luntrea lui Caron” sau „Tatăl meu, Lucian Blaga”. Pot spune că am fost surprinsă că am aflat și lucruri la care nu mă așteptam, de exemplul momentul în care Blaga nu mai putea lucra la Viena și au plecat iar la Berna (locul unde Dorli s-a născut), perioadă în care familia Blaga și-a cimentat relația cu familia lui Hugo Marti și tot ce a decurs de aici inclusiv prietenia pe viață a lui Dorli cu Rolf Marti.

Doamna Cornelia Brediceanu, i-a fost lui Blaga mai mult decât o soție, ea a fost „Blaga”. Bolnavă de alzheimer, pe patul de spital ea s-a indentificat cu soțul său în tot ce spunea când delira. Ajutorul pe care ea i l-a arătat în timpul vieții a fost dincolo e orice limită. Se spune că o femeie atât de inteligentă prea s-a pierdut stând atâta timp în umbra marelui geniu, dar ea așa a simțit că trebuie. A putut să treacă și peste episoadele foarte cunoscute ale „muzelor” lui Blaga, care practic o înșela cu acordul ei, dar hai să nu judecăm. În orice caz, Dorli a susținut că în ultimii ani de viață a lui Blaga, aceste muze au dispărut, iar ei au fost foarte apropiați, parcă nimic din trecerea anilor nu le-a afectat relația atât de solidă.

Ea nu a considerat niciodată că s-ar fi sacrificat pentru el, chiar dacă este destul de evident că asta s-a întâmplat…dar dragostea ei a fost foare mare și puternică. Dorli spune că de multe ori s-a simțit pe un loc secund în inima mamei sale, dar știind că tatăl său este cel important nu i-a păsat. E o lecție și asta, de câte ori nu ne punem problema că oferim mai mult decât merită celălalt? Uite că unii nu se întreabă, oferă totul necondiționat. Frumos…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.