Clever Travel & NG Traveler

Ce îmi place mie să fac mult de tot e să călătoresc, doar că nu prea mi se arată. Adică „afară” nu am fost decât în Ungaria și Austria, iar în Romănia deși am vizitat multe locuri ar mai fi de văzut.

În lipsă de altceva pe langă net-ul care mi-a furnizat destulă informație virtuală despre locuri și oameni, pe lângă colecția de ghiduri vizuale, albume cu „cele mai…” și diverse enciclopedii sunt o cititoare fidelă a revistei „Clever Travel” condusă foarte bine de Razvan Marc (am toate numerele). Pe lângă formatul cool smart, revistuca e foarte bună. Te poartă numar de număr de la Seul în Antalya, de la Wellington la Rejkiavik, prin România în lung și-n lat și aflii și o groază de lucruri care poate or să-ti folosească dacă dă norocul peste tine și ajungi și fizic prin locurile cu pricina. Cred că odata le-am și scris și le-am zis ce mult îi apreciez, dar normal că nu mi-au răspuns (probabil credeau că vreau ceva excusie gratis).
De săptămâna trecută însă a aparut și în România „National Geographic Traveler”. Cu mult text și poze absolut uluitoare, revista se va impune printre suratele sale chiar dacă deocamdată apare trimestrial. Articolul central din acest număr de debut este reprezentat printr-o clasificare a siturilor UNESCO în funcție de starea lor generală actuală (clasificare cu puncatje, muncă serioasă). Un alt articol genial mi se pare cel în care câțiva fotografi de top, români, și-au expus una din cele mai reprezentative fotografii ale lor explicând-o (printre ele și un adevărat tablou natural semnat Alex Galvan-inspirație pentru Himalaya).
Desigur mai există pe piață și alte reviste de gen, posibil foarte bune.

Jumătatea imperfectă

Îmi place să desenez cu degetul steluțe sau inimioare pe oglinda aburită din baie. Știu, e stupid, dar… poate că mi-a rămas de mică când făceam pe profesora trasformând în tablă faianța umedă din bucătarie.

Însă inimioarele și steluțele mele mă dezamăgesc de fiecare dată, pentru ca deși o jumătate din ele este perfectă, exact așa cum mi-am dorit, cealaltă, e puțin aiurea, necesită mereu retușuri. Evident că pâna la urmă șterg desenul, dar știu că data urmatoare va ieși la fel indiferent cât aș gândi modificarea.

Semafoare, parcări, spălătorii auto

Din puțina mea experintă de șofer aici în Cluj puteam spune pâna azi că una dintre cele mai libere artere ale orașului era str. Donath de unde în aproximativ 5 minute ajungeai lejer în centru. Odată ajuns în centru începea calvarul, dar măcar drumul pâna acolo era decent. Numai că cineva s-a gândit că străzii ăsteia i-ar trebui ceva care să o facă demnă de orașul în care se află și drept urmare au împodobit-o cu 2 semafoare, care semafoare stau pe verde 30 de secunde iar pe roșu cam 1 minut jumate. Asta nu ar fi chiar cea mai gravă problemă, dacă semafoarele nu ar fi puse chiar în dreptul unei dale de metal care oricum te-ar fi făcut să încetinești și până ai fi trecut-o se forma coloana de mașini în spatele tău. Așadar drumul de 5 minute s-a transformat azi într-unul de 30.

În centru pe langă traficul infernal (cunosc clujeni care nu intră cu mașina în centru pentru ca-și strică ziua) cea mai mare problemă o reprezintă lipsa locurilor de parcare. Eu una nu am pretenția să ajung cu mașina până în față la Universitate, pentru că oricum acolo nu ai loc să arunci un ac, dar acum nici nu vreau să las mașina la capătul orașului și să vin cu troleul că, vorba aia, atunci după ce am mașină. Știu că sunt foarte multe mașini și tocmai de aceea eu prefer să o las în fața unui bloc cam la 10 minute de mers pe jos pâna la Universitate. Îmi convine de minune că mă și misc, însă mă gândesc dacă nu cumva am ocupat locul cuiva care stă în blocul respectiv, sau daca nu cumva e prea „în drum” și „mi-o freacă altii” etc. Mai mult sâmbăta am avut surpriza de mă invârt 20 de minute în parcarea de la Iulius Mall deasemenea plina de mașini (credeam că măcar la mall-uri să nu mă lovesc de problema parcării).
Și dupa atâta zbucium prin oraș, daca mai ai norocul să și plouă, să o și parchezi prin preajma unei gropițe pline cu apa clar urmatorul drum il faci la spălătorie. Duminică am încercat fără succes la 3 spălatorii, una era închisă, iar la celelalte doua niște cozi de m-am speriat. Mai bine am lasat-o murdară.